Rar îți este dat să ai sub ochi o frescă atât de fidelă, detalii atât de numeroase, de precise și de sordide, ca și-o definire atât de limpede a obiectivului dintr-o masivă operațiune derulată de serviciile secrete ruse în străinătate, precum cele tocmai revelate de publicația moldovenească, Ziarul de Gardă (text și VIDEO – AICI).
Alegerile parlamentare de peste Prut vor avea loc pe 28 septembrie, iar pentru Moscova miza acestui scrutin a devenit cum nu se poate mai mare după ce tentativele precedente de recapturare a micului stat au eșuat în bloc, anul trecut – prin victoria Maiei Sandu la prezidențiale și prin trecerea referendumului pentru aderarea la UE.
Un eventual succes al partidei pro-ruse în legislativele organizate de Chișinău are însă tot potențialul de a-i asigura Kremlinului o recuperare din mers și astfel de a reseta viața politică din Republica Moldova, de a deturna drumul spre Vest dorit de majoritatea populației moldovene, de a repune hamul rusesc pe aparatul de stat, începând cu parlamentul, continuând cu guvernul, putând în cele din urmă atinge și președinția.
După cum, sobru, didactic și tăios, spunea unul dintre agenții ruși prinși în flagrant de investigația sub acoperire a Ziarului de Gardă, “noi nu suntem aici un club al entuziaștilor care s-au adunat și se joacă pe internet. Noi avem o misiune clară și noi trebuie să îndeplinim aceste însărcinări” / “(…) oamenii, la etapa inițială, nici să nu-și dea seama”.
Însă valoarea loviturii jurnalistice date de ZDG rezidă nu doar în expunerea în profunzime și în timp real a ingerințelor Rusiei în actualul proces electoral de peste Prut, ci și în dezvăluirea, cu manta, a metodelor angajate de regimul Putin și în procesul electoral din România, în perioada 2024-2025.
Autoritățile de la București, autoritățile din state partenere, presa română și presa internațională au dat publicității, după noiembrie 2024, numeroase elemente de natură să explice cum a fost posibil “momentul Georgescu”, cum a arătat filiera rusă implicată în vicierea alegerilor prezidențiale de la noi, cum a încercat această filieră să se adapteze și ulterior, în perioada premergătoare cursei bis pentru Cotroceni, reluată în luna mai.
Ziarul de Gardă, însă, prin infiltrarea reușită în inima operațiunii rusești care rulează acum peste Prut, adaugă un strat nou de decriptaj și în ceea ce privește operațiunea din România și completează imaginea de ansamblu cu filmul propriu-zis al evenimentelor – așa cum, de fapt, a curs el și la noi, dar pe care România a eșuat în a-l “pirata” la vreme și a-l proiecta publicului local în timp real, spre a-i deschide ochii într-o proporție ceva mai mare.
Urmărind firul palpitantei investigații a ZDG pe cazul Republicii Moldova, putem acum înțelege ce nivel de militarizare a caracterizat și ofensiva rusă de propagandă și dezinformare derulată în România; cât de disciplinată o fi fost și la noi armata de troli umani; cât de sofisticate și de extinse vor fi fost și când am fost noi vânatul canalele de transmitere a ordinelor; cât de “științifică” a fost abordarea publicului-țintă, din punct de vedere psihologic și sociologic.
Din cazul moldovean, putem în sfârșit deduce și pricepe mai bine, și în România, care vor fi fost mecanismele de activare și de sincronizare a influencerior locali – fie ei mai de nișă și, deci, cu amprentă publică ceva mai redusă, fie ei de nivel VIP (din mediul jurnalistic, din cel ONG-ist, ori din cel politic).
De altfel, de azi înainte, măcar grație investigației-revelație a ZDG, ar trebui să fie tot mai puțin un mister, pentru tot mai mulți români, natura reală a “coincidențelor” sistematice din alinierea pozițiilor publice ale respectivilor la curgerea narativului rusesc.
“Coincidențe” de aliniere, care pot fi lesne observate la unii dintre cei care cuvântă public pe la noi – inclusiv formatori de opinie, inclusiv indivizi care, zice-se, s-au autodetonat spectaculos odată, mărturisind emoțional la acea vreme că au “urcat un munte până în vârf, cu un rucsac de pietre în spate”, dar, iată, l-au dat jos.
Desigur, nu sunt toți colonei, dar nici nu ar fi nevoie de așa ceva pentru a lăsa impresia că ar juca în aceeași echipă (străină), având cumva același antrenor (străin și el), trăgând la aceeași și mereu aceeași poartă (națională) până i-or rupe plasa.
Ziarul de Gardă, expunând mizeria făcută de ruși în Republica Moldova, ne-a ajutat cu generozitate și să vedem, și să înțelegem dincolo de dubiu ce mizerie au făcut rușii recent chiar în România. Și tot Ziarul de Gardă ne-a mijlocit, poate mai bine ca oricine altcineva, înțelegerea faptului că Rusia nu se oprește după eșec.
Așa cum, în Republica Moldova, Rusia continuă operațiunile subversive în 2025 după rateul din 2024 și așa cum a continuat în 2024 după rateul din 2020, nu s-a oprit nici în România după noiembrie 2024 și nu s-a oprit nici după mai 2025.
Continuă, de fapt, zi de zi și o simțim, o vedem, o auzim – fie într-o parte a presei, fie într-o parte a societății civile, fie într-o anumită zonă a spectrului politic.
Ingerințele Rusiei în viața altor state nu se opresc niciodată întrucât războaiele Rusiei – clasice ori hibride – nu se termină niciodată.
Iar acestea din urmă, războaiele Rusiei, nu pot avea final, ci numai continuare.
De ce?
I-a dezvăluit-o chiar Putin unui copil, după ce l-a sărutat părintește pe creștet, la o ceremonie a Societății Geografice Ruse: “Granițele Rusiei nu se termină”. (VIDEO – AICI).
Bătaie de joc “made in China”. Rușinea planetară, numită Trump
