Economistul american Alain Enthoven, în două rânduri adjunct al asistentului Secretarului american Apărării (o funcție mai importantă decât ar sugera numele la prima vedere) a scris în 1975 un articol pentru Foreign Affairs care astăzi poate părea profetic.
Textul e despre nevoia prezenței militare americane în Europa și desființează toate părerile exprimate de Donald Trump, de la o potențială retragere la finanțarea apărării continentului.
Argumentele lui Alain Enthoven în articolul „US Forces în Europe: How Many? Doing What?” sunt valabile și în ziua de astăzi, în contextul unei Moscove din ce în ce mai agresive. Americanul vorbește și de lipsa de unitate a europenilor în privința apărării comune, care se continuă și în zilele noastre.
Textul a fost scris la 30 de ani de la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial dar se potrivește și la 30 de ani de la sfârșitul Războiului Rece.
Articolul:
„Distinșii senatori întreabă <Ce să le spunem alegătorilor când ne întreabă de ce să ținem trupe americane în Europa la 30 de ani după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial?>
Răspunsul rămâne la fel ca și până acum: deoarece este în interesul nostru să-i ținem acolo. O Europă de Vest liberă și independentă, aliniată cu Statele Unite, este vitală pentru securitatea și bunăstarea noastre. URSS și aliații săi din Pactul de la Varșovia au forțe terestre și aeriene mari și eficiente în Europa de Est. Dacă aliații noștri vor fi capabili să-și păstreze independența, NATO trebuie să aibă forțe egale ca mărime și eficiență, și să poată egala Pactul în capacitatea de mobilizare. Dacă alianța NATO nu va oferi asemenea forțe, dezechilibrul major al puterii militare va fi un factor intimidant care va influența în timp libertatea și alinierea politică a aliaților noștri.
Forțele americane sunt necesare deoarece ajută să mențină echilibrul, dar și pentru că demonstrează că angajamentul nostru este serios. Unii spun să-i lăsăm pe europeni să se descurce singuri cu apărarea. Aliații noștri NATO plătesc cel mai mult din costul apărării. Membrii NATO au 3,3 milioane de soldați în serviciu activ. Statele Unite au circa 320.000 de militari staționați în Europa, zece procente din totalul european al efectivelor. Dar aliații noștri nu și-ar putea susține singuri apărarea fără o contribuție substațială din partea SUA. Nu au leadershipul și unitatea necesare. Deși Europa aspiră la autonomie și coeziune, aceste speranțe nu au fost realizate și s-ar putea să nu fie vreodată. Cel mai important factor de unitate îl reprezintă faptul că fiecare este un aliat al Statelor Unite. Leadershipul american este lipiciul care ține alianța unită” a scris Alain Enthoven acum 44 de ani.
Dincolo de diferențele legate de numărul soldaților mobilizați în Europa, articolul punctează foarte bine lucruri valabile și acum: un potențial agresor la est care trebuie descurajat, dorința nerealizată și potențial nerealizabilă de unitate a Europei, nevoia de soldați americani care să susțină defensiva continentului. Alain Enthoven a nimerit chiar și tentația de a cădea în mrejele rusești a europenilor care sunt departe de umbrela protectoarea a SUA.
În prezent, linia de contact dintre Vest și Est nu mai este prin mijlocul Germaniei. În fapt, nu mai există o linie de contact ci doar câteva puncte vulnerabile precum granițele Estoniei și Letoniei cu Rusia, dar și Marea Neagră. Potențialul front s-a mutat mai la est iar riscul unor divizii sovietice care să ajungă imediat în inima Europei și la Atlantic este mult diminuat.
Dar granița dintre cele două Germanii, unde analiștii se așteptau să pornească războiul dintre NATO și pactul de la Varșovia, era extrem de bine fortificată și păzită, inclusiv cu arme nucleare. Orice atac ar fi însemnat război total. Actualele zone de contact, având în vedere că sunt izolate unele de celelalte, sunt mai vulnerabile la atacuri mici, care s-ar putea să nu ducă la un conflict deschis și de amploare.
