„Lăsând deoparte ororile pe care le vedem în teatrul războiului fratricid ruso-ucrainean – un nume care va rămâne în istorie – și fricile care ne tulbură acasă în fiecare minut, vreau să-mi fac o idee generală a situației”, scrie istoricul rus Andrei Zubov într-un editorial din The Moscow Times.
<< Orice societate este ca o piramidă în ceea ce privește relația dintre popor și conducere. Dar în democrații piramida este plată, cu un unghi ascuțit al bazei și un unghi obtuz al vârfului, în timp ce în autocrațiile personaliste (monarhiile absolute, tiraniile) există un unghi foarte ascuțit la vârf, iar unghiurile de bază sunt doar puțin mai jos de 90 de grade. Societatea noastră este un exemplu tipic al acestui soi de piramidă autocratică.
Aproximativ 80% din populație se află la baza sa. Aceștia sunt de obicei oameni care trăiesc modest sau pur și simplu în sărăcie. Ei își obțin viziunea asupra lumii mai degrabă de la televizor decât de pe internet; fie nu au călătorit niciodată în străinătate, fie sunt fericiți pe plajele private din Egipt, Turcia, Tunisia și Hainan. Sunt în mod natural antiamericani, chiar dacă n-au fost niciodată în America. Acest antiamericanism este născut din invidie, din moment ce cunosct foarte puține lucruri. Adesea, imaginea lor despre lume este învăluită în teorii ale conspirației, pseudo-istorie și alte noțiuni ciudate. Sunt pasivi și, deși acum sunt nemulțumiți de viața lor, în general sunt ascultători față de autorități.
În circumstanțele actuale, în cea mai mare parte acești oameni – aproximativ 70% – susțin războiul lui Putin în Ucraina. Ei cred în „banderaiții” anti-ruși însetați de sânge și în Occidentul malefic căruia i se opune Rusia. Dar ei nu sunt fanatici în privința asta.
Preferă să nu-și trimită copiii la război și ar dori să evite greutățile războiului. Sunt foarte puțini oameni care sunt entuziaști. Cei care se oferă voluntari pentru a lupta o fac din sărăcie și disperare, pentru că viețile lor sunt neîmplinite.
Al doilea nivel al piramidei este de 18-19% din populație. Aceștia sunt oameni bine educați și cultivați care folosesc pe scară largă internetul, merg în străinătate și cunosc bine lumea. Mulți au surse de venit independente de guvern. Alții, dimpotrivă, lucrează în corporații de stat și în birocrație, slujind liderii, dar nefăcând parte dintre ei. Acești oameni sunt adesea, dar nu întotdeauna, bogați. Ar putea chiar să aibă o casă mică în Letonia sau Bulgaria, sau chiar un apartament pe ceea ce ei numesc „Lazurka” – Coasta de Azur. Oamenii aceștia au o înțelegere clară a lumii și mulți dintre ei au principii morale puternice și prețuiesc libertatea. Alții, dimpotrivă, își vând talentul autorităților și, în schimbul tăcerii lor, primesc salarii frumoase în universități, în sectorul birocratic și-n afacerile asociate conducerii. Dintre acest grup, aproximativ 70% dezaprobă războiul actual, afirmând-o public într-un fel sau altul. Destui oameni din această categorie sunt șocați de ultimele evenimente și-și schimbă loialitatea față de autorități în opoziție morală, demisionează din funcțiile publice, mass-media de stat etc. Nu toți loialiștii fac însă asta. Actrița Chulpan Khamatova este un exemplu al majorității protestatare din acest grup, în timp ce dirijorul Valery Gergiev este un exemplu al minorității loiale.
Iar la vârful piramidei — 1-2% din populație — se află principalii beneficiari ai actualului sistem rusesc. Acești oameni sunt pe deplin devotați autorităților. Ei sunt, de asemenea, bine educați și înțeleg totul, nu au apartamente, ci conace în Occident, împreună cu depozite mari în bănci străine (din Elveția până în Emiratele Arabe Unite) și locuri de muncă în afaceri internaționale. Aceștia sunt oficiali de cel mai înalt rang, șefi ai corporațiilor de stat, așa-zișii deputați ai Dumei și ai Consiliului Federației, guvernatori și generali cu mai multe stele din FSB, GRU. Și-au vândut libertatea lui Putin și au primit în schimb vieți bogate și lipsite de griji. Ei sunt executanți ai voinței sale – nu din motive ideologice, ci din motive pur egoiste. Printre ei se numără ideologi precum Dughin și Vaino, dar nu sunt mulți. Și, cel mai important, au idei diferite și încearcă să le pună în aplicare prin „accesul la grangur”.
