Interviul lui Macron, în comentariile Le Monde și Le Figaro

Un inventar al acțiunii sale din 2017, pe ton de încredere. Ca un exercițiu de căutare a sufletului din partea unuia care pare din ce în ce mai mult a fi un candidat la realegere. Exercițiul s-a dorit a fi o operațiune a adevărului, pentru a-i convinge pe francezi să-i reînnoiască contractul la Palatul Élysée, cu ocazia prezidențialelor din aprilie 2022. Oponenții săi o văd ca pe o operațiune de comunicare în prime-time.

Înainte de a se angaja oficial în campanie, Emmanuel Macron a fost dornic să epureze anumite episoade care l-ar fi putut leza. Și-a exprimat regretul, în special pentru „micile fraze” controversate, pe care le-a rostit de când a intrat în Palatul Elysee, precum cea în care a invitat un tânăr să „treacă strada” și să-și găsească un loc de muncă, sau cea în care i-a opus pe cei „de succes” celor „care nu sunt nimic”. „Cu unele dintre cuvintele mele, am rănit oameni”, a recunoscut el, promițând: „nu o să mai fac”.

De la „am învățat” la „îmi asum”

Ascultându-l, după ce s-a confruntat cu mai multe crize, inclusiv cea a Covid-19, nu mai găsești același om. Tânărul președinte al clivajelor și uneori fragil, de la început, pare să fi lăsat locul unui lider mai atent la ceilalți. Un bărbat „uman” și „emoțional”, care ar fi „căpătat mult mai mult respect pentru toată lumea”. „Fără îndoială că sunt mai sensibil la anumite lucruri decât eram înainte”, a spus el, promițând că va arăta mai multă „indulgență și bunăvoință” în viitor. Spunând că a „învățat” din „greșelile” sale, a mers chiar până acolo încât să recunoască faptul că „îi plac” mai mult francezii, în speranța, fără îndoială, că va fi și invers.

Dacă se complace într-o formă de mea culpa, asta nu înseamnă că și bate excesiv moneda propriei culpei. După „am învățat”, a urmat sintagma „îmi asum”, pe mai multe subiecte. Gata cu confesiunile, e loc de contraatac. Cazul Benalla? Fără regrete. Domnul Macron s-a apărat de faptul că și-ar fi protejat fostul colaborator, explicând că acesta din urmă a fost „sancționat administrativ, apoi dat afară de la Elysée”, după actul de violență de la 1 mai. O cronologie înșelătoare, întrucât abia după dezvăluirea cazului de către Le Monde, pe 18 iulie 2018, Palatul Elysée a decis să-l demită pe Alexandre Benalla – care până atunci suferise doar o sancțiune disciplinară de două săptămâni.

Cazul Nicolas Hulot? Dacă a spus că este „de neclintit” în privința violenței împotriva femeilor, șeful statului a spus că nu regretă că l-a numit în guvern și nici că l-a păstrat în funcție, în 2018, când „a fost acuzat de agresiune sexuală”. Nu se pune nici problema de a se dezice de politica sa fiscală. A spus că „își asumă pe deplin” măsuri precum eliminarea impozitului pe avere (ISF), menite să-i descurajeze pe cei bogați să plece în exil. Este imposibil, potrivit acestuia, să „creezi bogăție” fără ca marile averi să „investească în companii”.

De altfel, fostul bancher a încercat să scape de eticheta de „președinte al bogaților”, prezentând-o ca pe o „caricatură” lipsită de legătură cu realitatea, prin prisma „valorilor” acesteia. Chiar dacă de politica sa economică au beneficiat în principal de cei mai bogați francezi, domnul Macron a asigurat, dimpotrivă, că e preocupat de a „proteja” și „unifica” francezii, fără „obsesia banilor”.

„Nu m-am gândit niciodată că poți face totul în cinci ani”

Dacă în debutul mandatului i-a lăudat pe „cei mai destoinici”, de data aceasta a onorat viața de zi cu zi grea a cadrelor medicale și a celor mai precari angajați, amintind că criza „vestelor galbene” s-a născut din revolta celor „prost plătiți”, a acestei părți „a Franței care se simte invizibilă”. Cu un ton mai puțin obișnuit, fostul ministru al lui François Hollande a prezentat o fibră socială, declarându-se „pentru o țară dreaptă”. Și a apărat punerea folosire a „orice este nevoie” în timpul crizei Covid-19, în numele „ajutorării și solidarității reciproce”. Le face cu ochiul alegătorilor din stânga, al căror sprijin va fi decisiv, potrivit macroniştilor, în cazul unui eventual tur doi la alegerile prezidenţiale împotriva dreptei sau extremei drepte.

