Ministerul de Interne al Rusiei a anunțat săptămâna trecută planuri de a încredința forțelor de poliție ruse responsabilitatea de a impune moralitatea publică, un obiectiv dorit de cei care se identifică drept „patrioți”. În prezent, poliția moralității există doar într-un număr restrâns de țări musulmane represive, însă impactul său asupra societăților pe care le reglementează este, totuși, considerabil, notează Novaia Gazeta Europa.
<< Un proiect de decret prezidențial, publicat săptămâna trecută de Ministerul de Interne pe portalul oficial al Guvernului, conferă poliției puterea de a „păstra și întări valorile morale și spirituale tradiționale” atât în rândul cetățenilor ruși, cât și al străinilor aflați în țară. După o perioadă de 15 zile pentru „discuții publice” privind decretul, Putin va decide, la sfârșitul lunii, dacă îl va emite sau nu.
Ca bază, este invocat un plan aprobat de guvernul rus pe 1 iulie, privind implementarea unei politici de stat menite să conserve și să întărească valorile spirituale și morale tradiționale rusești în următorii doi ani, 2024-2026. Decretul avut în vedere include o clauză ce conferă agențiilor de aplicare a legii puteri suplimentare pentru a impune viziunea personală a lui Putin asupra a ceea ce înseamnă exact „valorile tradiționale”.
Planul de impunere a valorilor tradiționale, pe care Putin l-a aprobat pentru prima dată în noiembrie 2022, este redactat într-un limbaj oficial greoi, care lasă neclare multe dintre propuneri, deși este clar în angajamentul său de a stabili un sistem de supraveghere a moralitatății publice și a ideologiei, în ciuda faptului că aceasta este o activitate interzisă în mod specific de constituția rusă.
Deloc surprinzător, planul acordă ortodoxiei un „rol special în stabilirea și consolidarea valorilor tradiționale”.
De asemenea, planul oferă o listă cuprinzătoare de „valori tradiționale” rusești, enumerate astfel: „viața, demnitatea, drepturile și libertățile omului, patriotismul, spiritul civic, slujirea Patriei și asumarea responsabilității pentru destinul acesteia, idealuri morale înalte, o familie puternică, munca creativă, prioritatea spiritualului asupra materialului, umanismul, mila, dreptatea, colectivismul, ajutorul reciproc și respectul reciproc, memoria istorică și continuitatea generațiilor, și unitatea popoarelor Rusiei”. Deși este dificil de înțeles cum pot fi combinate drepturile și libertățile omului sau umanismul cu prioritatea spiritualului asupra materialului sau cu colectivismul.
Într-adevăr, Patriarhul Kirill, șeful Bisericii Ortodoxe Ruse și un exponent principal al așa-numitei „lumi ruse” și al codului său ultraconservator, a descris în trecut drepturile omului și umanismul ca fiind „o erezie globală a venerării omului” de care Biserica Ortodoxă trebuie să se protejeze.
Poate și mai revelator este segmentul din plan, în care sunt dezvăluite diversele entități ce amenință „valorile tradiționale” în Rusia. Printre acestea se numără organizații extremiste și teroriste neprecizate, anumite instituții media, acțiunile Statelor Unite ale Americii și ale altor națiuni străine ostile, un număr de corporații transnaționale și organizații străine non-profit, precum și termenul general „activitatea anumitor organizații și persoane din Rusia”, oferind astfel un spațiu larg pentru etichetarea inamicilor.
Conform documentului, aceste forțe malefice sunt periculoase deoarece urmăresc să „impună un sistem de idei și valori” care sunt „străine poporului rus și distructive pentru societatea rusă, cum ar fi cultivarea egoismului, permisivității și imoralității”.
Aparent, forțele respective resping „idealurile patriotismului, serviciului față de patrie, continuarea naturală a vieții, valorile unei familii puternice, căsătoria, faptul de a avea mulți copii și contribuția pozitivă a Rusiei la istoria și cultura mondială” și, desigur, urmăresc „distrugerea familiei tradiționale prin promovarea relațiilor sexuale netradiționale”, termenul oficial preferat pentru a descrie orice relație non-heterosexuală.
Folosind acest termen ca o noțiune generală pentru a denota orice tip de relație sexuală care incomodează Kremlinul, „relațiile sexuale netradiționale” apar frecvent în codurile administrative și penale ale Rusiei, iar expresia în sine este inclusă în mai multe legi, ceea ce este îngrijorător, deoarece termenul nu a fost definit nicăieri, ca și cum înțelesul său ar fi universal evident.
Comportamentul homosexual este menționat frecvent în istorica Rusiei, în special în documente religioase, cum ar fi O sută de capitole, scrisă în 1551, care recunoșteau cât de răspândit devenise „păcatul viclean al sodomiei” în Moscova de atunci. De fapt, actele heterosexuale efectuate în scopul plăcerii în loc de cel al procreației, erau de asemenea denumite sodomie în Rusia istorică.
Kirill a recunoscut anterior simpatia sa față de tradiția islamică, pe care a descris-o ca fiind „fermă în dogmă — temelia moralității — și privește cu alarmă asupra vieții religioase din Occident”.
Dar cum anume se exercită, în alte țări cu structuri similare, „controlul moral” pe care poliția rusă speră să-l impună asupra populației ruse? Desigur, în țările democratice (pe majoritatea guvernul rus le califică acum drept „neprietenoase”) rămâne ca problemele de moralitate să fie confrunte de către individ în privat. Ele rămân în afara razei de acțiune a statului național modern, care intervine doar atunci când apar infracțiuni sau delicte, lucruri cărora, oricum, autoritățile ruse le-au acordat întotdeauna o atenție deosebită.
Cu secole înainte de separarea bisericii de stat, în mare parte din Europa medievală rolul poliției moralității era îndeplinit de Inchiziție, care își concentra energiile considerabile pe descoperirea unor crime precum erezia, blasfemia și vrăjitoria. Structuri similare pot fi găsite astăzi doar în câteva țări unde se practică formele cele mai fundamentaliste ale Islamului, cum ar fi Arabia Saudită, Iran și Afganistan, această din urmă țară aflându-se din 202 sub regimul talibanilor și fiind declarată de guvernul rus atât teroristă, cât și prietenoasă.
Într-o carte recentă a Patriarhului Kirill, liderul ultraconservator al Bisericii Ortodoxe Ruse, a cerut introducerea unui „sistem de coordonate morale și spirituale comune pentru Biserica Ortodoxă și Islam” în întregul sistem de învățământ din Rusia, de la grădiniță până la universitate.
Kirill își recunoscuse anterior simpatia față de tradiția islamică pe care a descris-o ca fiind „fermă în dogmă — temelia moralității — și privește cu alarmă asupra vieții religioase din Occident”.
Legile islamice sunt într-adevăr foarte tradiționale și nu s-au schimbat de 14 secole. Coranul prescrie pedeapsa cu moartea pentru multe infracțiuni și recomandă pedepsirea hoților prin tăierea mâinii, în timp ce bărbații infideli ar trebui să primească 100 de lovituri de bici.
Noul rol atribuit Ministerului de Interne al Rusiei în „impunerea virtuții și combaterea păcatului” va permite Rusiei, care acum a închis „fereastra către Europa” a lui Petru cel Mare, să împărtășească valorile tradiționale ale Sharia, care s-au dovedit a fi atât de eficiente în multe dintre țările pe care Kremlinul le consideră a fi printre cei mai apropiați prieteni. >>
O furtună care se apropie. Rusia ar putea fi măturată de un val de falimente