Acum teroarea și frustrarea domnesc în acest grup al „elitelor”. Principalele cuvinte pe care le auziți în birourile Kremlinului, Lubianka și ale Administrației Prezidențiale din Piața Veche sunt „ne-au înșelat”.
Odată cu războiul ruso-ucrainean, Putin a pus capăt acestei dolce vita, făcându-le banii și vilele din cele mai bune locuri ale lumii inaccesibile și cerându-le și mai multă loialitate. Între timp, complicitatea lor îi face pe mulți dintre ei criminali de război care vor fi judecați la Haga. Nu asta a fost înțelegerea lor cu Putin. Și peste toate astea, ei se confruntă acum și cu spectrul unei Mari Terori dacă regimul actual, respins de întreaga lume, își va continua agresiunea – sau perspectiva de-a fi reduși la cenușă nucleară. Acesta nu este viitorul pe care și-l imaginau proprietarii de iahturi, de colecții Rolls-Royce și Lambarghini, de capodopere ale picturii și de vile printre podgoriile Toscanei.
Acești oameni au încetat să mai fie loiali lui Putin la un moment dat. De ce ar vrea să piardă tot ce au câștigat și chiar propria viață? Fără ei, Putin nu mai este un mare tiran, ci doar un bătrân ascuns într-un buncăr. Ar putea chiar să apese acel infam buton roșu, atât de inteligent portretizat în „Charlie Hebdo”, dar nimeni nu-i va îndeplini ordinul. Câțiva fanatici nu contează. Vor fi pur și simplu izolați, la fel ca tiranul care a comis greșeala.
Putin nu poate face apel la o altă alternativă – sunt fie împotriva lui, fie loiali lui din același motiv ca și elita, și-l vor abandona odată cu elita.
Putin nu poate face apel la popor – este orice altceva, dar nu un lider al poporului. Oamenii, chiar dacă îl simpatizează, nu îl vor urma. Sunt pasivi și sunt mulțumiți de televizoarele lor, nu de o revoluție.
Dacă Putin ar fi câștigat războiul din Ucraina în două zile și Occidentul nu ar fi impus sancțiuni zdrobitoare, și-ar fi păstrat loialitatea și chiar devotamentul mistic al elitei, ca Hitler în 1939-41, și sprijinul deplin al poporului. Intelighenția ar fi fost divizată și izolată.
Putin a pierdut războiul, nu a reușit să-și îndeplinească blitzkrieg-ul și s-a blocat în noroiul de martie al cernoziomului ucrainean. Sancțiunile au fost într-adevăr devastatoare, așa cum a promis bătrânul președinte Biden.
Putin a rămas singur. Aici nu este Iranul, unde regimul ayatollahului a fost înființat ca urmare a unei revoluții religioase populare (cum ar fi regimul bolșevic din Rusia în 1917-22). Și nu este Coreea de Nord, unde un război popular anticolonial s-a transformat în despotism. Rusia a avut treizeci de ani de cleptocrație plictisitoare și fără idei.
Putin a anulat cleptocrația. El nu mai poate fi conducătorul ei, s-a făcut de ocară în fața lumii întregi, care îl consideră un criminal de război, cu semne de boală psihică. Îl vor preda pe tavă în viitorul apropiat. Va depinde de noul lider să restabilească „viața frumoasă” a piramidei, să restabilească relațiile cu Occidentul, să obțină deblocarea conturilor în băncile străine și să-și elibereze activele. Cel mai bun om care să facă acest lucru e cineva care nu este afectat de crimele actuale, de fapt, în mod ideal, cineva care le-a denunțat răspicat, dar care provine din mediul lor, o persoană care poate face o înțelegere cu ei.
Prin urmare, nu suntem amenințați de un nou stalinism sau calea iraniană sau calea nord-coreeană. Masele Rusiei tac și nu va fi nicio revoluție. Dar va avea loc – cât de curând – o lovitură de stat la vârf, precum înlăturarea lui Hrușciov în 1964, sau moartea împăratului Paul la 11 septembrie 1801 sau moartea ciudată a lui Stalin în martie 1953. Dar va fi făcut în scopul restabilirii relaţiilor cu Occidentul, cu aprobarea şi sprijinul moral al păturii mijlocii, active, a populaţiei. Și se va face cu restabilirea democrației și a libertăților civile.
Și ne putem aștepta la asta în zilele și în săptămânile următoare.
Rămân un optimist.>>
