„Vladimir Putin a supraviețuit deja unei tentative de asasinat de când și-a lansat războiul. În martie, potrivit șefului serviciilor de informații militare ucrainene, președintele rus a fost vizat de asasini din Caucaz, unde Rusia s-a luptat cu o serie de mișcări separatiste”, scrie istoricul Ben Macintyre într-un editorial din The Times.
<< În SUA, senatorul republican Lindsey Graham a cerut apariția unui asasin pentru a-l „elimina” pe președintele rus și a pune capăt războiului. „Există un Brutus în Rusia? Există un colonel Stauffenberg mai de succes în armata rusă?” a scris el pe Twitter. „Singurul mod în care se termină asta este ca cineva din Rusia să-l elimine pe tipul ăsta… Ai face țării tale și lumii un mare serviciu.”
Omul de afaceri rus exilat Alex Konanykhin a oferit o recompensă de 1 milion de dolari cu îndemnul: „Căutat: mort sau viu. Vladimir Putin pentru omor în masă.” Dar uciderea extrajudiciară a unui șef de stat nu este soluția ușoară sugerată de asasinii de fotoliu; astfel de operațiuni sunt excepțional de dificile, discutabile din punct de vedere moral și adesea nu reușesc să obțină rezultatul anticipat.
Putin este cea mai păzită persoană de pe planetă și una dintre cele mai paranoice. Unitatea sa de gardă de corp din cadrul Serviciului Federal de Protecție al Rusiei, sau FSO, își are rădăcinile din 1881, când țarul Alexandru al III-lea s-a înconjurat de paznici după asasinarea tatălui său. Acești autointitulați „Muschetari” poartă apărători antiglonț pentru a-l proteja pe președinte, monitorizează amenințările electronice și-i gustă din tot ce mănâncă. Se spune că el folosește o sosie. Locația lui exactă nu este cunoscută.
Asasinarea lui Putin ar reprezenta o provocare formidabilă; majoritatea asasinilor sunt curajoși, fanatici, lacomi sau nebuni și, de obicei, o combinație a acestor trăsături. Sunt dificil de recrutat și extrem de problematic de implementat.
Asasinarea lui Putin ar putea fi realizabilă (aceasta este, până la urmă, soarta finală a majorității tiranilor), dar s-ar putea, de fapt, să nu fie de dorit. Dacă va fi înlăturat printr-o lovitură de stat militară pentru că războiul merge prost, probabil că complotiștii ar lansa o campanie și mai nemiloasă în Ucraina. O luptă internă pentru putere ar putea sfâșia Rusia. Înlăturarea unui inamic urât de lume nu aduce neapărat pace și stabilitate, așa cum demonstrează atât de clar evenimentele din Irak și Libia.
Graham a citat complotul lui Stauffenberg de asasinare a lui Hitler, dar nu există nicio certitudine că înlăturarea Führer-ului în 1944 ar fi pus capăt războiului. Complotiștii erau militariști de dreapta, nu democrați liberali drăgălași. Dacă ar fi continuat să piardă războiul sau ar fi fost de acord cu o pace umilitoare, aceasta ar fi provocat o reînnoită ascensiune a nazismului. Winston Churchill era foarte conștient de pericolele inerente asasinatelor politice. Când agentul dublu britanic Eddie Chapman s-a oferit să-l lichideze pe Hitler în 1942, Churchill a refuzat. Uciderea lui Hitler i-ar asigura martiriul, i-ar fi galvanizat pe fanaticii naziști și i-ar fi permis lui Himmler, un tactician mai bun și probabil și mai îngrozitor, să preia conducerea. Era mai bine pentru lume ca persoana care în cele din urmă l-a ucis pe Hitler să fie însuși Hitler, după o înfrângere militară completă.
Dar chiar dacă uciderea lui Putin ar fi posibilă și de dorit, ar fi aceasta justificată din punct de vedere moral? Asasinarea ca unealtă de stat a fost subiect de dezbatere etică de secole. Cuvântul „asasin” a fost inventat pentru a descrie Nizaris, o sectă islamică violentă care a apărut la sfârșitul secolului al XI-lea în ceea ce este acum nordul Iranului; au servit ca ucigași contractuali pentru stăpânii politici și s-au pregătit pentru misiuni sinucigașe mâncând hașiș. Teologul din secolul al XVI-lea Thomas More, canonizat ca sfânt în 1935, a scris că uciderea unui „prinț inamic” merita „recompense mari” dacă salva vieți nevinovate. Filosoful olandez Hugo Grotius (născut în 1583) a susținut că atunci când un suveran duce „război de drept” este „permis să ucizi un inamic în orice loc”. Republica Veneția făcea reclamă unei liste de prețuri pentru asasinarea inamicilor săi: 500 de ducați pentru cine-l mătrășea pe Marele Turc, dar doar 150 de ducați pentru „expedierea” Regelui Spaniei (plus cheltuielile de călătorie).
Iluminismul a adus convingerea că uciderea dușmanilor politici era necivilizată și adesea contraproductivă. „Asasinarea, otrava, sperjurul”, scria Thomas Jefferson în 1789, ar trebui „ținute doar în groază”.
Conform Convenției de la Haga din 1907, uciderea unui oficial guvernamental străin în afara timpului de război este interzisă de Legea conflictelor armate. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA au efectuat un singur asasinat, „Operațiunea Răzbunare”, care îl viza pe amiralul Isoroku Yamamoto, ofițerul japonez din spatele atacului de la Pearl Harbor. Uciderea lui Reinhard Heydrich, conducătorul nazist al Boemiei, de către agenți pregătiți de britanici, a declanșat represalii îngrozitoare, inclusiv uciderea fiecărui locuitor din satul ceh Lidice. Marea Britanie a evitat asasinatele pentru restul războiului.
CIA a încercat să-l omoare pe Fidel Castro de cel puțin opt ori între 1960 și 1965, inclusiv printr-un truc ce implica o cutie de trabucuri otrăvite. Dar după ce acesta și alte abuzuri comise de agențiile de informații americane au fost investigate de Congres, președintele Ford a emis un ordin executiv prin care declara că niciun oficial guvernamental american „nu se va implica sau conspira în asasinate politice”.
Asasinarea a reînviat în secolul al XXI-lea odată cu apariția armelor de precizie, inclusiv a dronelor. Potrivit istoricului Ronen Bergman, Israelul a comis aproximativ 500 de crime între 1948 și 2000 și 1.800 între 2000 și 2018.
Administrația Obama a inițiat 572 de lovituri împotriva al-Qaeda, ISIS și a altor extremiști islamici. În 2011, Obama a ordonat raidul de comando care l-a ucis pe Osama bin Laden într-un complex rezidențial din Pakistan. În 2020, SUA l-au ucis pe generalul Qasem Soleimani, șeful militar al Iranului, într-o lovitură cu drone la Bagdad. Președintele Trump a scris pe Twitter că justificarea legală nu „contează cu adevărat” din cauza „trecutului oribil” al lui Soleimani.
Conspiră Occidentul la uciderea lui Putin? Posibil. L-ar încuraja pe-un „Brutus rus” să bage cuțitul? Probabil. Acest gând îl ține treaz noaptea pe rusul însetat de război? Cu siguranță. >>
