Statele Unite au furnizat Ucrainei cea mai mare parte a echipamentelor militare și informațiilor, fără de care probabil nu ar fi supraviețuit fără după invazia brutală declanșată de Rusia în 2022.
Făcând o evaluare francă, un important expert în afaceri internaționale mai spune că fără SUA, Finlanda și Suedia nu s-ar fi alăturat NATO. Cele două țări și-au abandonat neutralitatea istorică și au solicitat aderarea la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina. Suedia a devenit membră în martie 2024, iar Finlanda o lună mai târziu.
Dar, în ciuda autorității sale, SUA face și „un act de foarte delicat echilibristică”, a mai declarat profesorul Michael Cox, într-un interviu acordat Universul.net. Nu vrea să intensifice războiul împotriva unei Rusii „foarte agresive”, deoarece taberele implicate în acest “război de tip mașină de tocat carne” au în vedere totuși ce înseamnă victoria pentru Ucraina și dacă Rusia este de fapt interesată de un acord de pace.
Răspunsul scurt este că victoria înseamnă „să ne asigurăm că Vladimir Putin nu va câștiga”, afirmă profesorul Cox, în marja conferinței Ratiu Dialogues on Democracy.
Înainte de dezbaterea televizată dintre vicepreședinta americană, Kamala Harris, și fostul președinte, Donald Trump, prof. Cox a spus că dl Trump nu este o noutate politică singulară, ci doar exploatează populismul profund înrădăcinat în Statele Unite, vibrând totodată cu starea de spirit generată de Brexit.
Nici măcar promovarea de către Trump a membrilor familiei sale nu este ceva original: se întâmplă asta și în Partidul Comunist Chinez (și în România lui Nicolae Ceaușescu).
Profesorul Cox este director fondator al grupului de studii London School of Economics LSE IDEAS, un important expert mondial în afaceri internaționale și autor al multor cărți despre politică internațională, Războiul Rece și politica externă a SUA.
Iată interviul acordat Universul.net
Universul.net: America, un jucător-cheie în acest război, i-a furnizat Ucrainei suficiente arme pentru a le rezista rușilor, dar nu suficiente și pentru a câștiga războiul. Cum vedeți asta?
Ei bine, pentru Statele Unite este vorba de un delicat.
În primul rând, fără ajutorul militar al Statelor Unite, fără informațiile lor și alte lucruri, existau șanse foarte mari în cele din urmă ca Ucraina să nu fi supraviețuit până acum. Mai sunt și alți jucători – britanici și orice altă țară europeană – dar să fie clar că 80% din echipamentul militar trimis… a fost trimis din Statele Unite; o țară care joacă și un rol și în materie de informații… America a jucat un rol mare de tot în mobilizarea NATO, căci NATO nu ar fi făcut-o de la sine. Cred că secretarul general al NATO (Jens Stoltenberg) a fost foarte bun din multe puncte de vedere, dar era nevoie ca Statele Unite să mobilizeze NATO, să-i strângă (pe aliați) laolaltă.
Cei doi nou intrați în NATO sub (președintele SUA, Joe) Biden, Finlanda și Suedia, nu s-ar fi urcat la bord decât dacă ar fi știut că Statele Unite sunt părtași. Așadar, să le recunoaștem multe Statelor Unite și contribuției lor. Trebuie să găsim echilibrul corect atunci când ne gândim la Statele Unite. Știu de unde vine întrebarea: Fac Statele Unite suficient? Îi dau Ucrainei mână liberă să facă ceea ce dorește? Răspunsul este că nu-i permit Ucrainei să aibă mână liberă, să facă ceea ce vrea, întrucât se află într-o poziție bizar de ciudată în care, pe de o parte vrei să-i dai Ucrainei tot ce are nevoie pentru a supraviețui, dar vrei totodată să-i dai Ucrainei tot ce „are nevoie”, dacă este posibil, pentru a câștiga. Și ce înseamnă să câștige? Ei bine, ar însemna să-i dai Ucrainei mult mai multă capacitate ofensivă cu care ar începe apoi să lovească teritoriul Rusiei. Cred că Statele Unite și un număr mare de aliați europeni sunt destul de agitați în această privință.
