Dacă asumăm faptul că Curtea Constituțională nu parcurge doar de ochii lumii contestațiile depuse la adresa unor candidaturi, atunci trebuie să asumăm că este natural ca și deciziile sale să fie, de la caz la caz, diferite. Câtă vreme se pornește de la premisa că CCR nu are un rol pur decorativ, unele candidaturi sfârșesc prin a fi validate, iar altele prin a fi invalidate, fără ca asta să reprezinte în sine o problemă. Teoretic, CCR nu este acolo pentru a valida automat absolut toate candidaturile contestate de terți.
Și totuși…
În această logică, în discuție nu este nicidecum rezultatul propriu-zis (validare/invalidare), ci modul în care se ajunge la el, probele care stau la bază, argumentația care îl susține. Și nu mai puțin esențială este totodată credibilitatea judecătorilor, luați unul câte unul, și a instituției, în ansamblul ei.
Din această perspectivă este sănătos să fie analizată și speța invalidării candidaturii la prezidențiale a Dianei Șoșoacă.
În momentul declanșării scandalului, sâmbătă seară, datele problemei – cele aflate la dispoziția publicului – au fost puține. Dar chiar și așa, respectivele date sunt deja relevante pentru a trage o primă concluzie de etapă – anume, că decizia CCR în cazul Șoșoacă prezintă un grad ridicat și intolerabil de periculozitate pentru democrație, posibil și de ingerință politică.
Iată, înainte de toate, datele disponibile. Sunt patru la număr, sunt directe și indirecte:
- A fost făcut cunoscut rezultatul: invalidarea.
- Dar nu a fost făcut cunoscut și modul în care s-a ajuns la el, care au fost probele, cum motivează judecătorii. Această procedură a CCR – în care e publicată decizia, dar nu, concomitent, și elementele sale constitutive, deci motivarea – este în sine una problematică. E problematică întrucât candidatul care a fost invalidat nu dispune de toate datele pentru a înțelege de ce a fost invalidat, iar asta nu e deloc ceva corect. Este problematică întrucât opinia publică, electoratul se află într-o situație identică. Este problematică întrucât acest interval de timp în care persistă un uriaș vid de informație fundamentală inevitabil alimentează speculații, conspirații, direcții aberante de discuție.
- Curtea Constituțională este în mod originar politizată (vezi modul în care sunt numiți judecătorii). Apoi, nu mai puțin relevant este faptul că în ultimii opt ani, de pildă, Curtea Constituțională a fost protagonista unor episoade concrete care au pus la gravă îndoială, pe plan intern și internațional, independența sa față de mediul politic, autonomia sa față de unele centre de putere informale, impermeabilitatea judecătorilor săi la diverse tipuri de influență. În fine, în cazul Șoșoacă, decizia Curții Constituționale poartă semnăturile unor judecători, cinci la număr, care au fost propuși de PSD (patru dintre ei) și de UDMR (unul). Trecutul nu l-a cruțat de controverse pe niciunul, iar prezentul are cusurul că în cursa pentru prezidențiale PSD însuși are propriul candidat. Prin urmare, oricum ai întoarce-o, CCR nu poate dobândi în ochii opiniei publice statutul de arbitru credibil și imparțial. Tabloul este și mai teribil dacă la asta adaugi faptul că scoaterea din cursă a Dianei Șoșoacă are potențialul de diminua risipirea voturilor pe zona extremistă și pro-rusă, aparent avantajându-l astfel pe candidatul AUR, George Simion. Cum istoria recentă ne învață că PSD riscă să piardă alegerile prezidențiale într-un tur doi în care celalalt candidat este din zona dreptei, e natural de logic să te gândești că PSD își dorește în turul decisiv un contracandidat-sperietoare, nefrecventabil și cu priză la un segment mult mai restrâns de electorat. George Simion se potrivește ca o mănușă acestui profil. PSD-ului i se potrivește ca o mănușă un Simion în turul doi. Iar decizia CCR de a o scoate din joc pe Șoșoacă vine ca o mănușă și intereselor PSD-Ciolacu, și intereselor AUR-Simion.
- Pe piață circula deja, anterior deciziei CCR, scenariul ieșirii lui Șoșoacă din cursa prezidențială. Suspectă coincidență! A vorbit de el europarlamentarul – ia ghiciți: da, de la PSD – Dan Nica. Și a mai fost vehiculat de – ce surpriză! – Cozmin Gușă.
Desigur, Diana Șoșoacă nu este o victimă inocentă.
Într-un fel, decizia CCR îi vine și ei mănușă.
Cum așa?
Oricum, alerga într-o cursă pierdută din start. Scoaterea sa din cursă o privează de cheltuieli și de un dublu eșec: sigur învinsă de candidații partidelor mari, foarte probabil învinsă și de celălalt candidat extremist, naționalist și pro-rus (George Simion).