Deși încă nu și-a anunțat oficial candidatura, repetând pur și simplu că a vrut să prezideze „până în ultimul sfert de oră”, dl Macron a mai făcut un pas spre eviență. „Nu m-am gândit niciodată că se poate face totul în cinci ani”. (…) Dincolo de reforma pensiilor, pe care s-a angajat să o revigoreze în caz de realegere, el a subliniat și necesitatea de a continua investițiile în educație „în anii următori”, în special.

Nu a uitat să tragă și câteva săgeți împotriva principalilor săi adversari. După ce a denunțat propunerea lui Eric Zemmour de a interzice prenumele cu rezonanță străină, acesta a criticat comentariile lui Zemmour cu privire la imigrație, acuzându-l că stigmatizează – în mod greșit – toți musulmanii. „Nu le veți explica multor milioane de compatrioți ai noștri: problema sunteți dumneavoastră”, a spus domnul Macron, avertizând împotriva riscului de „război” civil, atunci când „străinul” este considerat sursa oricărei „probleme”. L-a acuzat din nou pe candidatul de extrema dreapta că „se joacă cu resentimentele” și că vrea să „dividă”, pe când el, dimpotrivă, ar avea ca proiect „reunificarea” societății.

Cât despre Valérie Pécresse, domnul Macron a atacat propunerea acesteia de a reduce 200.000 de posturi de funcționari publici. „Nu este adevărat că nucleul economiilor, în 5-10 ani, va consta în reducerea numărului de funcționari publici”, a afirmat el, acuzând-o pe candidata Les Républicains (LR) că vrea „să slăbească” forța de muncă din serviciul public. (…) A denunțat și rigoarea bugetară, acest „părinte cu cu bici”, promovată de rivala sa. „Cei care au făcut asta au crescut apoi taxele ca niciodată!”, a spus Emmanuel Macron, referindu-se la palmaresul doamnei Pécresse din vremea când era ministrul bugetului. Un discurs deja ofensiv pentru cineva care nu e în campanie. >>

LE FIGARO

<< Deși „de dorit”, vaccinarea copiilor nu va fi obligatorie. O perspectivă „dezirabilă”, dar nu obligatorie. În timp ce autoritățile sanitare au emis un aviz favorabil pentru vaccinarea copiilor de 5-11 ani, Emmanuel Macron a indicat că această ipoteză va rămâne la „alegerea părinților”. „Știm că trece foarte repede (la copii). Au rareori forme grave chiar dacă în ultimele săptămâni am avut, din păcate, mai multe cazuri de copii, uneori tineri, ajunși la spital cu forme grave”, a detaliat el.

Obligativitatea vaccinării la adulți, o ipoteză „foarte posibilă”. Întrebat despre scenariul unei vaccinări obligatorii, Emmanuel Macron a răspuns: „Este foarte posibil. Această ipoteză există, desigur”. Președintele a indicat că va examina „în săptămânile următoare” această pistă, susținută în special de socialiști și de centriștii MoDem. El crede însă că Franța este deja „aproape” în această situație, având în vedere cei 91% dintre adulți care au fost vaccinați cu două doze.

O ambiție pentru Franța care „în mod evident” depășește aprilie 2022. Potrivit lui Emmanuel Macron, încă nu a venit momentul să intre în campanie. „Dacă aș fi astăzi candidat, precum ceilalți, nu aș putea lua decizii pe care trebuie să le iau având în vedere situația de sănătate”, a spus el. „Este necesar și ca în forul meu interior, in petto, să se consolideze (această decizie) (…) înainte de a da un răspuns sincer și ferm”.

Fără anunț de candidatură, dar cu dorința de a „proiecta țara în zece ani”. Încă un pas spre marele salt. Dacă încă nu și-a anunțat oficial candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2022, Emmanuel Macron a explicat că vrea să „proiecteze țara pentru zece ani”. Sau la sfârșitul unui al doilea mandat de cinci ani.

