Noua eră nucleară / Cine susține, în numele păcii, că Ucraina are nevoie de armistițiu cu Rusia, acum, nu s-ar putea înșela mai mult

Sursa: Pexels

<< Cu amenințările sale de a folosi bomba, președintele Rusiei a răsturnat ordinea nucleară >., scrie The Economist

<< În urmă cu o sută de zile, Vladimir Putin și-a lansat invazia Ucrainei avertizând asupra unui atac nuclear. După ce a intensificat arsenalul atomic al Rusiei și a promis îngenuncherea Ucrainei, el a amenințat țările tentate să intervină cu consecințe „cum nu ați văzut niciodată în toată istoria voastră”. De atunci, televiziunea rusă a atras telespectatorii cu discuții despre Armaghedon.

Chiar dacă nu va folosi niciodată bomba în Ucraina, Putin a răsturnat deja ordinea nucleară. După amenințările sale, NATO a limitat sprijinul pe care fusese pregătită să-l ofere, cu două implicații cu atât mai îngrijorătoare pentru că au fost înlăturate de zgomotul campaniei oficiale a Rusiei. Una dintre implicații se referă la faptul că statele vulnerabile care văd lumea prin ochii Ucrainei vor simți că cea mai bună apărare împotriva unui agresor cu arme nucleare este să aibă propriile arme. Cealaltă face referire la faptul că alte state cu arme nucleare vor crede că pot câștiga prin copierea tacticilor lui Putin. Dacă da, cineva, undeva, cu siguranță își va transforma amenințarea în realitate. Aceasta nu trebuie să fie „moștenirea” devastatoare a acestui război.

Pericolul nuclear creștea deja înainte de invazie. Coreea de Nord are zeci de focoase. Iranul, a transmis ONU, în această săptămână, că are suficient uraniu îmbogățit pentru prima sa bombă. Deși Tratatul New Start va limita rachetele balistice intercontinentale ale Rusiei și ale Americii până în 2026, acesta nu acoperă arme precum torpilele nucleare. Pakistanul se adaugă rapid la arsenalul său. China își modernizează forțele nucleare și, spune Pentagonul, le extinde.

Toată această creștere reflectă slăbirea repulsiei morale care limitează folosirea armelor nucleare. Pe măsură ce se pierd amintirile despre Hiroșima și Nagasaki, oamenii nu reușesc să înțeleagă modul în care detonarea unei arme mici de pe câmpul de luptă, de tipul pe care l-ar putea arunca Putin, ar putea escalada în distrugerea totală, prin răzbunare, a orașe întregi. America și Uniunea Sovietică se descurcaseră cu un impas nuclear bilateral. Nu există suficientă grijă cu privire la perspectiva ca multe puteri nucleare să se lupte să mențină pacea.

La această stare de rău se adaugă invadarea Ucrainei. Chiar dacă Putin blufează, amenințările sale distrug, treptat, garanțiile de securitate oferite statelor non-nucleare. În 1994, Ucraina și-a predat armele nucleare ex-sovietice de pe teritoriul său în schimbul angajamentelor din partea Rusiei, Americii și Marii Britanii că nu va fi atacată. Prin capturarea Crimeei și sprijinirea separatiștilor din regiunile Donbas, în 2014, Rusia și-a încălcat în mod flagrant această promisiune. America și Marea Britanie, care aproape că au stat deoparte, și-au încălcat promisiunile.

Acest lucru oferă statelor vulnerabile un motiv suplimentar pentru a deveni nucleare. Iranul poate considera că, în timp ce renunțarea la bombe nu îi va aduce nicio încredere de durată, a avea ar stârni mai puține probleme decât în ​​trecut. Dacă Iranul ar testa o bombă, cum ar răspunde Arabia Saudită și Turcia? Coreea de Sud și Japonia, care ambele dețin cunoștințele necesare pentru a se înarma, vor pune mai puțină încredere în angajamentele occidentale de a le proteja într-o lume mai periculoasă.

