Donald Trump a scăpat cu viață, ca prin urechile acului.
La propriu, unul dintre gloanțele trase de atacator i-a șuierat pe la urechea dreaptă, chiar i-a atins-o în treacăt, deși foarte puțin lipsise pentru a-l lovi fatal în cap. Celelalte gloanțe au produs nenorociri mai mari, în rândul altor oameni, în respectivele cazuri consecințele acoperind tot spectrul celei mai negre palete – de la răni grave, la deces.
Donald Trump a avut, așadar, un noroc enorm și a trăit o experiență care îl va marca definitiv.
O experiență transformatoare, în urma căreia s-a mai născut o dată și, foarte probabil, va fi alt om.
În funcție de interpretarea pe care el însuși i-o va da acestui moment de răscruce, Donald Trump va deveni infinit mai rău sau neverosimil mai bun. Cale de mijloc e greu de crezut că va exista.
Desigur, e prematur acum să decriptezi direcția pe care o va apuca noul Donald Trump. Cel mai probabil, indicii relevante nu vor apărea înaintea încheierii campaniei electorale pentru prezidențiale.
De ce?
Întrucât, în esență, o campanie electorală este o campanie de marketing. Într-o atare paradigmă, adevărul despre produs nu este revelat nemediat, ci mediat.
În această perioadă și în această paradigmă, nu vei cunoaște produsul prin prisma calităților sau neajunsurilor sale intrinseci, căci încă nu ai apucat să îl utilizezi. Îl vei “cunoaște”, în schimb, exclusiv prin intermediul narațiunii care îți este livrată despre el (ca atare, îl vei cunoaște perfect insuficient).
Prin urmare, chiar dacă în Donald Trump se produc încă din acest moment schimbări radicale, celor din exterior nu le va fi clar de ce natură sunt ele, căci sunt ecranate de periajul care i se aplică natural acum, periaj specific perioadei și paradigmei de marketing.
Este motivul pentru care, deși există atâtea dimensiuni pe care poate fi comentat tragicul incident, consider că azi contează trei mari elemente.
1. Cum va continua campania lui Trump?
Pe linia de până acum, cea a divizării, pe fond, și a excentricității, pe formă? Sau pe linia unui soi de apel la virtuțile redescoperite ale unității, coroborat cu o oarecare temperare, din mers, a stilului?
Altfel spus, Trump va continua campania ca până acum sau va optimiza strategia de marketing, integrând variabile generate de aceste circumstanțe extraordinare?
Personal, înclin să cred că, în campanie, mai degrabă sunt șanse de a asista la un soi de mutație tradusă prin pași rapizi către adoptarea celei de-a doua variante.
Există câteva argumente care favorizează o asemenea turnură:
- Donald Trump este un om de marketing și vânzări. Nimeni nu îi poate contesta aceste abilități.
- Donald Trump își urmărește cu tenacitate obiectivele strategice. Președinția este un astfel de obiectiv, iar proba tenacității a făcut-o. L-a atras ideea de a candida la președinție încă din anii ’80. Două decenii și ceva mai târziu, a și candidat. Când a candidat pentru prima oară, a și câștigat. După ce a pierdut, candidând pentru realegere, întâi a încercat să răstoarne rezultatul (instrucția de la Capitoliu), apoi nu a renunțat la revenire. Și a revenit. Când a revenit, nu era neapărat clar că are șanse redutabile de a câștiga, dar a insistat. Între timp, șansele au ajuns de partea sa.
- Donald Trump este conștient că pentru a câștiga sunt momente în care se impune să faci pași tactici înapoi. A făcut și asta, timid poate, dar a făcut, de pildă pe tema avortului. În orice caz, Donald Trump e suficient de cinic și de pragmatic pentru a pune totul în slujba obiectivului final, pentru a sacrifica pe acest altar și oameni, și idei.
- Faptul că nu se reportează la altceva decât la victorie a fost vizibil și în secundele, dar și în orele care au urmat împușcăturii. A dat, întâi, un semnal redutabil în clipa în care a fost ridicat de la pământ pentru a fi evacuat. Cu un sânge rece demn de filme, a făcut un gest revelator către public, afișând o figură de războinic și gesticulând cu mâna în același sens, deși abia se dezmeticise, deși gardienii săi tocmai îl luau pe sus. Un om capabil de o asemenea reacție într-un asemenea moment de stres, fiți siguri, va găsi și ulterior, în momente mai așezate, resurse pentru a face orice ca să câștige. Apoi, minute și ore mai târziu, a dat două mesaje care sugerează oarece tangență cu filonul smereniei și înțelepciunii, iar un scurt mesaj de o aceeași factură a venit și din partea Melaniei Trump.
