Logica loviturii de grație dată de alianța PNL-USR PLUS

Românii care au înghețat și au făcut insolație în Piața Victoriei, contestând asaltul PSD-ALDE la adresa statului de drept, uneori înjurând de-a dreptul și individual personaje ca Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Dăncilă, Carmen Dan, Tudorel Toader, Iordache, Nicolicea ori Șerban Nicolae nu mai au motive să își trateze aventura civică drept timp pierdut.

Când PSD s-a dus la vale, la europarlamentare, era prematur să vii cu afirmații atât de categorice. Când Dăncilă și PSD au pierdut guvernarea încă părea că te pripești. Iar când prezidențialele au măturat visul puilor lui Iliescu și Năstase, de a se vedea reînșurubați la Cotroceni, încă te simțeai ușor deplasat să strigi în gura mare că s-a repurtat totuși o mare victorie.

Anticipatele, deși multora le păruseră din start o himeră, s-au apropiat, la începutul lui 2020, de punctul în care puteau deveni o realitate istorică. Dar lebăda neagră cu nume de asteroid, Covid-19, le-a lăsat din nou în seama altei generații. Dacă ar fi avut loc, cu siguranță ar fi fost evenimentul în urma căruia nimeni nu ar mai fi avut îndoieli; îndoieli că, iată, procesele politico-civice declanșate odată cu nebunia OUG 13 au avut un deznodământ de substanță, tradus prin modificarea din temelii a paradigmei politice.

În ciuda spectaculoasei tulburări provocate dreptei și susținătorilor democrației liberale, statului de drept și orientării strategice euroatlantice, la pachet cu speranțele renăscute din tabăra PSD-ALDE, de intrarea în joc a pandemiei, lucrurile nu au scăpat de sub control în România. Probabil că mulți au fost tentați, și nu fără motive întemeiate, să parieze pe opusul a ceea ce s-a întâmplat până la urmă.

Dar ziua de sâmbătă, 1 august 2020, a venit cu tolba plină de compensații.

Alianța strategică a dreptei pentru București e o premieră din multe puncte de vedere, dar mai presus de asta, ea ne arată sec câteva lucruri care nu trebuie expediate superficial la „și altele”.

Pentru prima oară după multă, foarte multă vreme, există premise clare de scoatere a Capitalei de sub monopolul mafiot al PSD.

Apoi, e limpede că avem sub ochi proiecția unei maturizări îndelung așteptate la nivelul forțelor politice care și-au asumat un rol reformator.

PNL, care mai acum câțiva ani făcea alianță cu PSD, întru scufundarea țării în schimbul unor câștiguri tradițional meschine, a evoluat remarcabil. Aflat la guvernare și ajuns cel mai mare partid, PNL a refuzat de data asta să mai gândească cu mintea îngustă și în limbajul agramat al foștilor săi baroni. Nu a mai acționat pe termen scurt, preferând în schimb să se raporteze la mizele fundamentale.

Pentru asta, a trebuit să accepte că nu există o altă cale decât cea a compromisului strategic, cedând o parte din ceea ce are azi pentru a fi sigur că va mai avea ceva substanțial și mâine.

Întâi, a mers pe mâna unui outsider la Primăria generală. Apoi, încheiat alianța cu USR PLUS și la sectoare. Dacă nu ar fi făcut-o, picajul ar fi fost doar o chestiune de când, nu de dacă. E un semn că mințile lucide și pragmatice care privesc mult dincolo de propriile buzunare și sunt capabile de depășirea propriei condiții au dobândit o pondere fără precedent în partid. Cu siguranță că un aport deloc neglijabil l-a avut și perspectiva transmisă de la Cotroceni, probabil zona puterii cea mai profund conectată și la realitățile geopolitice, nu doar la cele politice.

