<<Cu Mariupol aproape sub controlul deplin al Rusiei, după săptămâni de bombardamente, cei care au scăpat din orașul din sudul Ucrainei spun lumii povești înfricoșătoare legate de faptul că au fost ținuți în lagăre de concentrare, înghesuite, murdare, înainte de a fi evacuați>>, scriu Toby Luckhurst și Olga Pona, pentru BBC.
<<Oleksandr și Olena stau la coadă pentru cafea la o bucătărie, la doar câteva zile după ce au evadat din Mariupol.
Sunt doi dintre puținii norocoși care au reușit să fugă din oraș, săptămâna trecută. În afară de forțele ucrainene din interiorul oțelăriilor Azovstal, Mariupol este aproape complet sub controlul Rusiei și este efectiv izolat de restul lumii.
Orice informații despre condițiile din interiorul orașului, pentru cei 100.000 de civili despre care se crede că sunt încă prinși acolo, sunt sporadice și greu de confirmat în mod independent.
Cuplul, care a ajuns în orașul de vest, relativ sigur, Lviv, ne povestește despre supraviețuirea în interiorul orașului, în timpul luptei. Dar experiența lor cu una dintre așa-numitele lagăre de filtrare din Rusia – centrele înființate în afara Mariupol pentru a reține civilii înainte de a fi evacuați – este la fel de înfricoșătoare.
Oleksandr și Olena spun că au ajuns la un astfel de centru când au încercat să evadeze din oraș. După ce au mers 3 km (1,9 mile) de la casa lor până la un punct de evacuare, ei au fost conduși la un centru de refugiați ruși, la o fostă școală din satul Nikolske, la nord-vest de Mariupol.
„A fost ca un adevărat lagăr de concentrare”, spune Oleksandr, în vârstă de 49 de ani.
Centrele au fost comparate de oficialii ucraineni cu cele folosite în timpul războiului Rusiei din Cecenia, când mii de ceceni au fost interogați cu brutalitate, iar mulți au dispărut.
Lui Oleksandr și Olena le-au fost luate amprente, au fost fotografiați din toate părțile și interogați timp de câteva ore de ofițerii de securitate ruși – „ca într-o închisoare”, spune el. Ei și-au făcut griji că rușii se vor uita la telefoanele lor, așa că au șters toate dovezile de pe dispozitivele lor cu privire la orice legătură cu Ucraina – inclusiv fotografii cu fiica lor în fața unui steag ucrainean.
Aveau tot dreptul să-și facă griji. Oleksandr spune că, în timpul interogatoriului lor, ofițerii de securitate ruși le-au examinat fotografiile, istoricul apelurilor telefonice și numerele de contact de pe dispozitivele lor pentru legături cu jurnaliști sau oficiali guvernamentali și militari.
„Dacă o persoană era suspectată că este „nazist ucrainean”, ei o duceau la Donețk pentru investigații suplimentare sau crimă”, spune Oleksandr, deși BBC nu a putut verifica această afirmație. „A fost foarte periculos și riscant. La orice mică îndoială, orice mică rezistență – ei te puteau duce în pivnițe pentru interogatoriu și tortură. Tuturor le era frică să fie duși la Donețk”.
Președintele Vladimir Putin a declarat că unul dintre scopurile invaziei sale este de a curăța Ucraina de naziști, iar propaganda rusă a făcut numeroase acuzații fără temei, că Ucraina este cumva aliniată cu nazismul.
În timp ce așteptau să fie duși într-un lagăr, unii bărbați i-au oferit lui Oleksandr și Olena o soluție de a scăpa din Mariupol fără a trece prin filtrare. Dar cuplul era îngrozit că ar putea fi ruși sau colaboratori.
„Ne era frică de ei”, spune Olena.
În cele din urmă au fost reținuți și trecuți pe o listă pentru evacuare. Dar calvarul nu s-a oprit aici.
