<< În calitate de comandant al trupelor armatei americane care au învins regimul nazist din Germania, în urmă cu 77 de ani, generalul Omar Bradley știa multe despre război. La trei ani după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, el a avertizat: „Lumea a obținut strălucire fără înțelepciune, putere fără conștiință. A noastră este o lume a giganților nucleari și a copiilor etici. Știm mai multe despre război decât despre pace, mai mult despre ucidere decât știm despre viață” >>, notează CNN.
<< În cele 10 zile de când Rusia a dezlănțuit un atac masiv asupra Ucrainei, efectele „puterii fără conștiință” au fost pe deplin la vedere – victimele civile, casele și birourile distruse, spitalele care s-au mutat în subteran, masele de oameni care fug către siguranța țărilor vecine.
Invazia ordonată de președintele rus, Vladimir Putin, a șocat lumea. Dar nu a fost o surpriză. Timp de luni bune, guvernul SUA făcuseră publice informații care arătau că este în pregătire. Iar pentru cei care urmăriseră istoria recentă a acțiunilor lui Putin, era deja limpede de ani de zile.
Atunci când Volodimir, fratele mai mare al Olesiei Hromeiciuk, s-a înrolat în armata ucraineană și a luptat împotriva separatiștilor pro-ruși, după izbucnirea războiului în regiunea Donbas, în 2014, el i-a spus: „Micuțo, nu-ți dai seama că acesta este un război european. S-a întâmplat să înceapă în estul Ucrainei”.
După cum a scris ea pentru CNN Opinion, fratele său „a fost ucis de schije în 2017, în regiunea Luhansk, pe front. El lupta împotriva trupelor ruse care se prefăceau că nu sunt acolo. Acum, nu mai trebuie să se prefacă. Președintele rus le-a ordonat un atac asupra întregii Ucraine, vizând atât militarii cât și civilii, inclusiv spitalele și ambulanțele”.
Hromeiciuk, directoarea Ukrainian Institute, din Londra, a adăugat: „Sunt istoric. Îmi dau seama că trăim un moment care va face parte din fiecare programă a istoriei europene. Acum este momentul să decidem ce loc își dorește fiecare dintre noi să aibă în acea istorie. Sunt pentru Ucraina”.
Au existat o mulțime de avertismente. „Acest conflict terifiant, care a schimbat lumea din Ucraina, nu a început în 2022”, a scris Natalia Antelava. „Nu a început nici în 2014. A început acum un deceniu și jumătate, atunci când Rusia a invadat Georgia și a scăpat basma curată”. Ea și-a amintit că a intervievat un soldat ucrainean, pe nume Dima, în 2015.
Dima era „stoic, hotărât, calm. Avea 23 de ani, era un inginer de software din Kiev care decisese de curând să-și părăsească serviciul și să se alăture luptei. Mi-a spus că prietena lui era furioasă pe el, dar lupta nu era opțională. „Ei cred că luptăm pentru a adera la NATO. Dar luptăm doar pentru valorile noastre și se întâmplă să fie aceleași cu valorile Europei. Luptăm și pentru ei. Aș vrea să-și dea seama”, spunea el.
„Acum, da”, remarcă Antelava. „Întreaga lume a dobândit, brusc, o mare claritate morală. Pentru toți cei care au trăit în primele linii ale urii lui Putin față de democrația liberală, această demonstrație a unității occidentale și a renașterii valorilor liberale vine ca o ușurare incredibilă. Dar nu va dura decât dacă, de asemenea, acceptăm că vine deja prea târziu pentru mult prea mulți”.
Liora Rez, ai cărei strămoși evrei au fugit din Kiev în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a menționat că „ONU estimează că peste 800.000 de refugiați au părăsit deja Ucraina, de la izbucnirea războiului. Mulți dintre acești refugiați sunt femei și copii despărțiți de soții, tații lor și frații care rămân în Ucraina, uniți în hotărârea lor de a-și proteja pământul și de a-și apăra valorile democratice”.
În 1941, peste 33.000 de evrei au fost împușcați de forțele invadatoare ale Germaniei naziste într-o râpă numită Babyn Yar, la periferia Kievului. Săptămâna trecută, trupele ruse au atacat un turn de televiziune, lovind zona sitului memorial Babyn Yar.
„Se pare că istoria se repetă la mai puțin de un secol distanță, iar durerea în suflet pe care o simt provine din înțelegerea că acest conflict neprovocat, început de un alt om periculos, va duce la atâtea suferințe inutile. A rămâne indiferent nu este o opțiune. Cu toții avem obligația morală de a opri această suferință tragică printr-o revărsare de ajutor umanitar către refugiații și victimele nevinovate” >>.
