Logica politică, interesul pe termen lung și propriul simț al autoconservării ar trebui să le dicteze liberalilor și usr-iștilor o urgentă repliere tactică pentru a crea culoar unei victorii strategice.
Mai sunt atât de puține zile până la primul tur prezidențial, încât orice om cu mintea pe umeri are perfectă dreptate să se întrebe cum cele două partide ar mai putea face ceva în sub 100 de ore din moment ce, iată, le-a fost imposibil asta măcar în ultimele 100 de zile.
Așa este, la prima vedere pare imposibil ca USR și PNL să-și dea mâna fie și în ultima clipă, după ani în care s-au faultat de minune. Însă aici e vorba de politică, un domeniu adesea fluierat de “spectatori” tocmai pe motiv că, în politică, (aproape) orice devine posibil.
Cu alte cuvinte, dacă cele două partide și prezidențiabilii lor vor ajunge duminică la urne fără să fi ajuns în prealabil la o înțelegere (în esență, candidat unic pentru Cotroceni) menită să reducă măcar parțial (total nu mai e cazul, căci nu mai pot și candida la comun pentru legislative) riscul incalculabil al divizării votului anti-PSD și anti-AUR, un lucru trebuie spus de pe acum: nu s-au înțeles nu întrucât nu s-ar fi putut, ci întrucât pur și simplu nu au vrut.
Prin urmare, în caz de succes răsunător al PSD și AUR, ceilalți doi, PNL și USR, nu vor avea nicio scuză pentru eșecul de a nu fi strâns rândurile, având în vedere implicațiile de rău augur pentru țară ale unei asemenea lipse de voință.
Desigur, efortul pentru ajungerea la un acord ar fi dureros, dar asta nu mai e treaba electoratului celor două formațiuni, ci a politicienilor din cele două formațiuni.
În orice caz, după alegeri și dacă ele vor fi pierdute, sub nicio formă nu vor putea fi invocate ca piedici insurmontabile costurile inevitabile (pentru o tabără poate mai mari, pentru alta poate mai mici) asociate unui eventual compromis făcut pe ultima sută de metri tocmai spre a evita eșecul. Asta e, tacticile de avarie sunt invariabil mai costisitoare decât cele concepute cât încă există timp suficient pentru meditație, proiectare și implementare.
Dacă PNL și USR vor merge total separat în alegerile prezidențiale, iar candidații lor (măcar unul dintre ei) nu vor intra în turul doi, pe lângă evidența că președintele țării va fi dat, practic, de PSD sau, teoretic, de AUR, se mai profilează două riscuri tulburătoare:
- Ca la parlamentare AUR să facă un scor exagerat de ridicat grație tracțiunii suplimentare pe care i-ar asigura-o prezența în turul doi a candidatului său la prezidențiale. Iar dacă și partidul Dianei Șoșoacă va trece pragul, atunci vom asista la constituirea unui enorm pol extremist și putinist în Parlament.
- Ca la prezidențiale, candidatul AUR să obțină un scor mai degrabă apropiat decât îndepărtat de al candidatului PSD. Iar asta va avea darul de a potența amprenta curentului extremist și putinist în politica și în societatea următorilor ani, ca și în diverse instituții ale statului român.
Dacă lucrurile vor evolua în matricea deschisă de punctele 1 și 2, de mai sus, pare inevitabil ca USR și PNL să plonjeze într-o criză sistemică din care se vor recupera cu greu sau poate, multă vreme, chiar deloc.
Pe lângă faptul de a se trezi în opoziție și totodată extrem de firave în această postură, PNL și USR s-ar putea confrunta nu doar cu handicapul aritmetic în materie de fotolii în Parlament și la Cotroceni, ci și cu un copleșitor handicap de încredere în ochii propriului electorat.
Handicap de încredere care va fi accentuat de o ștampilă imposibil de neaplicat pe fruntea lor, imposibil de șters de pe fruntea lor. Anume, ștampila că după patru ani în care, în proporții e drept foarte diferite, s-au aflat la guvernare, PNL și USR au sfârșit prin a crea culoar unei ascensiuni fără precedent a extremismului și putinismului la butoanele legislative și poate chiar executive ale țării. La fel, ar fi o lovitură dură și pentru moștenirea lui Klaus Iohannis, la capătul a zece ani de președinție.
Era de așteptat ca USR să plătească un preț greu pentru incapacitatea de a-și juca propria carte la guvernare și apoi de a se scinda cu surle și trâmbițe.
Era de așteptat și ca PNL și Iohannis să plătească un preț ridicat pentru guvernarea alături de PSD, chiar dacă decizia în acest sens a fost una pragmatică în contextul intern și internațional, dar și coerentă în raport cu aritmetica parlamentară rezultată după votul din 2020, când absenteismul a facilitat acensiunea supralicitată a AUR și a influențat dramatic pârghiile post-electorale de care au dispus USR, PNL și Klaus Iohannis.
Dar o parte a acestor costuri putea (și încă mai poate) fi atenuată dacă USR și PNL, Nicolae Ciucă și Elena Lasconi ar acționa pragmatic, vizionar și coerent cu contextul intern și internațional.
