Președintele american a declarat că bombardamentele vor continua până când vor aduce „pace”, notează The Economist.
„Un conflict iese în evidență printr-un contrast puternic” față de majoritatea războaielor americane, a afirmnat secretarul apărării al Americii, Pete Hegseth, la o reuniune de anul trecuta a celor mai importanți ofițeri americani. El a menționat războiul din Golf din 1991. „A fost o misiune limitată, cu forță copleșitoare și un obiectiv final clar.” În războiul lor recent împotriva Iranului, America și Israelul au mobilizat fără îndoială o forță copleșitoare. Numai avioanele israeliene au lansat mai mult de 1.200 de muniții asupra a 500 de ținte din Iran într-o singură zi. Iranul a fost „obliterat”, a afirmat președintele Donald Trump, într-un mod puțin credibil. Mai puțin clară este însă starea finală a conflictului.
America și Israelul au avut deja un succes enorm. SUA au avut nevoie de nouă luni pentru a-l găsi și captura pe Saddam Hussein în 2003. Rusia nu a reușit să-l omoare pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în ciuda mai multor încercări. În schimb, America și Israelul au avut nevoie de o singură zi pentru a-l găsi și ucide pe liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, în 28 februarie, a cărui moarte a fost confirmată de crainici îndurerați, la televiziunea de stat, în dimineața următoare. Totuși, acest lucru este puțin probabil să aducă războiul la o încheiere rapidă.
Prim-ministrul Israelului, Benjami Netanyahu, a declarat că țara sa va lovi „mii de ținte” în zilele următoare. Pe 1 martie, forțele aeriene israeliene au anunțat că au lansat lovituri ample asupra „țintelor regimului terorist iranian” din Teheran. Dl Netanyahu și dl Trump au promis să „lupte atât timp cât este necesar”. Comandamentul Central al Americii (CENTCOM), care conduce operațiunile Pentagonului în Orientul Mijlociu, spune că instrucțiunile sale sunt să „demonteze aparatul de securitate al regimului iranian”. Scopul este, evident, crearea condițiilor în care o revoltă în masă să poată răsturna regimul. Dl Trump a îndemnat forțele de securitate să „se unească” cu protestatarii, iar dl Netanyahu a îndemnat iranienii să „iasă în stradă”.
Israelul nu l-a ucis doar pe liderul suprem, ci și o serie de oficiali de rang înalt, inclusiv pe ministrul apărării din Iranului, pe șeful armatei, pe conducătorul Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) și pe șeful consiliului de apărare. Totuși, nu există semne clare că forțele de securitate ale Iranului se destramă ca urmare a acestei decapitări rapide. Iranul a continuat să lanseze drone și rachete balistice asupra Israelului și țărilor arabe.
În noaptea de 28 februarie spre 1 martie, Iranul a lansat bombardamente asupra Israelului, precum și asupra Abu Dhabi, Dubai, Bahrain, Kuweit, Qatar, Arabia Saudită și, pentru prima dată, asupra Omanului, țara care mediase între America și Iran în zilele premergătoare războiului. Pe rețelele sociale, șeful Consiliului suprem de securitate națională al Iranului, Ali Larijani, a promis că Iranul va lovi America și Israelul „CU O FORȚĂ PE CARE NU AU MAI EXPERIMENTAT-O NICIODATĂ”.
În total, aceste bombardamente sunt substanțiale. Iranul a lansat aproximativ 100 de rachete asupra Israelului în prima zi a acestui conflict, un număr similar cu cel lansat în aceeași perioadă în războiul de 12 zile de anul trecut. De data aceasta, a mai lansat și 137 de rachete asupra Emiratelor Arabe Unite, 66 asupra Qatarului și 45 către Bahrain, conform cifrelor raportate de aceste țări. Loviturile Iranului asupra aeroporturilor și orașelor mari — rachetele au lovit hoteluri de lux în Dubai și Bahrain — au un impact politic disproporționat asupra acestor țări mici care depind de turismul internațional și de afaceri. Pe 1 martie, ministrul britanic al apărării, John Healey, a spus că Iranul a lansat rachete și spre Cipru, deși, potrivit lui, nu către baza britanică de pe insulă. Aceasta sugerează că Iranul ar putea viza și nave de război americane din Marea Mediterană.
În timp ce anul trecut Iranul a lansat rachete în „valuri distincte”, spune Decker Eveleth de la CNA, un think-tank american, „acum este haos complet. Multe rachete pe mai multe fronturi, posibil cu unități care acționează fără autoritate centralizată.” Anul trecut, Iranul a lansat salve individuale mai mari asupra Israelului, făcând mai dificilă interceptarea lor de către apărarea aeriană israeliană. De data aceasta, lansează pachete mai mici de rachete la fiecare aproximativ o jumătate de oră, ceva ce făcea doar în etapele finale ale conflictului precedent. Explicația oficială iraniană este că vrea să epuizeze stocul de interceptoare al Israelului înainte de a lansa rachete mai puternice.