Un cincinal pentru a „iubi” mai mult francezii și a iubi Franța „la nebunie”. Poate că președintele nu este oficial candidat la propria-i succesiune, dar le-a făcut o declarație de dragoste francezilor. Întrebat ce ar fi învățat, în ceea ce-i privește, în cei aproape cinci ani, a răspuns: „Fără îndoială, să-i iubesc mai mult”. „Cu mai multă îngăduință și bunăvoință”, a mai spus el, recunoscând că „uneori” a fost „greu”. „Când am fost ales, am iubit Franța. Și vă pot spune: încă o iubesc la nebunie”. Nu înainte de a lăuda „capacitatea extraordinară” a unui popor care „poate avea încredere într-un tânăr de 39 de ani”, vârsta la care a fost ales în 2017.

Un atac voalat la Pécressem în privința finanțelor publice și a funcționarilor publici.
A atacat fără a da și nume. Anularea datoriei publice apărată de stânga radicală – o propunere „iresponsabilă” – și reducerile drastice ale cheltuielilor propuse de dreapta – o „opțiune de părinte cu biciul”. Emmanuel Macron a contestat și orice desființare masivă a posturilor de funcționari publici, în timp ce candidata LR, Valérie Pécresse, propune retragerea a 150.000 de angajați din „administrație”. „Care ? Unde ? Avem nevoie de seriozitate”, a susținut el, apărând o reducere „corespunzătoare”, care să-i ferească pe militari, profesori, magistrați și polițiști.

Zero imigration, apărată de Zemmour, o „absurditate”. Emmanuel Macron i-a răspuns scurt lui Eric Zemmour. Referindu-se la teoria „marii înlocuiri” a civilizației europene, amenințată de cultura arabo-musulmană, președintele a afirmat: „Nu cred în marea înlocuire”. Șeful statului a mai apreciat că „imigrația zero” susținută de candidatul naționalist reprezintă o „absurditate”. „Nu a existat niciodată imigrație zero”, a subliniat el. Președintele a apreciat că este necesar, înainte de toate, să continuăm „munca de integrare”, considerând că „în ultimii ani, nu ne-am integrat bine”.

O mea culpa asupra micilor sentințe „inacceptabile”, care ar putea „răni”. El a învățat”. Deseori criticat pentru „micile fraze”, Emmanuel Macron a deplâns „decontextualizarea” unora dintre remarcile sale, cum ar fi atunci când a sfătuit un tânăr șomer să „treacă strada” pentru a-și găsi un loc de muncă, în 2018. Dar președintele a recunoscut că a reușit să „rănească oameni”, dând ca exemplu cuvintele lui din 2017 despre cei „care reușesc și cei care nu sunt nimic”. „Nu putem spune asta”, a recunoscut el, admițând că a fost o ieșire „inacceptabilă”. „Cred că putem face lucrurile fără să rănim oamenii”.

Criza „vestelor galbene”. A fi la putere conferă responsabilități. „Nu am de gând să vă spun că nu am nimic de-a face cu criza vestelor galbene”, a recunoscut Emmanuel Macron, considerând „că s-au făcut greșeli”. Admițând existența unui cumul de măsuri care, puse cap la cap, au favorizat apariția acestei crize, președintele a apărat temeiul bun al limitei de 80 km/h, „o decizie bună pentru siguranța rutieră”.

(…)

„Am vorbit despre o afacere de stat”, dar afacerea Benalla „a fost o afacere de vară”. Timpul a trecut, dar viziunea lui rămâne aceeași. „Am vorbit despre o afacere de stat, a fost mai degrabă, fără îndoială, o afacere de vară”, a afirmat Emmanuel Macron despre afacerea Benalla. (…) Dacă recunoaște că a fost un „moment foarte dureros”, dă asigurări că fostul său colaborator „nu a fost protejat dincolo de ceea ce ar fi trebuit”. Alexandre Benalla a fost condamnat în noiembrie la trei ani de închisoare, dintre care unul petrecut după gratii, pentru că a lovit în special un protestatar la Paris, în 2018, îmbrăcat în polițist. El a făcut apel. >>

Unde a dus Kim Jong-un Coreea de Nord, în 10 ani – analiză Reuters