Un acord al lui Donald Trump cu Iranul ar lăsa aliatul Americii fără niciun câștig strategic, notează The Economist.
Pe 28 februarie, sute de avioane de război americane și israeliene au decolat simultan pentru a lansa primul atac al războiului împotriva Iranului. Timp de 40 de zile, cooperarea militară dintre cei doi aliați a fost intensă și strânsă. Însă, în această săptămână, când Donald Trump și liderii Iranului au ajuns la un acord care ar prelungi încetarea focului și ar pune capăt războiului, natura acestui parteneriat s-a schimbat. Israelul a fost exclus din negocierile cu Iranul. Judecând după detaliile acordului (Israelul nici măcar nu a primit o copie) care au ieșit până acum la iveală, acesta abordează puține sau chiar niciuna dintre preocupările Israelului.
Pentru Israel, rezultatul este, după cum îl descrie unul dintre diplomații țării la Ierusalim, „un eșec glorios”. Este, de asemenea, o lovitură personală pentru prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu. Acesta a investit un capital politic enorm pentru a-l convinge pe președintele american că un război cu Iranul ar putea schimba fundamental în bine situația din Orientul Mijlociu și poate chiar ar putea duce la prăbușirea regimului Republicii Islamice. Într-o conferință de presă susținută pe 15 iunie pentru presa israeliană, el a afirmat că războiul a fost un succes și că „am salvat Israelul de amenințarea anihilării nucleare”. Totuși, a evitat să abordeze subiectul acordului dintre Trump și Iran.
În pofida afirmațiilor lui Benjamin Netanyahu, și în ciuda pagubelor semnificative provocate Iranului, regimul rămâne în picioare. Facțiunea dură a regimului a fost chiar întărită. Acordul care urmează să fie semnat pe 19 iunie la Geneva nu abordează imediat programul nuclear al Iranului, principala preocupare a Israelului. Acesta va face obiectul unor negocieri care vor continua în următoarele 60 de zile. Nu există nicio garanție că aceste discuții vor duce la o concluzie definitivă; este foarte posibil ca ele să fie prelungite în mod repetat. Iranul își păstrează capacitatea de a lansa rachete balistice împotriva Israelului, a restului Orientului Mijlociu și chiar dincolo de această regiune. De altfel, nu se așteaptă ca acordul cu Statele Unite să facă vreo referire la programul iranian de rachete balistice.
Niciuna dintre celelalte mari îngrijorări ale Israelului nu va fi abordată: rețeaua de grupări aliate și intermediare a Iranului din regiune. Cea mai puternică dintre acestea, Hezbollah, miliția șiită din Liban, primește o nouă protecție împotriva atacurilor israeliene prin acest acord. Israelul a fost foarte aproape să compromită armistițiul cu doar câteva ore înainte de anunțarea sa, când a atacat o țintă în Beirut, după ce Hezbollah lansase noi drone. Însă, în loc să deraieze negocierile, așa cum în mod evident își dorea Netanyahu, atacul nu a făcut decât să-l încurajeze pe Trump să finalizeze acordul.
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a insistat că trupele israeliene vor rămâne în „zonele de securitate” pe care Israelul le-a ocupat în sudul Libanului în ultimele trei luni. Totuși, Iranul cere ca retragerea Israelului să facă, de asemenea, parte din acordul încheiat cu Statele Unite.
În această privință, Israelul nu se mai poate baza pe sprijinul aliatului său american. Președintele Statelor Unite a acordat și o serie de interviuri în care a declarat că fusese „extrem de furios” pe fostul său partener pentru că a dat dovadă de „o totală lipsă de judecată” atunci când a ordonat atacul asupra Beirutului. Trump l-a descris pe Netanyahu drept „un om foarte dificil”, adăugând că acesta „ar trebui să ne fie foarte recunoscător”.
Era deja evident în timpul războiului, mai ales după ce atacurile israeliene asupra instalațiilor energetice au stârnit furia lui Donald Trump, că obiectivele celor două țări deveneau tot mai divergente. Președintele american era mult mai interesat să ajungă la o înțelegere cu același regim pe care Israelul dorea să-l răstoarne.
Un oficial israelian care a fost anterior detașat la Washington a declarat că „o mare parte a problemei este că nu mai avem același tip de relație cu America, în care oficialii discutau deschis între ei la toate nivelurile. Acum totul a fost subordonat relației dintre Netanyahu și Trump și dramelor lor personale”.
Mai fundamental, obiectivele Israelului și ale Statelor Unite în privința Iranului au devenit mai puțin compatibile. Câteva voci din cadrul instituțiilor israeliene de apărare și informații și-au avertizat superiorii încă din primele zile ale războiului asupra acestei discrepanțe. Ele au sugerat că Israelul trebuie să fie mai realist în privința scopurilor sale. Însă conducerea a fost purtată de valul succesului primelor lovituri aeriene și l-a susținut pe Netanyahu pe parcursul celor 40 de zile de război. Apoi, Trump a decis că este momentul să pună capăt conflictului. Iar de atunci, Israelul a rămas pe dinafară.
Confruntarea cu Iranul a fost obsesia constantă a lui Netanyahu timp de mulți ani. El a condus Israelul de două ori în războaie având acest obiectiv. Deși aceste campanii au provocat daune semnificative programelor nucleare și de rachete ale Iranului, este foarte posibil ca aceste efecte să fie doar temporare. Israelul nu a reușit să-și atingă obiectivele strategice. În schimb, și-a deteriorat relația esențială cu Statele Unite, precum și relațiile cu țările arabe care îl considerau un aliat în confruntarea cu Iranul.
Toate acestea sunt, de asemenea, susceptibile să afecteze șansele de realegere ale lui Benjamin Netanyahu în octombrie. Va fi greu să se prezinte ca garant al securității Israelului atunci când pare că a obținut atât de puține rezultate în privința Iranului. Nici nu își poate permite să fie perceput ca fiind în conflict cu Donald Trump. El a mizat mult pe relația sa cu președintele american, care fusese foarte popular în Israel.
Totuși, niciunul dintre rivalii săi nu are încă o strategie alternativă privind Iranul. Liderii principalelor partide de opoziție au fost la fel de entuziaști când a început războiul. Deocamdată, critica lor la adresa lui Netanyahu este că nu a reușit să obțină rezultate, nu că a declanșat războiul. „Avem disperată nevoie de o nouă politică față de Iran”, observă un planificator militar. Deocamdată, Israelul nu are nicio perspectivă reală de a obține una.
