Inaugurarea celei de-a doua președinții a lui Donald Trump a fost ca o lampă de grădină pentru musculițele așa-zis suveraniste de pretutindeni.
Ai noștri – de la Simion până la Neamțu și culminând cu Ponta (ce combinație sulfuroasă de putinism și pesedism aripa Beijing-Moscova!) – au excelat, conform așteptărilor, la ședințe foto făcute la botul calului cu cine au nimerit, care pe unde a nimerit, în general pe la balurile colaterale și evenimentele “comerciale” ale acestei uriașe industrii de PR și lobby, care este inaugurarea președintelui ales al Statelor Unite.
Invitațiile, cu asemenea ocazie, curg pe bani grei, pilele se pun frenetic în mișcare, companiile de lobby fac o groază de verzișori.
Iar publicului de acasă… ei bine, publicului de acasă i se vând, via omnipotentele rețele sociale, povesti vânătorești despre strașnice conexiuni transatlantice pe care le-ar avea distinșii marginali ce capătă azi o nesperată portanță grație taifunului fake news, supra-excitării emoțiilor și noilor forme de cult al personalității.
Rămâne însă problema de fond cu cei care zilele astea s-au vânturat pe la Washington clamând că s-au dus acolo pentru a se impregna cu sporii free speech-ului absolut și libertății fără margini, propovăduite de cuplul Trump-Musk: odată ajunși la București, vor continua, degrabă și fără remușcări, să pună în operă agenda Moscovei (unii) și pe a Moscovei plus Beijingului (alții).
Dat fiind contextul, e indicat să ne aducem aminte de similarul “dans din buric” pe care îl executa acum opt ani, la prima inaugurare lui Donald Trump, principalul VIP disruptiv din politica românească a acelor vremuri – Liviu Dragnea (precursor “sub acoperire”, alături de Victor Ponta, al suveranismului AUR-ist și călinist de azi, după cum arătam într-un text recent).
Privind la defilarea “americană” a unora ca Simion, Neamțu și Ponta, mi-am adus aminte de momentul de aur al lui Dragnea, din ianuarie 2017, întrucât nu am scăpat niciodată de atunci încoace de imaginea revelatoare cu el (și Grindeanu): stând cateva clipe în picioare, destul de aplecat, ușor umil, în fața unui Trump tronând la masa sa de Imperator 2.0 care încasează prinosul de omagii și le creează obligații pe termen lung piticilor ce se înclină în fața sa.
E drept, în schimbul banilor mulți (sute de mii de dolari) care fuseseră plătiți de alții pentru ca el să aibă în buzunar un soi de pachet premium pentru accesul limitat la big boss, Dragnea l-a și putut atinge pe Trump. (Ulterior aventurii sale transatlantice de pur PR, s-au născut un dosar penal și o trimitere în judecată pentru trafic de influență și folosirea influenței).
Suveraniștii noștri pro-Rusia și pro-China au mers în America – fie în 2017, fie în 2025 – nu pentru a face România măreață, ci pentru a crește ei înșiși tot mai mari, iar asta cu prețul implicit și atât de non-suveranist al diminuării propriei țări – diminuare nu teritorială, ci politică: un stat de drept mai mic, o democrație intrată la apă, libertăți pe spongi, dependențe de autocrați orientali, tranzacționări încă și mai cinice decât până acum, comerț politic în folos personal accentuat și cu folos național “toaletat”.
Când vă uitați zilele astea la pozele postate de alde Simion, Neamțu și Ponta, de la evenimentele de PR conexe instalării lui Trump 2, reamintiți-vă și de agitația de muscă plasată în borcan a lui Dragnea, de la instalarea lui Trump 1.
De ce?
De pildă, pentru a menține un contact strâns cu realitatea de dincolo de poze. Oamenii ăștia mici și servili afară, care se dau însă mari și autonomi acasă, sunt și rămân aceiași chiar dacă au făcut o excursie de câteva zile și foarte marginală tocmai la Washington. Moscova și chiar Beijing le sunt infinit mai aproape – de suflet, de interese, de unele experiențe acumulate în trecut.
- PS: Recomand decriptajul făcut de G4Media.ro cu privire la dedesubturile prezenței diverșilor politicieni la evenimentele conexe inaugurării președinției lui Donald Trump.