<span;>• Prin urmare, nu e exclus ca după episodul însângerat, la propriu, Donald Trump să încerce să pescuiască într-un iaz mai larg decât cel în care aruncase undița anterior. Atentatul la viața sa a creat emoție și sentimente amestecate pe un aliniament mare al frontului electoral. Este o oportunitate ivită din neant, Trump e imposibil să nu o fi sesizat și e improbabil să nu o exploateze. Poate în sfârșit să ajungă, dat fiind contextul, la alegători la care în alte condiții probabil că nu ar fi reușit vreodată. Nu va rata ocazia, fiți siguri!
2. Cum va continua ca președinte, dacă va fi (re)ales?
Va apuca drumul autoritarismului cu care deja cocheta sau va încerca, din contră, să întărească democrația americană și să abordeze breșele care afectează națiunea – printre ele și flagelul polarizării maladive, ascensiunea fulminantă a discursul urii (la ambele contribuind din plin), ori controlul armelor (la subminarea căruia, la fel, a contribuit neechivoc)?
Firește, nu poate spune nimeni cu precizie imbatabilă că va fi una sau cealaltă. Totuși, există mai multe motive să te temi că va fi prima și prea puține să speri că ar putea fi a doua.
Depinde foarte mult, cum ziceam mai sus, de interpretarea personală pe care Donald Trump o va da momentului său fundamental de cumpănă.
Dacă va considera că faptul de a fi supraviețuit e semn că ar fi “alesul”, că totul i se cuvine, că are o misiune aproape mistică sau că el și numai el întreține o relație intimă și de inalterabilă substanță cu Adevărul (orice o fi însemnând Adevărul), atunci… vin vremuri grele.
Dacă, din contră, revelația îl va smeri, atunci o eventuală președinție Trump ar arăta extrem, extrem de diferit față de ceea ce creionase universul spaimelor care planau deja înainte de atentat, numai la gândul că va câștiga alegerile.
Mi-e teamă că, în cazul lui Trump, șanse mai serioase are totuși prima variantă.
3. Va fi resetată cursa prezidențială, astfel încât atentatul la viața lui Donald Trump să producă mutații care să-i diminueze elanul pe care îl avea deja înainte de atac și care fusese amplificat de eșecul lui Biden în dezbaterea de luna trecută?
Mă întreb asta întrucât nu este exclus ca vigoarea manifestată de Trump pe fondul atacului să pună pe șine noi discuția delicată din interiorul Partidului Democrat, legată de oportunitatea ca Biden să mai continue.
Există analiști care consideră că, în urma atentatului, vocile care îi ceruseră lui Biden să se retragă vor fi în handicap (de pildă, pentru că Biden a reacționat prompt și sănătos, deși avusese la dispoziție timp scurt pentru a se mobiliza; de pildă, pentru că atenția se va abate de la problema lor).
Înclin să cred că, din contră, împușcarea lui Trump poate da un imbold acestei tabere anti-Biden din rândul democraților.
Măcar pentru motivul că Trump, prin gestul colosal făcut în timp ce era evacuat, a demonstrat o vitalitatea pe măsură, care îl pune natural în umbră pe Biden. Și sunt totodată sigur că tabăra Trump va căuta să exploateze acest detaliu și să redimensioneze narațiunea legată de neputința lui Biden.
Apoi, e și motivul că pot crește și mai mult temerile că Trump se va schimba în rău după această experiență, iar în acest context faptul de a-l împiedica să preia puterea la Casa Albă devine de o urgență și de o însemnătate incomparabile față de ceea ce fusese considerat anterior urgență și însemnătate. Practic, din perspectiva continuării cursei, poziția lui Biden a devenit mai fragilă. Să sperăm că uncle Joe înțelege asta măcar acum.
Atentatul la viața lui Donald Trump este, în mod clar, o lebădă neagră. Întrebarea, acum, este simplă: pentru cine?