Un astfel de ritm ușurează provocarea militară a interceptării. Filmări video au arătat interceptoarele Arrow distrugând proiectilele care intrau în spațiul aerian deasupra țării. Dar șirul continuu de atacuri are un impact psihologic mai mare asupra israelienilor, care trebuie să petreacă mai mult timp în adăposturi. Nu este clar cât vor rezista stocurile de interceptoare israeliene — acestea au fost supuse unei presiuni serioase anul trecut — dar un război care ar continua mai mult de două săptămâni ar testa atât rezervele Iranului, cât și pe ale Israelului.
În zilele următoare, America și Israel se vor concentra probabil pe trei tipuri de ținte. În primul rând, lansatoarele de rachete ale Iranului, pe care Iranul le operează de obicei din poziții ascunse. Aceasta va ocupa o proporție semnificativă a resurselor americane și israeliene de supraveghere și atac, pe măsură ce Iranul continuă represaliile. Este mai greu să fie vânate lansatoarele iraniene din est și nord-estul țării, care sunt mai departe de avioanele israeliene care vin din vest și de cele americane care se apropie din Golful Oman.
În al doilea rând, e vorba de cei mai importanți lideri politici ai Iranului, care au supraviețuit. Se crede că Israelul și-a îndreptat atenția asupra fiilor lui Khamenei, potențiali succesori; nu este clar dacă au fost uciși. Dacă scopul este destabilizarea regimului, America și Israelul vor dori să perturbe procesul de succesiune aflat în desfășurare, poate lovindu-i pe cei aflați în linia de succesiune. Dl Larijani pare să joace un rol de conducere.
Generalul Mohammad Pakpour, comandantul IRGC ucis pe 28 februarie, și generalul Hossein Salami, predecesorul său, ucis în iunie anul trecut, erau „profesori de școală” comparativ cu generalul Ahmad Vahidi, numit recent, notează analistul Mohammad Ali Shabani. Generalul Vahidi este vizat de un mandat Interpol pentru presupusa sa implicare în bombardarea unui centru cultural evreiesc din Argentina în 1994. A fost ministru al apărării; ministru de interne, în această calitate supraveghind reprimarea unor proteste mari în 2022; și comandant al Forței Quds expediționare a IRGC. Din acest rol, a transformat Hezbollah într-o forță care a alungat Israelul din sudul Libanului. Dacă războiul se va încheia cu generalul Vahidi și ai săi la conducere, promisiunea lui Trump despre un „viitor prosper și glorios” pentru iranieni nu va fi realizată.
Al treilea set de ținte este reprezentat chiar aparatul de securitate al Iranului. În prima zi de război, Israelul pare să fi atacat situri asociate cu reprimarea brutală a protestatarilor, de la începutul acestui an: IRGC și Basij, o miliție paramilitară; ministerul justiției, care a condamnat și executat prizonieri politici; și serviciul de informații al țării. Totuși, forțele de securitate iraniene ar trebui slăbite mult mai mult pentru a deveni incapabile să suprime o nouă rundă de proteste în masă. Un indiciu în acest sens ar fi lovituri asupra forțelor de securitate din provinciile din întreaga țară.
Dacă regimul ar începe să se destrame, America și Israelul s-ar confrunta cu problema dificilă a modului de a gestiona facilitățile și materialele nucleare ale Iranului. „Materialele și tehnologia nucleară ale Iranului ar putea fi furate de actori non-statali sau pur și simplu să dispară”, a avertizat Nuclear Threat Initiative, un grup de advocacy. „Este imperativ ca Statele Unite să aibă un plan cuprinzător și aplicabil pentru a preveni acest scenariu”. Dacă un nou regim ar fi unul maleabil, ar putea permite revenirea inspectorilor internaționali. Dacă nu ar putea sau nu ar vrea să facă acest lucru, America ar putea lua în considerare opțiuni precum trimiterea de echipe de forțe speciale pentru a securiza sau a prelua materialul nuclear.
Urmează noi zile violente. „Bombardamentele grele și precise, totuși, vor continua, neîntrerupt pe parcursul săptămânii sau, atât timp cât este necesar pentru a ne atinge obiectivul de PACE ÎN ÎNTREGUL ORIENT MIJLOCIU ȘI, DE FAPT, ÎN LUME!” a declarat dl Trump târziu, pe 28 februarie. „Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei probleme”.
Prăbușirea lui Trump continuă. Afacerea iraniană îi dă un impuls nou
