Pericolul „colonizării” chineze a Europei. Analiză dură la adresa UE și Chinei semnată de șeful celui mai influent grup media european

Pandemia de coronavirus a dus Europa la ora unei decizii: are de ales între o alianță cu o democrație imperfectă (SUA) sau cu dictatură perfectă (China), scrie Mathias Döpfner, directorul executiv al Axel Springer, cel mai mare și mai influent grup media din UE, într-o analiză dură la adresa Beijingului.

„Să permitem capitalismului de stat al unei puteri totalitare globale să continue să se infiltreze și să preia industrii-cheie din UE, precum banking (Deutsche Bank), auto (Daimler, Volvo), robotică (Kuka) și huburi de transport (Portul Pireu)?”, se întreabă Döpfner în analiza sa publicată în Business Insider.

CITIȚI ȘI: Putea China să manipuleze OMS în criza coronavirusului? Lecția acordului secret dintre Deng Xiaoping și Banca Mondială

CEO-ul Axel Springer denunță inconștiența factorilor decizionali din UE de a ceda active vitale din industria europeană pe mâna unor companii chineze de stat.

Mathias Döpfner

Europa, în pericol de-a deveni o „colonie chineză”

În opinia lui Mathias Döpfner, dacă Europa, aflată și așa pe calea unei dependențe de China, nu va reuși să impună „principiul reciprocității” în relațiile comerciale cu Partidul Comunist Chinez, atunci Bătrânul Continent „va avea o soartă similară cu a Africii, care e pe cale să devină o colonie chineză”.

„America a decis să urmeze politica decuplării de China. Dacă UE nu vrea să își vadă libertățile subminate de Beijing, trebuie să decidă rapid cu care dintre cele două țări vrea să se alieze. Dacă Germania decide să își dezvolte rețeaua 5G cu Huawei, decizia va pune o mare presiune pe reșația trans-atlantică. Va fi un punct de inflexiune, pentru că America nu va mai putea avea încredere în Germania”, subliniază Döpfner.

CITIȚI ȘI: Robert Kaplan, predicții pornind de la pandemie: Clasa de mijloc din Vest va fi cuprinsă de angoasă și China va vâna comercial America de Sud

El mai scrie că „economia Europei adoră să încheie acorduri cu China și nu dorește să fie întreruptă din aceste activități”. „Politicienii se descurcă. Italienii au fost chiar dispuși să se subjuge eufemismului ridicol al Chinei din «Noul Drum al Mătăsii».”

„Perversiunile KGB și Stasi în secolul XXI”

În beția lor admirativă pe care o manifestă față de „viteza și eficiența economiei chineze de piață”, europenii „ignoră cu bucurie” faptul că „succesele Chinei se bazează pe un sistem extrem de perfecționat de supraveghere digitală care traduce perversiunile KGB și Stasi în secolul XXI”, scrie Döpfner.

Alte nuanțe aduse în discuție de Mathias Döpfner în analiza sa:

  • „Europa are două opțiuni în materie de alianță. Poate continua să-și extindă alianța transatlantică tradițională, în ciuda lui Trump, incluzând implicarea explicită și mai strânsă a unui Regatul Unit post-Brexit și a altor aliați precum Canada, Australia, Elveția și țările democratice din Asia. Sau poate decide în favoarea legăturilor economice mai strânse cu China, având în vedere însă faptul că legăturile economice sunt întotdeauna și legături politice.”
  • „Dacă este aleasă a doua opțiune, atunci s-ar putea să ne trezim cu toții într-o zi într-o societate groaznică, de partea Chinei și a statelor asociate cu ea – precum Rusia, Iran și alte autocrații. O ordine mondială în schimbare.”
  • „Relațiile economice cu China ar putea părea în prezent inofensive pentru mulți europeni, dar în curând ar putea duce la dependență politică și, în final, la sfârșitul unei Europe libere și liberale. Uniunea Europeană are de ales. Dar mai presus de toate, Germania, motorul economic al Europei, are de ales.”
  • „Ar trebui să facem un pact cu un regim autoritar sau ar trebui să lucrăm pentru consolidarea unei comunități de economii de piață liberă guvernate constituțional, cu societăți liberale? Este remarcabil faptul că politica germană, cu dragostea ei de a moraliza, pare să-și arunce valorile pe fereastră atunci când are de-a face cu China. Ceea ce este în joc aici nu este nici mai mult nici mai puțin felul de societate în care vrem să trăim și conceptul nostru de umanitate.”
  • „Germania și Europa ar trebui să decidă să rămână cu SUA și să continue un proces strict de decuplare din China. Detaliile exacte ale acestei decuplări vor fi una dintre cele mai interesante întrebări ale viitorului.”
  • „S-ar întâmpla târziu, dar nu prea târziu. Ar fi scump, dar nu prea scump. Germania, de exemplu, are un volum anual al comerțului cu China de aproximativ 200 de miliarde de euro. Tot comerțul german este evaluat la 2,4 trilioane de euro, astfel încât pierderea comerțului chinez ar fi masivă, dar nu este de nesuportat. Recesiunea cauzată de coronavirus aduce deja Germania la un nou și devastator fund al sacului, dar aceasta ne oferă o oportunitate unică de a ne readuce pe drumul cel bun.”
  • „Dacă politica europeană actuală și, mai ales, germană, privind China continuă, acest lucru va duce la o decuplare treptată de America și la o subjugare pas cu pas de către China.”
  • „Dependența economică nu va fi decât primul pas. Va urma influența politică. În viitor, cine va domina domeniul inteligenței artificiale va domina mai întâi economic și apoi politic.”
  • „În cele din urmă, alegerea e destul de simplă. Ce fel de viitor vrem pentru Europa? O alianță cu o democrație imperfectă sau cu o dictatură perfectă? Ar trebui să fie o decizie ușor de luat. E mai mult decât despre bani. E despre libertate, despre valoarea înscrisă în Articolul 1 al Constituției Germaniei, cel mai măreț termen care a existat vreodată: demnitatea umană.”

În ultimii ani, la Bruxelles au început să se înmulțească semnele de exclamație privind avântul luat de investițiile directe ale Chinei în UE, suspectându-se că acestea au mai puțin de-a face cu afacerile, cât mai degrabă cu o strategie hard power atent coordonată. Au existat și discuții despre impunerea unui mecanism de limitare a achizițiilor directe chineze, invocându-se principiul reciprocității, principiu pe care China nu prea îl pune în aplicare în relația cu companiile europene.

Mai exact, China își păstrează piețele interne pentru întreprinderile sale campioane, protejându-le împotriva concurenței prin deschiderea selectivă a pieței, acordarea de licențe și alte restricții în materie de investiții, furnizarea de subvenții masive, atât întreprinderilor deținute de stat, cât și celor din sectorul privat, închiderea pieței achizițiilor publice, impunerea unor cerințe de localizare, inclusiv în cazul datelor, favorizarea operatorilor interni în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și a altor legi naționale, precum și limitarea accesului întreprinderilor străine la programe finanțate de guvern.

Pentru a avea acces la piața chineză, operatorii din UE trebuie să îndeplinească o serie de cerințe oneroase, cum ar fi crearea de întreprinderi comune cu societăți locale sau transferul de tehnologii-cheie către omologii chinezi.

Unul dintre sectoarele în care lipsa accesului reciproc pe piață este deosebit de acută este cel al serviciilor financiare. În timp ce întreprinderile de tehnologie financiară (fintech) și de plăți online, furnizorii de cărți de credit, băncile și asigurătorii din China își fac tot mai simțită prezența în UE, operatorilor europeni li se refuză accesul pe piața chineză.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here