Robert D. Kaplan, directorul Eurasia Group, unul dintre cei mai importanţi analişti de politică externă americani şi un specialist de renume în istoria Războiului Rece, a analizat recent, într-o conferință organizată de Council on Foreign Relations (CFR), impactul geopolitic al pandemiei globale de Covid-19.
Kaplan consideră că pandemia va marca un moment de ruptură în globalizare, făcând trecerea de la concentrarea „globalizării 1.0” pe țările în curs de dezvoltare, la „globalizarea 2.0”, care se anunță a fi un mix de rivalități a puterilor mari, spargerea lanțurilor de aprovizionare, „germinația” populismului și angoasa clasei mijlocii în democrațiile occidentale. „Practic, o poveste mai prietenoasă față de pesimști”, spune analistul.
Coronavirusul va fi „capitolul convenabil” al acestei schimbări de paradigmă în relațiile internaționale, subliniază Kaplan.
Robert Kaplan ne îndeamnă să ne amintim arborescența transformărilor survenite după criza economică din 2008-2009: „Brexit, Trump și altele. Coronavirusul va face ceva similar”.
Fiecare război sau criză tind să pună istoria pe „repede-înainte”, atrage atenția Kaplan.
America Latină
Una dintre zonele lumii în care urmările coronavirusului vor lovi cu forță de meteorit va fi America Latină, crede analistul. Țările sud-americane sunt în general îngropate în datorii externe și au unele dintre cele mai anemice contribuții bugetare în sistemul de sănătate și, per total, în întreg spectrul serviciilor sociale.
Pandemia aduce o criză suplimentară, dincolo de cea sanitară, guvernelor Argentinei, Ecuadorului, Columbei și Mexicului. „Coronavirusul le va lovi cu o forță dublă, guvernele vor fi practic strivite”.
„Momentan nu avem demonstrați pe străzi. Dar nu uitați că acum câteva câteva luni am avut manifestații masive în Chile, în Columbia, în Ecuador, peste tot. Ele au încetat doar din teama de infectare, nu din alt motiv. Dar atunci când forța protestelor va reveni, ar putea exista și mai multe tulburări în America Latină, pentru că, amintiți-vă, statele pe care le numim țări în curs de dezvoltare sunt numite în curs de dezvoltare din mai multe motive. Infrastructura lor, instituțiile, birocrațiile nu sunt la fel de eficiente ca în Occident, ceea ce înseamnă că, probabil, capacitatea lor de-a trata o pandemie nu va fi la fel de eficientă ca în Occident. Deci vor avea mai mult de suferit”, subliniază Kaplan.
De asemenea, țările din America Latină, sunt „adesea dependente de mărfuri”, ceea ce constituie un călcâi al lui Ahile.
„Sunt economii care cresc și scad pe baza prețului cafelei sau a petrolului, cum se întâmplă în Venezuela și în alte locuri. Iar mărfurile oricum încasau bătaie înainte de această criză, iar acum vor lua o bătaie și mai mare. Așadar, sunt lovite din toate părțile. Totodată, și capacitatea lor de-a practica distanțarea socială este mai dificilă, deoarece trăiesc mai mulți oameni într-o cameră. Adesea, nu au locuințe personale. Străzile sunt mai aglomerate. Clima este mai caldă. Oamenii circulă în aer liber în mulțimi. Nu este ca în Occident, unde putem face în mod convenabil distanțarea socială. Așadar, va fi o adevărată provocare pentru a ajuta economiile țărilor în curs de dezvoltare”, argumentează analistul.
Dorințele clasei de mijloc vor face China „mai greu de guvernat”
Pornind de la scenariul prăbușirii unor piloni economici vitali ai Chinei în Europa pe fondul responsabilității politice pentru declanșarea pandemiei de COVID-19, Robert Kaplan spune că tocmai iminentul tumult dezastruos latino-american ar putea fi un colac de salvare pentru investițiile Beijingului.
De altfel, America de Sud se află pe ruta imperialistă a proiectului „Belt and Road”, prin care Xi Jinping vrea să reclădească celebrul „Drum al Mătăsii”.
„Zbuciumul Americii Latine ar putea fi viitorul Chinei în următorii zece, cincisprezece ani, deoarece pe măsură ce clasa superioară chineză va deveni tot mai dezvoltată, pătura de mijloc tinde în general să devină nerecunoscătoare și să-și sporească nevoile și dorințele, ceea ce va face China mai greu de guvernat”, impunând necesitatea unor noi focare de extindere comercială a țării.
Iar pentru asta, China va avea nevoie ca de aer de organizațiile internaționale. „Cu cât noi ne implicăm mai puțin în organizațiile internaționale, cu atât China se va implica mai mult. Dacă nu vom avea o politică internaționalistă activă în organizațiile internaționale, nu vom face altceva decât să deschidem larg ușa Chinei”, atrage atenția analistul american.