Prin urmare, asta pune Ucraina într-o poziție foarte dificilă între o Rusie extrem de agresivă, pe de o parte, sprijinul din partea Occidentului, pe de altă parte, dar un sprijin occidental care nu vrea să vadă o escaladare pe scară largă a războiului, una care să angajeze apoi NATO foarte direct împotriva Rusiei.
Este un act foarte delicat de echilibru și dacă aș fi ucrainean, ceea ce nu sunt, dar dacă aș fi, m-aș simți cam așa: „Mulțumesc, Statele Unite, dar mi-aș dori doar să faci mai mult”. Zelenski a spus asta iar și iar, dar nu sunt sigur că este ușor să scapi de această dilemă. Sunt oameni care spun că trebuie escaladat războiul, dus acest război în Rusia și bombardată. Ei bine, asta ar escalada dincolo de ceea ce ar fi pregătite să susțină Statele Unite și, chiar mai mult, un anumit număr de țări europene. Marea Britanie ar putea fi mai puternică în acest sens, dar Franța și Germania mai puțin. Alianța NATO trebuie ținută împreună, iar asta implică și un anumit grad de compromis, pentru că asta este în esență NATO.
Așa că văd dilema. Aici ne aflăm și mi-aș dori să găsesc o cale ușoară de ieșire, dar există oameni mai deștepți decât mine, care nu au descoperit cum să iasă din acel cerc.
Și ce credeți că ar însemna pentru America succesul în Ucraina? Pentru America, spre deosebire de Ucraina?
Să se asigure că Putin nu câștigă.
Acum, acesta nu este un răspuns clar, pentru că nu există un răspuns clar. Din câte văd, nimeni nu a oferit un răspuns clar cu privire la ce înseamnă victoria și ce înseamnă înfrângerea. Mulți ucraineni dintre cei pe care îi cunosc la Londra și în alte părți ar spune că înfrângerea Ucrainei s-ar traduce prin a-i permite Rusiei să păstreze orice teritoriu al Ucrainei, inclusiv Crimeea. Unii oameni spun că o victorie pentru Ucraina ar putea fi doar o îngrădire a Rusiei și împiedicarea acesteia de a ocupa și mai mult teritoriu. Dar asta nu e același lucru cu a scoate complet forțele ruse în afara Ucrainei și departe de Ucraina.
Dar cred că pentru o vreme vom rămâne oarecum blocați în această situație, întrucât există două forțe imobile. Există o Rusie sub Putin și, sincer, nu văd de unde să vină această presiune pentru negociere, în partea rusă. Ei vorbesc despre asta, spun că vor pace. China spune că dorește ca Rusia să aibă un acord de pace, dar atunci când te uiți la acordul de pace care a fost propus fie de China, fie de Rusia, știi că nu este acceptabil pentru ucraineni. Iar dacă te uiți la termenii ucraineni ai păcii – cu cele 10 sau 12 puncte – vezi că asta nu este acceptabil pentru Rusia. Deci ai două forțe complet ireconciliabile.
Nu sunt sigur că Putin s-ar opri dacă ar exista doar o înghețare a conflictului, care să nu împiedice conflictul să se desfășoare într-un alt moment. Rusia, în mod clar, nu vrea să vadă NATO în niciun fel la granița ei, așadar iată un alt punct de poticnire. Deci suntem blocați în ceea ce acum este un fel de mașină de tocat carne, un război de uzură. I se spune mașină de tocat carne, un termen oribil, și este foarte dificil în acest moment să vezi cum se poate ieși din această mașină de tocat carne. Nu sunt expert militar, tot ce fac este să repet ceea ce spun alții despre asta, dar este una dintre acele situații.