Apoi, vedem un USR care a făcut pași de uriaș în intervalul scurs de la prezidențiale și până azi. USR este de altfel cel mai bun exemplu că în politica mare nu poți răzbi doar asumând principii sănătoase, dar nedând nicio șansă inteligenței politice. E o realizare cu atât mai specială cu cât USR PLUS a trebuit să facă compromisuri majore și să supraviețuiască nervozității inerente interne pe care logica politică inevitabil o generează. Pentru ei, pașii înapoi făcuți azi se vor traduce în dividende mâine. Membrii și liderii celor două formațiuni vor descoperi, în timp, că răbdarea nu înseamnă doar virtute, ci și capital politic cât se poate de concret.

În fine, e cât se poate de limpede că terenul aranjat de forțele de dreapta pentru locale a făcut și o parte din preparativele necesare pentru parlamentare.

Reacția de sâmbătă a PSD trebuie citită și în această cheie. Din nefericire pentru social-democrați, azi la masa din Kiseleff nu prea mai găsești măcar un lider familiarizat cu tacticile jocului de poker.

Nicio alianță nu e perfectă și nicio alianță nu va mulțumi pe toată lumea. De altfel, însăși nevoia de a încheia alianțe indică, vorba filosofului, prezența unei absențe și nu absența celei din urmă. Altfel spus, alianțele sunt rodul nevoii relative, iar nu a împlinirii absolute.

Nici USR PLUS și nici PNL nu ar fi mers în această direcție dacă ar fi fost capabile să se descurce singure în fața tăvălugului PSD și, mai ales, într-un context minat de o legislație electorală perversă, care prevede organizarea alegerilor locale într-un singur tur.

Sunt oameni, și de la USR PLUS, și de la PNL care poate că au fost nedreptățiți de data asta, pentru că niciodată nu va fi loc în față pentru toată lumea, într-o alianță. Dar dacă sunt într-adevăr atât de buni, ca politicieni, cei sacrificați azi vor fi sau vor fi fost deja capabili să își vândă scump pielea pentru o compensație ulterioară. Asta e politica, și nu doar în România.

Ar fi un semn de infantilism sau de cinism istoric să prezinți lucrurile altfel. E suficient că o face Robert Negoiță în mega-panourile electorale cu care a împânzit Sectorul 3, în care își amăgește concitadinii că face 1% politică și 99% administrație. E o minciună de care cu siguranță el este printre cei mai conștienți.

E lege că până să ajungi să faci administrație, trebuie să fi fost în stare să joci bine de tot politic. Nu ai cum să ajungi altfel în această poziție. Iar fără politică 24/24 nu ai avea, ulterior, cum să îți impui ideile și strategia de administrare a unei comunități. În România, ideea de politică e încă tributară unui sens limitat care o face vecină cu meschinăria, stilul de conducere de tipul Dragnea-Vâlcov-Iordache și altele asemenea. Acest sentiment va mai persista o bună perioadă în universul nostru, dar alianța PNL-USR PLUS are și meritul de a sparge din acest punct de vedere gheața și de a prezenta politica și din cealaltă perspectivă.

„Capitala, în ansamblul său, va trebui atacată la fel cum deja este destul de limpede că va trebui atacată și o viitoare guvernare post-parlamentare: împreună. În orice altă formulă, PSD-ul care poate că pare mic în sondajul despre Nicușor Dan și Gabriela Firea, va părea din nou mare, cu consecințele de rigoare. Dacă PNL și USR PLUS vor reuși să-și calce pe propriile orgolii la sectoare vor dovedi că a înțeles pe deplin ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor patru ani”, scriam acum o lună.

Din fericire, am ajuns, azi, să înțelegem, într-un număr tot mai mare, „ce s-a întâmplat în România ultimilor patru ani”. Dar și cât de mult s-ar putea transforma această țară în următorii 5-10 ani.

2 COMENTARII

  1. Bun articol, ramane totusi o enigma de ce nu a fost cooptat si PMP-ul in coalitia dreptei, pentru ca motivul impotrivirii USR-PLUS mi se pare caduc. E foarte posibil ca Basescu sa candideze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here