Apoi, o ajută să capitalizeze nesperat din postura de victimă (lucru la care se pricepe strașnic) și mai ales de victimă a Sistemului (lucru la care se pricepe încă și mai și).
În fine, o ajută să arbitreze, tot nesperat, cursa prezidențială (tranzacționând voturile electoratului său fidel). Iar dacă va negocia preponderent cu AUR și Simion, pe lângă întărirea extremismului din România, prin concentrarea voturilor și a discursului, va consolida astfel și interesele strategice ale PSD, pe care le-am evocat mai sus.
Este infantil să pierzi din vedere faptul că PSD și Rusia sunt marii câștigători ai acestei nebuloase afaceri electorale.
Este deopotrivă copilăresc să crezi că o Curte Constituțională cu defectele intrinseci, cu tarele genetice și cu istoricul sulfuros pe care îl are cea a României poate fi imparțială sau, în orice caz, că are legitimitatea de a se exprima în locul electoratului cu privire la cine este sau nu este potrivit să concureze pentru funcția supremă în stat.
Am scris, în iunie 2023, că Diana Șoșoacă trebuie cercetată. Am scris că “se impun nimic mai puțin decât o anchetă parlamentară și deschiderea unei investigații penale pe numele Șoșoacă”.
Însă Curtea Constituțională nu poate avea vreun rol în cercetarea ei și cu atât mai puțin în a decide irevocabil și fără drept de apel că cetățeanul Diana Șoșoacă nu are căderea de a candida la Președinția României; și nici că un anumit număr de cetățeni ai României nu au dreptul de a o alege în această funcție, dacă așa consideră ei.
Poate că decizia CCR de sâmbătă va crea o undă sănătoasă de discreditare a PSD, de contestare a practicilor subterane ale acestui partid de a se cățăra la, ori de a se agăța de putere.
Poate că va deschide în sfârșit o discuție mai puțin anemică decât cele ivite timid în trecut asupra necrozei care macină CCR și care totodată riscă să se extindă la organele vitale ale democrației românești, punând-o sub un risc letal. Asta ar fi fața senină a consecințelor potențiale din siajul invalidării candidaturii lui Șoșoacă.
Din păcate, însă, există potențial relativ generos și pentru o ascensiune a faței schimonosite a deciziei CCR: stimularea segmentului populist, naționalist, extremist, pro-rus, anarhic chiar; legitimarea și credibilizarea exponenților săi de vârf; crearea permiselor pentru un președinte PSD, prima oară de la Iliescu încoace, încă malformat de stilurile Năstase/Dragnea.
Dacă, dincolo de suspiciuni legitime (deja exprimate în presă, inclusiv de subsemnatul), există totuși probe concrete și optim documentate de către instituțiile abilitate ale statului român că Diana Șoșoacă reprezintă un pericol fundamental prin însăși candidatura sa la președinție, atunci acele probe trebuiau expuse sub forma unor anchete penale și parlamentare, sub forma unor referate ale serviciilor de informații, înaintate autorităților relevante, aduse transparent și la cunoștința publicului larg.
Dar în niciun caz nu era Curtea Constituțională cea care să se erijeze în filtrul suprem pe o chestiune atât de delicată precum dreptul de a fi ales și de a alege. În orice caz, nu o Curte Constituțională așa cum arată ea în prezent. În orice caz, nu dintr-o Românie cu o democrație, instituții și stat drept încă teribil de fragile și de imature.
O ultimă chestiune pe care o ridică problema CCR-PSD-Șoșoacă-Simion: Cât de pregnantă va fi amprenta ei din perspectiva unei reconfigurări a ecuației politice generale?
Va antrena o refacere a calculelor PNL și USR în ceea ce privește raporturile dintre aceste două partide?
Cum ambele au atacat dur PSD pentru decizia CCR în cazul Șoșoacă, o întrebare este dacă își vor reevalua în vreun fel strategia pentru prezidențiale.
Apoi, la orizont sunt și parlamentarele, prin urmare apare și o a doua întrebare: Ce te faci dacă PNL și USR nu obțin suficiente locuri în Parlament pentru a forja o majoritate fără PSD, așadar, una formată fie din doar ele două – PNL și USR – fie din ele două plus UDMR?
După prezidențiale și parlamentare, România trebuie totuși să fie guvernată. Decizia CCR în cazul Șoșoacă a complicat masiv o ecuație deja extrem de dificilă.
- P.S.: Diana Șoșoacă a reacționat, printre altele, făcând propagandă legionară și promovând deschis antisemitismul. E evident că legea trebuie activată în acest caz. E evident totodată că României îi e mai bine fără un candidat precum Diana Șoșoacă. Dar este și mai evident faptul că CCR a creat un pericol strident. Jocul său, departe de a ne fi devirusat de extremism, de populism, de putinism și de antisemitism, în realitate riscă să ne plaseze într-o proximitate și mai accentuată.
Un interviu antologic: Geoană s-a încurcat în propriile aberații
