<< Ar trebui ca o mână de oameni să fie încredințați cu cea mai puternică tehnologie nouă din lume? Cinci experți din industria tech atât de faimoși încât pot fi identificați doar după prenume – Dario, Demis, Elon, Mark și Sam – exercită un control aproape divin asupra modelelor de inteligență artificială care vor modela viitorul. Administrația Trump a stat deoparte chiar și pe măsură ce aceste modele au dobândit capacități uluitoare, convinsă fiind că o competiție neîngrădită între firme private este cea mai bună cale pentru a asigura victoria Americii în cursa AI împotriva Chinei.
Până acum. Dintr-odată, modul relaxat în care America a tratat inteligența artificială pare că se apropie de sfârșit. Motivul este acela că progresul amețitor al acestor modele reprezintă și o amenințare pentru propria securitate națională a Americii, neliniștind membri ai administrației Trump, care, anterior, fuseseră mai preocupați de riscul suprareglementării. În același timp, resentimentele tot mai mari ale alegătorilor americani transformă AI-ul într-un subiect politic extrem de sensibil. O abordare de tip laissez-faire nu mai este nici sustenabilă politic, nici înțeleaptă din punct de vedere strategic.
Nu a fost prima dată când administrația a intervenit. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Pentagonul a intervenit după ce Amodei refuzase să permită utilizarea modelului Anthropic în arme complet autonome sau pentru supraveghere internă în masă. Și atunci, administrația Trump a fost alarmată – din cauza puterii pe care o singură companie o exercita asupra unei tehnologii esențiale pentru securitatea națională.
O reacție negativă din partea alegătorilor va amplifica presiunea asupra administrației de a interveni. Sondajele de opinie îi determină pe tot mai mulți politicieni să creadă că inteligența artificială va fi una dintre marile teme ale alegerilor din 2028. Americanii sunt mult mai sceptici față de AI decât oamenii din alte țări. Șapte din zece cred că AI va afecta negativ oportunitățile de angajare, o creștere accentuată față de acum un an (și cu mult înainte de a exista dovezi solide). Opoziția de la nivel local față de centrele de date este în creștere, chiar dacă AI are puțin sau nimic de-a face cu scumpirea energiei electrice. Ca semn al vremurilor, casa lui Sam Altman, șeful OpenAI, a fost atacată de două ori în ultimele zile.
Istoria sugerează că, în cazul unei tehnologii cu un impact atât de mare precum AI, un moment de tip „Mythos” era inevitabil. De la John D. Rockefeller la Henry Ford, marile inovații industriale ale Americii au fost conduse de un număr mic de oameni care au acumulat o putere imensă. În cele din urmă, guvernele din secolul XX au intervenit pentru a tempera industriile prea puternice, de la destrămarea monopolului Standard Oil până la crearea Rezervei Federale și divizarea AT&T. Acele vremuri erau cel puțin la fel de polarizate și tensionate precum cele de astăzi. Iar calculele noastre sugerează că „zeii” AI nu sunt încă mai dominanți decât predecesorii lor istorici.
Totuși, istoria arată și că controlul asupra AI va fi dificil. Acest lucru se datorează, parțial, faptului că miza este extrem de mare dacă lucrurile scapă de sub control. Dar și pentru că inteligența artificială evoluează într-un ritm amețitor.
Compromisurile sunt acute. Creșterea economică va beneficia de pe urma răspândirii rapidă avantajelor AI, dar reacția negativă potențială ar putea duce cu ușurință la suprareglementare. A nu face nimic ar putea lăsa America vulnerabilă în fața unui haos generat de AI cu intenții malefice, însă un exces de reglementare ar asigura victoria Chinei în cursa pentru inteligența artificială. Acest lucru face ca momentul actual să fie unul periculos.
