Legăturile Rusiei cu elitele africane datează de decenii. Ucraina încearcă să recupereze, notează o analiză CEPA.
<< Guvernul de la Kiev a înțeles două aspecte importante despre Africa:
- În primul rând, că aceasta contează cu adevărat. În organizații internaționale precum Națiunile Unite (ONU), continentul are 54 de state membre. Este un număr mare care reprezintă mai mult de o pătrime din totalul membrilor ONU, o amintire a faptului că curtea opiniei mondiale cuprinde mulți africani.
- În al doilea rând, țările sale au adesea relații sentimentale și practice cu Kremlinul, care datează din secolul al XX-lea. Ucraina, care și-a recăpătat independența abia în 1991, este un actor relativ întârziat.
Dar acest adevăr conține și sâmburele politicii Ucrainei pentru Africa. În timp ce națiunile africane își dobândeau independența, începând cu anii 1950, Ucraina încă se zbătea sub jugul imperial al Moscovei.
Acest mesaj, ce-i amintește Africii că și Ucraina este o victimă a colonialismului, poate rezona cu experiența continentului. Cu toate acestea, nu este un mesaj ușor de transmis, deoarece propaganda rusă se poziționează neobosit ca un aliat al celor asupriți.
Ucraina susține totuși acest argument. Președintele Volodimir Zelenski, vorbind în august 2022 cu reprezentanții media africani, a declarat că „Rusia este un colonizator care vrea să distrugă statul nostru” și că „mulți dintre strămoșii voștri au trecut prin asta”.
Unii sunt de acord cu mesajul. Ambasadorul kenyan la ONU, Martin Kimani, a comparat soarta Ucrainei cu moștenirea colonială a Africii, în timp ce țara sa a numit decizia Rusiei de a pune capăt acordului privind tranzitul grâului prin Marea Neagră o „înjunghiere în spate”.
Ucraina lucrează pentru a-și extinde prezența în Africa. Contraofensiva sa diplomatică a fost lansată în august de ministrul de Externe, Dmitro Kuleba, iar Ucraina anunțase anterior că va deschide 10 noi ambasade pe continent, începând cu Rwanda și Mozambic. În timpul celei mai recente vizite în Africa de Sud, la începutul lunii noiembrie, ministrul de Externe al Ucrainei a exprimat entuziasm, afirmând că vizita marchează începutul unui nou capitol în relațiile dintre Ucraina și Africa de Sud.
Kuleba a declarat: „Strategia noastră nu este să înlocuim Rusia, ci să eliberăm Africa de sub influența Rusiei”.
Aceasta va reprezenta o provocare în unele țări. Mercenarii Wagner din Rusia acum coordonați direct de serviciile de informații militare GRU, și-au vândut serviciile către elitele africane, oferind bărbați înarmați în schimbul minereurilor prețioase. Aceștia au fost acuzați de numeroase crime de război. Într-un sens mai larg, țările africane reprezintă aproximativ 20% din exporturile de arme ale Rusiei.
Procesul de îmbunătățire a relațiilor cu continentul nu va duce la succes instantaneu. Andrii Korniiciuk, de la Foundation for European Progressive Studies, din Bruxelles, afirma următoarele: „Finlanda a investit mult în puterea soft prin diplomație în Africa, dar au fost necesare trei-patru decenii pentru a observa cu adevărat rezultatele unor astfel de investiții în puterea soft”.
Succesul Ucrainei „ține mai mult de a pune piciorul în ușă și de a pune bazele a ceea ce poate veni mai târziu. Mai mult, Ucraina are nevoie de o strategie pe termen lung foarte bună, concentrându-se pe ceea ce poate aduce în discuție”, a spus el.
Multe națiuni africane recunosc agresiunea rusă. În februarie, 30 de națiuni africane au susținut o rezoluție a Adunării Generale a ONU care cerea încetarea războiului, o ușoară creștere față de cele 28* de națiuni din anul precedent (textul în versiunea engleză indica, în mod eronat, 30 – n.tr.). Doar două țări, Mali și Eritreea, au susținut Rusia.
Guido Lanfranchi, cercetător la Institutul Clingendael din Haga, a explicat că: „Pentru multe [guverne africane], există un interes în menținerea unei poziții «nealiniate». Aceasta înseamnă că, dacă Ucraina se oferă să le ajute într-un mod concret, ele ar putea să nu-i închidă ușa din motive ideologice, ci ar putea explora căi de cooperare, menținându-și totodată relațiile cu Rusia”.
El a remarcat că, în timp ce Kenya a adoptat o poziție pro-Ucraineană clară, în același timp l-a primit cu brațele deschise pe ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în luna mai.
Rusia înțelege importanța Africii în ceea ce privește opinia mondialî și resursele naturale valoroase și a menținut o prezență puternică în Africa, cu 40 de ambasade. Continuă să transmită explicații lipsite de adevăr cu privire la evenimente, cum ar fi sugestia lui Lavrov din iulie 2022 că Ucraina își blochează propriile livrări de cereale prin folosirea de mine marine.
Într-o manieră similară, Lavrov le-a spus africanilor, aparent cu un aer serios, că Rusia „nu s-a pătat cu colonialism”. Un sondaj Gallup, care a inclus peste 1.000 de respondenți africani din 23 de țări, a constatat că, în rândul africanilor, rata de aprobare a liderului Rusiei „a rămas constant mai mare decât media globală”. În Mali, unde un raport ONU a constatat că mercenarii ruși au fost responsabili de uciderea a 500 de oameni, Rusia avea o rată de aprobare de 84%.
Ucraina trebuie să urce din nou bolovanul pe deal, și va fi o sarcină lungă și dificilă. Dar succesul ar marca o realizare semnificativă. Mult timp, Rusia a scăpat nepedepsită pentru crimele săvârșite în Africa și în Ucraina. >>
Cuțitul lui Navalnîi pentru blana lui Putin. Test final pentru poporul rus