Am auzit și alte tipuri de soluții, precum cea găsită pentru Coreea de Nord și Coreea de Sud. Pur și simplu nu cred că este o paralelă bună. Nu cred că funcționează. Are Ucraina capacitatea militară și capacitatea de a împinge Rusia înapoi la graniță? Oameni care știu mai multe despre armată decât mine spun că nu. Iar în acest moment, Rusia continuă: o jumătate de kilometru, două picioare – la un cost uriaș pentru recruții lor și pentru soldații care luptă pe partea rusă; mulți dintre ei fiind, desigur, ex-deținuți sau oameni aduși din zonele îndepărtate ale Rusiei. Nu sunt mulți oameni din Moscova sau Sankt Petersburg, care să fie afectați de acest război. Putin a construit, de asemenea, un fel de economie militaro-industrială.
Sancțiunile funcționează, dar nu opresc războiul. În acest moment, nu văd China ca punând prea multă presiune pe Rusia, deși tot vorbește cu Rusia despre ajungerea la un fel de acord de pace. Americanii s-au dus în China și i-au spus președintelui Xi Jinping să-i oprească. Răspunsul a fost) ei bine, nu este problema noastră, este problema voastră. Și, apropo, în Ucraina adevărata problemă nu este Ucraina, ci NATO. Suntem blocați într-un soi de situație congelată, pe termen lung, de măcinare a cărnii. Și pur și simplu nu știu pe ce drum ne va purta.
Prof. Cox s-a referit și la alegerile din SUA, cu câteva ore înaintea dezbaterii dintre Kamala Harris și Donald Trump
Universul.net: Marele subiect din mintea tuturor, la această conferință, este dezbaterea dintre Trump și Harris. Ca atare, să trecem la politica americană. Ce se va întâmpla dacă Trump nu câștigă? Ce se va întâmpla și cu trumpismul dacă Trump nu câștigă?
Ei bine, ce este trumpismul? Dați-l la o parte pe Trump. Haideți să-i spunem populism. Există un populism foarte profund înrădăcinat în Statele Unite. Este acolo de peste 100 de ani. Nu este ceva nou. Nu-i plac elitele, nu-i plac liberalii de pe Coasta de Est, nu-i plac intelectualii snobi. În Statele Unite a existat întotdeauna un curent profund de populism.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Statele Unite a existat o tensiune populistă profundă – cea a populismului agrar. Așa că populismul nu este complet nou în Statele Unite.
Desigur, ceea ce a făcut Trump este să folosească o tensiune care deja exista, care-l atinge pe omul de rând, pe cel fără studii universitare, pe cel căruia nu-i plac ideile liberale – a exploatat asta cu mult succes.
Aceste lucruri erau deja acolo pentru a fi exploatat, iar el, să fin sinceri, le-a exploatat destul de strălucit. Desigur, poate răspunde la anumite întrebări mari care sunt reale, nu le inventează el. Eu cred uneori că, legat de Trump, liberalii își construiesc o imagine care nu prea înțelege sursele, sursele mai profunde ale atractivității sale. Una este imigrația pe scară largă, venită din sud: chestiunea cu zidul. Cred că este o idee nebună, dar se bazează pe teama că migrația necontrolată schimbă America, subminându-i pe muncitorii americani obișnuiți.
El atinge întreaga chestiune. S-au pierdut multe locuri de muncă din cauza Chinei în baza de producție? El exploatează faptul că o economie ieftină, cu costuri reduse, precum China, subminează locurile de muncă ale muncitorilor. El a recurs la un fel de naționalism economic și o mare parte din asta este destul de american, dar ceea ce a făcut a fost să le pună pe toate împreună, într-un soi de sinteză toxică. Este destul de bun și le-a dat o capacitate electorală. De fapt am prezis asta și este unul dintre lucrurile pe care le-am înțeles bine… că în 2016 va câștiga. Am avut senzația că va câștiga după Brexit.
