Forțele armate americane sunt extrem de capabile, tulburate de lupte interne, notează The Economist.
Performanța forțelor armate americane a fost pe deplin demonstrată pe cerul Iranului. În timpul campaniei aeriene de 38 de zile, avioanele de război au efectuat peste 13.000 de misiuni de luptă, lovind forțele armate ale Iranului, obiective industriale și instalații nucleare. Campania a demonstrat o planificare atentă și o măiestrie tactică remarcabilă. Și toate acestea au fost realizate în timp ce conducerea militară americană wea nevoită să lupte și pe un al doilea front — cu propriul secretar al apărării.
Pe 2 aprilie, Pete Hegseth l-a demis pe generalul Randy George, cel mai înalt ofițer al armatei americane, și a îndepărtat din funcție alți doi lideri de rang înalt. Faptul că acest lucru s-a întâmplat în plin război — cel mai mare în care a fost implicată America în ultimele decenii — în timp ce trupele terestre se îndreptau spre Golf, este practic fără precedent, spun foști oficiali militari. Hegseth nu a oferit un motiv pentru aceste demiteri bruște, însă, cel mai probabil, ele reprezintă cele mai recente episoade dintr-o epurare continuă a conducerii militare americane.
The Economist a discutat cu mai mulți foști oficiali militari de rang înalt, unii dintre ei afectați direct de recentele epurări. Aceștia descriu un Pentagon marcat de răzbunare, politizare și de obsesia secretarului de a impune un „etos războinic” viril, anti-„woke”, care poate ajunge până la dispreț față de dreptul internațional. La conferințele de presă ale Pentagonului despre Operațiunea Epic Fury, fostul prezentator de la Fox News, cu părul atent aranjat, pare uneori mai dornic să poarte războaie culturale decât pe cel din Iran. „Este ca un băiat de 12 ani cu un set de figurine militare, căruia îi place să se joace de-a războiul”, oftează un fost oficial militar.
De la preluarea funcției anul trecut, Pete Hegseth a înlăturat cel puțin 21 de generali. Mulți par să fi fost demiși fără alt motiv decât, posibil, rasa, sexul sau orientările politice presupuse. „Este fără precedent, nu există nimic similar cu concedierea a 21 de lideri de rang înalt fără un motiv evident”, spune Kori Schake, de la American Enterprise Institute. „[El] a irosit secole de talent”. La rândul său, Randy George ar fi contestat neobișnuita decizie a lui Hegseth de a îndepărta patru ofițeri — doi bărbați de culoare și două femei — de pe o listă de promovări, luna trecută. Unii ofițeri aleg să se pensioneze anticipat sau să-și retragă candidaturile pentru promovare, afirmă Nancy Lacore, o amirală forțată să se retragă anul trecut și care acum candidează pentru Congres în Carolina de Sud.
Înlocuitorii lor sunt, în mare parte, bine calificați și fără un evident bias partizan. Totuși, unele numiri au ridicat semne de întrebare. Promovarea lui Christopher LaNeve ca succesor al lui George este una dintre ele. Fost asistent militar al lui Hegseth, generalul LaNeve are o experiență relativ limitată pentru funcția de șef al statului major al armatei, un rol care implică recrutarea, instruirea și echiparea soldaților. Totuși, generalul l-a sunat pe președinte la câteva ore după inaugurare pentru a-l felicita pentru revenirea în funcție. „Nu-i așa că acest om pare desprins dintr-o distribuție perfectă?”, ar fi remarcat președintele.
Un fost judecător militar de rang înalt (consilier juridic al armatei), recent pensionat, și-a exprimat îngrijorarea că noua generație de juriști încearcă să construiască retroactiv justificări legale pentru orice le cere administrația. „Mentalitatea lui Pete Hegseth este victoria cu orice preț”, se plânge un oficial militar de rang înalt. „Vezi un conflict real cu tot ceea ce credeam că reprezintă armata noastră”.
De ce face Hegseth acest lucru? „Greșelile pe care încearcă să le corecteze sunt probabil cele care l-au enervat când era locotenent și apoi căpitan în Garda Națională”, spune un fost oficial militar de rang înalt. Hegseth a descris la un moment dat armata ca fiind instituția care „m-a scuipat afară”, după ce tovarășii de arme îl semnalaseră ca „risc intern” din cauza tatuajului „Deus Vult” de pe braț, un simbol asociat de unii cu naționalismul alb. Surse din Pentagon spun că secretarul pare uneori nedumerit în timpul briefingurilor. „S-ar putea să se simtă ca un impostor când discută chestiuni strategice”, afirmă un alt fost lider militar.
Este o dovadă a nivelului forțelor armate americane faptul că au performat atât de bine în ciuda tuturor acestor lucruri. În mare parte, acest lucru se datorează superiorității tehnologice, deceniilor de experiență în războaie și unei culturi nepartizane pe care Hegseth riscă să o submineze. Daunele pe care le provoacă ar putea dura mai mult decât conflictul cu Iranul.