O ofertă secretă
„Nu vă puteți imagina cât de oribile erau condițiile în această tabără de filtrare”, ne spune Olena. Persoanele în vârstă dormeau pe coridoare, fără saltele sau pături. Erau o singură toaletă și o chiuvetă pentru mii de oameni, spune ea. Dizenteria a început curând să se răspândească. „Nu exista niciun mijloc de spălare sau de curățare”, spune ea. „Mirosea extrem de îngrozitor”.
Săpunul și dezinfectantul s-au terminat în a doua zi în care au fost acolo. Repede s-au consumat și hârtia igienică și tampoanele.
După interogatoriu, Olenei și lui Oleksandr li s-au spus că au permisiunea de a pleca cu al 148-lea autobuz de evacuare. Dar o săptămână mai târziu, doar 20 de autobuze părăsiseră locul. În schimb, au fost puse la dispoziție multe autobuze pentru a merge pe teritoriul Rusiei. Autoritățile au încercat chiar să forțeze cuplul să urce în autocarul care se îndrepta spre est, spun ei. În cele din urmă, Olena și Oleksandr s-au simțit forțați să caute ajutorul celor care le-au oferit în secret transportul la sosire.
„Nu am avut de ales – fie să fim deportați forțat în Rusia, fie să riscăm cu acești șoferi privați”, spune Olena.
Este o dilemă pe care primarul Mariupolului, Vadim Boicenko, o recunoaște. „Multe autobuze ale civililor merg mai degrabă pe teritoriul Rusiei decât al Ucrainei”, a spus el la BBC, la telefon. „De la începutul războiului, [rușii] nu au permis nicio cale de evacuare a civililor. Este un ordin militar direct de a ucide civili”, a susținut el.
Șoferul lui Oleksandr și al Olenei a reușit să-i ducă din lagărul de filtrare în orașul Berdiansk, ocupat de ruși – prin „câmpuri, drumuri neasfaltate, poteci înguste, prin spatele tuturor punctelor de control”, spune Olena, deoarece nu aveau documentele necesare pentru a trece de verificarea rusă.
Apoi au petrecut trei zile căutând o rută de ieșire înainte de a găsi un alt șofer care era dispus să riște totul pentru a-i duce pe teritoriul controlat de ucraineni. El a reușit să treacă de 12 puncte de control rusesc și să-i lase în siguranță la Zaporojija. Cuplul a luat apoi un tren peste noapte spre Lviv.
„Din lagărele de filtrare poți scăpa doar folosind acești șoferi privați, locali, riscanți”, spune Oleksandr. „Din fericire, printre ei sunt oameni buni”.
Au sosit la Lviv în aceeași zi și Valentyna și soțul ei, Evgheni. Au reușit să fugă și din Mariupol săptămâna trecută. S-au urcat într-un autocar către un oraș mai mic din vestul Ucrainei – disperați să găsească siguranță după calvar.
Procesul de filtrare a fost rapid pentru ei, spune Valentina, 58 de ani, poate din cauza vârstei lor și pentru că Evgeni are un handicap. Dar a fost mult mai rău pentru tineri, a spus ea.
„Lagărele de filtrare sunt ca niște ghetouri”, spune ea. „Rușii împart oamenii în grupuri. Cei care au fost suspectați că au legături cu armata ucraineană – apărarea teritorială, jurnaliştii, muncitorii din guvern – este foarte periculos pentru ei. Îi duc pe acei oameni la închisori la Doneţk, îi torturează”.
Ea și Evgheni mai spun că mulți au fost trimiși din lagărele de filtrare în Rusia. Uneori, oamenilor li s-a spus că sunt repartizați pe teritoriul controlat de ucraineni, spun ei, doar pentru ca liderul să se îndrepte spre teritoriul controlat de Rusia.
La fel ca Oleksandr și Olena, Valentina spune că doar datorită șoferului lor au reușit să scape.