Timpul este limitat. Acum doi ani, în timpul administrației Biden, discuțiile despre reglementare vizau în mare parte riscurile potențiale ale AI. Astăzi, capacitățile acesteia sunt deja alarmant de puternice și cresc cu fiecare nouă versiune lansată. Ritmul inovației arată că dezbaterile privind rolul adecvat al guvernului, care în trecut se desfășurau pe parcursul anilor sau chiar deceniilor, trebuie acum rezolvate în luni.
Iar obstacolele tehnice în calea unei abordări mai intervenționiste sunt descurajante. Instrumentele clasice de control guvernamental, precum naționalizarea, sunt ineficiente, deoarece inginerii talentați pot circula liber între companii, iar puterea de calcul a devenit o marfă accesibilă. Mai mult, principalii dezvoltatori de modele sunt doar cu câteva luni înaintea competitorilor lor open-source, inclusiv a celor din China. Mai devreme sau mai târziu, capacitățile acestor modele vor deveni disponibile pentru toți.
Chiar și așa, momentul „Mythos” ar putea marca începutul conturării unui sistem viabil de control al AI. Utilizatorii de încredere ar primi acces timpuriu la cele mai puternice modele noi: OpenAI urmează exemplul Anthropic, lansând cel mai recent instrument al său către un grup restrâns de profesioniști verificați din domeniul securității cibernetice. Înainte ca aceste modele să fie comercializate pe scară largă, guvernul ar putea cere certificare din partea unor organisme conduse de industrie, care să le testeze pentru diferite utilizări.
Feriți-vă de pasionații tech și când fac daruri
Această idee are avantaje atât pentru marile companii care dezvoltă modele, cât și pentru guvern. Evită procesul îndelungat de creare a unui nou organism de reglementare. Limitând accesul la doar câțiva utilizatori premium, le permite dezvoltatorilor să perceapă prețuri mai mari și să gestioneze utilizarea unei resurse limitate, precum puterea de calcul. Între timp, guvernul poate restricționa cine are acces la cele mai puternice modele, reducând riscul ca China să le copieze și să recupereze mai rapid decalajul.
Însă această abordare are și probleme serioase. Lansarea limitată va reduce competiția și va crește influența companiilor AI deja consacrate. Va încetini răspândirea beneficiilor inteligenței artificiale și va crea un sistem economic în două viteze în interiorul Americii, dezavantajând numeroasele firme care sunt în mod repetat private de accesul privilegiat timpuriu la noile modele puternice. Ce se întâmplă dacă dezvoltarea unor mecanisme de apărare împotriva AI durează foarte mult sau este imposibilă? Dar modelele open-source? Cum pot fi obligate și acestea să respecte aceleași reguli?
Un sistem de reglementare construit pe aceste baze s-ar putea dovedi nedrept. Cei din interior s-ar putea proteja împotriva riscurilor de vârf, în timp ce cei din afară ar trebui să spere la ce e mai bun. Oportunitățile pentru lobby și profituri disproporționate ar fi imense. Acest lucru ar pune la încercare onestitatea și competența celei mai deschis corupte administrații din epoca politică modernă a Americii. Iar o soluție care concentrează și mai mult puterea și bogăția în mâinile câtorva „zei” ai AI riscă să agraveze chiar reacția politică negativă care începe să îngrijoreze Washingtonul.
Mai mult, abordarea „Mythos” poate fi doar jumătate din soluție. Siguranța AI nu poate fi garantată la nivel național. În cele din urmă, va necesita cooperare internațională, începând cu China. Noua concentrare pe securitatea cibernetică trebuie, de asemenea, completată de o reflecție urgentă asupra efectelor economice și sociale ale AI. Gestionarea perturbărilor de pe piața muncii și conceperea unui sistem fiscal adaptat AI, care să favorizeze munca, sunt probleme majore pentru care încă nu există răspunsuri bune. Acest lucru trebuie să se schimbe. Momentul „Mythos” este un semnal de alarmă pentru siguranța AI și impune o gândire serioasă și în alte domenii. >>
Citiți și: https://universul.net/razboiul-algoritmului-inteligenta-artificiala-face-posibila-tintirea-liderilor-inamicului-si-supravegherea-in-masa/