Strategia lui Putin de a emite amenințări nucleare este și mai nocivă. În deceniile de după cel de-al Doilea Război Mondial, puterile nucleare s-au gândit să desfășoare arme atomice pe câmpul luptă. Dar în ultima jumătate de secol, astfel de avertismente au fost emise numai împotriva unor țări, precum Irakul și Coreea de Nord, care amenințau ele însele că vor folosi arme de distrugere în masă. Putin este diferit pentru că invocă amenințările atomice pentru a-și ajuta forțele invadatoare să câștige un război convențional.

Și se pare că a funcționat. Adevărat, sprijinul NATO pentru Ucraina a fost mai puternic decât se aștepta. Dar alianța a ezitat să trimită arme „ofensive”, cum ar fi avioanele. Deși președintele Americii, Joe Biden, a trimis cantități mari de arme, săptămâna aceasta a refuzat să furnizeze rachete capabile să lovească puternic în interiorul Rusiei. Alții din NATO par să creadă că Ucraina ar trebui să se înțeleagă cu Rusia, pentru că înfrângerea lui Putin l-ar face să se simtă fără scăpare, cu consecințe îngrozitoare.

Această logică creează un precedent periculos. China ar putea impune condiții similare dacă ar ataca Taiwanul, argumentând că insula este deja teritoriu chinez. Mai multe state pot aduna mai multe arme pe câmpul de luptă. Acest lucru ar încălca Tratatul de non-dezvoltare nucleară, în temeiul căruia se angajează să lucreze pentru dezarmare.

Daunele cauzate de Putin vor fi greu de rezolvat. Tratatul privind interzicerea armelor nucleare, care a intrat în vigoare anul trecut și este susținut de 86 de state, solicită abolirea acestora. Cu toate acestea, țările cu arme se tem să nu devină mai vulnerabile, chiar dacă dezarmarea colectivă ar putea avea sens.

Controlul armelor, cu o verificare făcută cu atenției, merită urmărit. Rusia poate fi precaută, dar este sărăcită. Bombele nucleare costă bani și trebuie să-și reconstruiască forțele convenționale. America și-ar putea retrage rachetele terestre fără a-și compromite securitatea în schimbul reducerilor rusești. Ambele părți ar putea conveni asupra măsurilor tehnice, cum ar fi să nu lovească infrastructura nucleară de comandă, control și comunicații într-un conflict convențional. În cele din urmă, scopul ar trebui să fie provocarea Chinei.

Acele discuții vor fi mai ușoare dacă tactica nucleară a lui Putin eșuează, începând cu a se asigura că nu va lovi Ucraina. Biden a scris săptămâna aceasta că America nu a detectat pregătiri. Dar țări precum China, India, Israel și Turcia, cu acces la Kremlin, ar trebui să-l avertizeze pe Putin cu privire la furia lor dacă, Doamne ferește, va folosi cu adevărat o armă nucleară.

A cruța Ucraina de un atac nuclear este esențial, dar nu este suficient. Lumea trebuie, de asemenea, să se asigure că Putin nu prosperă din agresiunea sa de astăzi, așa cum a prosperat în 2014. Dacă, încă o dată, va crede că tactica lui a funcționat, va emite mai multe amenințări nucleare în viitor. Dacă ajunge la concluzia că forțele NATO pot fi intimidate, va fi mai greu de convins că trebuie să dea înapoi. Alții vor învăța din exemplul lui. Prin urmare, Ucraina are nevoie de arme avansate, ajutor economic și sancțiuni împotriva Rusiei pentru a forța armata lui Putin să se retragă.

Acele țări care văd asta ca pe o luptă europeană trecătoare își neglijează propria securitate. Iar cei care susțin că în numele păcii că Ucraina are nevoie de un armistițiu cu Rusia chiar acum, pentru a evita să fie blocată într-un război pe care nu-l poate câștiga cu un inamic care și-a pierdut deja puterea, nu s-ar putea înșela mai mult. Dacă Putin va crede că NATO este lipsită de hotărâre, Rusia va rămâne periculoasă. Dacă ar fi convins că amenințările sale nucleare au făcut diferența dintre înfrângere și un impas pentru apărarea demnității, Rusia ar fi mai periculoasă ca niciodată. >>

Care e „cauza principală a războiului declanșat de Putin”. Cum se duce bătălia generațiilor, la Moscova. Ce diferențe sunt între Rusia și Ucraina, la capitolul elite

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here