Vestea că România este în recesiune tehnică a fost întâmpinată de liderul PSD cu binecunoscuta pâine și sare pesedistă: fuga de răspundere, inculparea pompierului chemat (inclusiv de PSD) să stingă incendiul declanșat de alții (mai ales de PSD, în vremea guvernării Ciolacu):
- “În mod cert, există un vinovat principal pentru direcţia greşită în care am fost împinşi. Încăpăţânarea dusă la absurd, rezistenţa acerbă la orice argument raţional, obsesia permanentă pentru imagine şi calculele personale în locul dialogului real şi al soluţiilor economice solide. Acesta este adevăratul bilanţ la şase luni de mandat”, a declarat așadar Sorin Grindeanu.
Dintr-un avânt de eleganță armonioasă ca limba de lemn, în mesajul său Grindeanu a evitat totuși să și strecoare substantivul propriu în direcția căruia își golise întreaga tolbă de săgeți: Ilie Bolojan.
Bolojan, însă, a înțeles rapid cine era destinatarul nerostit de Grindeanu și i-a răspuns sec, ca un contabil, dacă vreți:
- ”Toate deciziile care au fost luate au fost pe baza unor întâlniri şi a unor decizii de coaliţie, de comun acord. Deci eu înţeleg că, atunci când se întâmplă ceva bun, ne înghesuim cu toţii să fim în poză, iar când trebuie făcut ceva care ar putea suna prost, fugim de responsabilitate. Eu niciodată nu o să fug de asta”, a fost replica premierului la rechizitoriul făcut de principalul său partener de coaliție.
Într-un top ad-hoc al tupeului, trebuie însă admis că Grindeanu are un competitor extrem de capabil să-l detroneze: pe Marcel Ciolacu, fost președinte al PSD, azi președinte de CJ, dar și mai important – ex-premierul care a lăsat țării un deficit bugetar și o structură economică demne de un rendez-vous cu colapsul pe toată linia.
- „Au coafat, după doi ani, datele din 2024, transformând creșterea economică în recesiune doar ca să încerce să estompeze dezastrul economic din mandatul lui Bolojan!” – asta fost replica lui Ciolacu, în loc de scuze publice pentru moștenirea lăsată după anii petrecuți la Palatul Victoria.
Problema PSD rămâne și azi aceeași dintotdeauna: nu-și poate depăși condiția de urmaș al PCR.
Precum PCR, PSD are mereu dreptate, PSD nu greșește niciodată, PSD e mereu de partea poporului, deși poporul nu a putut visa nici sub PCR și nici sub PSD că s-ar putea bălăci vreodată în traiul exclusivist dus de figurile marcante ale nomenclaturii PCR, respectiv PSD (numere scurte și shop-uri în vremea veche, respectiv bolizi de lux, vacanțe și restaurante scumpe, plus jet-uri private la timpuri noi).
Problema PSD mai este și aceea că liderii săi – bătrâni sau tineri, școliți sau mai puțin școliți – par mereu învechiți oricât de noi sunt pe funcție; împărtășesc același set de valori, indiferent de variațiile ce pot fi identificate în discursul lor public, de la un caz la altul.
Populismul de grotă e acolo, cinismul subversiv e la datorie, apetitul nemăsurat pentru fuga de răspundere nu-i părăsește o clipă.
Dar să lăsăm acum istoria și să revenim la prezent.
Din calcule politice în mod evident cinice, dar profund neinspirate strategic, Grindeanu și PSD-ul condus de către dumnealui au demonstrat recent, în două rânduri, cât de iresponsabili pot fi cu finanțele țării și cât de redusă e înțelegerea lor legat de posibilitățile reale ale economiei reale.
Pornind de la cele două exemple pe care le voi da mai jos, putem totodată înțelege și mai bine faptul că, de la un președinte la altul, PSD evoluează cel mult puțin sau chiar deloc. Iresponsabil a fost sub Ciolacu, la fel (eventual cu unele nuanțe) rămâne și sub Grindeanu.
Exemplele sunt, cum ziceam, două, iar suma vizată se ridică la colosala cifră de 1,231 miliarde (un miliard în dolari, restul în euro):
- Miliardul de dolari este legat de taxa pe care Donald Trump o impune pentru un mandat de membru permanent în al său Consiliu pentru Pace (las un link AICI, iar altul la final). Sorin Grindeanu a declarat că el ar da rapid acești mulți bani pentru acest mare nimic: “După trebuie să ne exprimăm rapid, din punctul meu de vedere trebuie să ne exprimăm pozitiv”. Cum nu i-ar da din propriul buzunar, desigur nu l-ar durea să-i dea. Problema este că nici economia românească, al cărei buzunar e totuși cel vizat de Grindeanu, nu-i are. Dar nu-i bai pentru PSD, căci nici pe Ciolacu nu l-a durut pixul pentru alocări obscene din buzunare găurite. În plus, merită remarcat și faptul că sunt atât de multe țările care nu au acceptat asemenea hemoragie financiară pentru a alimenta consiliul trumpist, deși au economii mult mai mari ca a României și deficite bugetare infinit mai mici. Dar, vorba aia, cine nu are un Grindeanu, nici n-are motive să-și cumpere unul…
- Restul de 231 de milioane, în acest caz de euro, provine din fonduri europene, mai precis din PNRR. Banii ăștia sunt de luni bune blocați, pentru România, de către cealaltă odioasă nomenclatură indigenă, cea din justiție. Același Sorin Grindeanu (apropo, vă mai amintiți epoca OUG 13?) și același PSD s-au dovedit de o extremă indulgență față de clica din justiție care blochează reforma pensiilor magistraților, blocând astfel și accesarea celor 231 de milioane de euro de către Guvernul României. Ai zice, după comportamentul lui Grindeanu și al PSD pe tema asta, că și liderul, și partidul stau pe un munte. Iar muntele pe care stau e unul de bani. Doar că România reală, în numele căruia se exprimă Grindeanu&PSD, stă pe o groapă, nu pe un munte. Iar groapa a fost sârguincios săpată de predecesorul lui Grindeanu, Ciolacu, și, în principal, de același partid, PSD, care a trecut de la un boss la celălalt.
În câțiva ani, ca prim-ministru, Ciolacu a văduvit tezaurul bugetar cu miliarde și miliarde de euro/dolari. În doar câteva săptămâni, și fără a fi totuși prim-ministru, Grindeanu s-a arătat dispus să arunce ca la dedicațiile pe manele 1,231 de miliarde (în dolari și euro).
Cum ziceam și la început, o remarc și pe final: este devastatoare incapacitatea liderilor PSD de a evolua.
Răposatul Darwin s-ar răsuci în mormânt dacă ar ști ce specimene a ratat.
Va avea Nicușor Dan puterea să-l refuze pe Trump? Șase întrebări care-l pot ajuta