„Când în sfârșit [am scăpat] și am văzut luptătorii ucraineni și steagul, când am auzit limba ucraineană, toată lumea din autobuz a început să plângă”, a spus ea. „A fost de necrezut că am rămas în viață și, în cele din urmă, am fugit din iad”.
Apa potabilă din cazan
Perioada chinuitoare a cuplurilor în lagăre a venit după săptămâni de trăit prin bătălia de la Mariupol.
Forțele ruse au încercuit și au bombardat orașul, înaintând încet, stradă cu stradă. Eventuala lor ocupare a făcut dificilă verificarea condițiilor din interior. Doar prin interviuri cu evadații recent, precum Valentyna, Oleksandr și Olena, au început să apară detalii.
Nu exista apă pentru mulți și mâncarea a devenit extrem de rară. Oleksandr și Olena s-au adăpostit într-un subsol în apropierea unui restaurant și astfel au putut supraviețui cu conservele păstrate acolo, bucătarul-șef pregătind mâncare pentru cei care aveau nevoie.
Problema a fost însă apa. Oleksandr descrie cum a trebuit să alerge afară, la fântâni, pentru a se aproviziona.
„A fost foarte periculos, pentru că rușii trăgeau tot timpul”, a spus el. Apa din cazan ne-a salvat viețile. Când am părăsit subsolul pentru a încerca să evacuăm, aproape că nu mai era apă în cazanul nostru”.
Valentina și Evgheni povestesc că era imposibil să obții mâncare în afară de ceea ce oamenii păstraseră înainte de începerea războiului. Au supraviețuit cu conserve, cereale și câțiva cartofi pe care i-au cultivat în grădina lor, împărțind ce aveau cu vecinii lor.
Perechea nu a riscat să dea o fugă la fântâni, cunoscând pericolele de acolo. Când a venit zăpada, au fost în extaz – strângând-o în mâini pentru a se topi peste focurile de afară, pentru a bea apă.
Rușii aveau provizii și „unii oameni urmau să ia mâncare de la [ei], cei care nu îndurau foamea”, a spus Valentyna. „În ceea ce mă privește, nu aș lua nimic de la acei monștri. Aș prefera să mor.”
Ea își păstrează o ură aparte pentru trupele aflate sub comanda Republicii Cecene, o regiune autonomă a Rusiei, loială lui Vladimir Putin. Acești militanți au luptat în Ucraina de la începutul invaziei și se spune că ar fi fost puternic implicați în asediul lui Mariupol.
Valentina au acuzat forțele ruse că vânează copii și femei pentru a le viola. „Dacă aceste fete și femei refuză să facă asta, pur și simplu le ucid”, a spus ea. „Nu pot să cred că oamenii pot fi astfel de animale. Fără umanitate, fără compasiune.”
Valentina și Evgheni spun că au supraviețuit ascunzându-se în subsolul lor din nordul orașului. Au ieșit afară doar pentru a face foc, riscând bombardări pentru mâncare și căldură. În final, subsolul lor a fost și el distrus într-un bombardament rusesc. Evgeniy a avut o comoție cerebrală și de atunci are probleme cu auzul. Vecinul lor a fost și el grav rănit.
S-au mutat între adăposturi și subsoluri, înainte de a se decide că vor încerca să fugă. În timp ce plecau din oraș, au văzut devastările provocate de invadatorii ruși.
„Eu însumi am văzut clădiri negre, arse, goale, care au fost total distruse”, spune Valentina. „A fost un număr enorm de cadavre. Orașul nu mai există. Nici măcar ziduri. Doar grămezi uriașe de ruine. Nu mi-aș fi putut imagina niciodată o asemenea violență.”
Ambele cupluri au scăpat acum de Mariupol, oraș devenit un simbol al rezistenței și al suferinței Ucrainei după invazia rusă. Acum se confruntă cu un viitor incert – doar patru dintre cele 11 milioane de ucraineni sunt strămutați din țară.>>
De ce Rusia încearcă să încercuiască estul Ucrainei. Pot ucrainenii să reziste? Analiza BBC