Și asta ne aduce ultimul punct în discuție. A existat o internaționalizare a populismului. Desigur că și dacă ar fi existat doar el pe acest palier tot ar fi fost interesant și important, căci are un impact asupra lumii. Dar știm că a venit după Brexit.
Este foarte interesant faptul că Trump a recunoscut în Brexit ceva internațional și ceva important nu doar pentru Marea Britanie, ci și pentru el. A și spus că este minunat acest Brexit, arată că lumea se mișcă în direcția mea, deci nu este doar trumpism.
Vreau să spun că există un populism volatil în rândul multor oameni și da, fără Trump, s-ar putea să nu fie la fel de eficient. Trump îi dă o voce reală, a preluat Partidul Republican și l-a transformat în Partidul Trump.
Este numărul unu în Statele Unite, deoarece oamenii sunt preocupați de el în Europa. Prin urmare, fără conducerea pe care i-o oferă, (populismul) nu va mai fi la fel de puternic, dar va fi în continuare acolo.
Ați cam răspuns deja la următoarea întrebare care era despre ce se va întâmpla cu Partidul Republican dacă va câștiga Trump?
Nu mai există Partidul Republican. Partidul Republican a fost creat istoric de Abraham Lincoln, are o lungă perioadă de timp în spate, dar dacă te uiți la Partidul Republican din perioada postbelică, ce este? Este Eisenhower, asta ca să luăm oamenii-cheie: Eisenhower, Nixon, Ronald Reagan, George Bush Sr. și George W. Bush. Și despre ce era? Ei bine, era despre comerț liber. Era ceva burghez, respectabil. Golf, bancheri respectabili. Domenii mari în nord-est.
Era un partid politic complet burghez, erau respectabili, toți purtau costum și cravată și toți erau în general destul de bine. Era un partid patrician, iar acel partid nu mai există. Am întâlnit o mulțime de oameni, sunt sigur că ați intervievat și dumneavoastră astfel de oameni, care spun că nu pot vota cu Trump pentru că nu este republican. Eu sunt republican de tip Reagan. Uitați-vă la Cheney, atât Dick Cheney, fostul secretar de stat, cât și fiica lui. Fiica lui a fost extraordinar de conservatoare în multe probleme. Dar Liz Cheney a ieșit împotriva lui Trump. George W Bush nu a spus nimic și am sentimentul că nu o va face, dar cred că mi-aș putea imagina ce gândește. Există o mulțime de oameni din ceea ce eu numesc republicani adevărați, care nu pot vota cu Trump. S-ar putea să nu poată vota nici pentru Kamala Harris, deși unii dintre ei ar putea, și sunt sigur că democrații speră la asta. Speră că cei cărora le plac alegătorii republicani normali, de modă veche, poziționați undeva pe la mijlocul drumului, în mare parte de centru-dreapta, s-ar putea îndrepta către Kamala Harris, sau vor sta acasă.
Deci nu mai este Partidul Republican așa cum se definea el, de la Reagan coborând până la Eisenhower.
Trump a pus în conducere o noră, membri ai familiei sale. A devenit un partid foarte nepotist.
Uitați-vă la familia Trump însăși. Dar să fim sinceri, asta se întâmplă adesea în politică. Trump nu este singurul care vrea să-și promoveze copiii. Asta se întâmplă cu siguranță peste tot, nu-i așa? Chiar și în Partidul Comunist Chinez, de altfel. Deci nu este ceva unic. Dar cred că există o problemă cu Trump, admițând că dacă ești președinte nu ar trebui să ai interese de nicio parte.
Dar se pare că Trump nu vede distincțiile dintre public și privat. Cele două zone par să se estompeze într-una singură. Nu cred că el vede asta ca pe o problemă, în timp ce destul de mulți alți locatari ai Casei Albe ar fi putut vedea asta ca fiind problematic. Accept că nimeni nu este curat în America, când vine vorba de politică, dar poate că Trump a definit un nou nivel de public privat. Contează?
• Jurnalista Iulia Hau a oferit asistență tehnică pentru acest interviu
