Regimurile care intră în război depun de obicei eforturi susținute pentru a-și convinge populația că decizia de a lupta a fost justificată și că eventualele sacrificii vor fi suportabile. În acest spirit, președintele rus Vladimir Putin a încercat timp de peste patru ani să protejeze populația din Moscova de consecințele invaziei sale în Ucraina. Festivalurile și alte evenimente s-au desfășurat în mare parte la fel ca înainte, iar efectele penuriei de bunuri în capitală au fost limitate. Chiar dacă peste un milion de soldați ruși au fost uciși sau răniți, guvernul a evitat aparent să recruteze prea mulți din Moscova sau Sankt Petersburg, preferând să-și ia „carnea de tun” din teritoriile imperiale ruse îndepărtate, scrie Phillips Payson O’Brien într-un editorial din The Atlantic.
<< Dar Putin nu mai poate să-i facă pe moscoviți să creadă că războiul său nu îi implică. La începutul acestei luni, parada anuală care comemorează înfrângerea Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial a fost surprinzător de scurtă și lipsită de cea mai mare parte a echipamentului militar obișnuit, deoarece dictatorul rus era îngrozit de atacurile cu drone ucrainene. O săptămână mai târziu, Ucraina a lansat sute de drone și rachete de croazieră asupra capitalei ruse. Acțiunea, un contraatac îndrăzneț la un atac rus în masă asupra Kievului și a altor orașe ucrainene cu două zile mai devreme, a arătat că inelele multiple de apărare aeriană din jurul Moscovei au fost complet compromise. Narațiunea pe care Putin a construit-o – despre o simplă „operațiune militară specială” care nu trebuie să îngrijoreze elitele sau clasa de mijloc a Rusiei – se destramă acum complet. Orice pretenție că Moscova însăși poate rămâne în afara războiului a dispărut.
În conflictele armate între națiuni, schimbări majore de dinamică au loc atunci când unul dintre combatanți pierde controlul asupra evenimentelor – când conducătorii săi nu mai pot să-și spună în mod convingător lor înșiși sau publicului că partea lor este pe punctul de a obține victoria. Deși Ofensiva Tet din 1968 a Vietnamului de Nord și a Vietcongului a fost un eșec militar, atacurile de-a lungul și de-a latul Vietnamului de Sud i-au făcut pe mulți americani să concluzioneze că efortul SUA de a susține guvernul de la Saigon era sortit eșecului.
O paralelă istorică mai relevantă o implică pe Japonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De la atacul de la Pearl Harbor încoace, propaganda internă a Japoniei a descris victoriile timpurii ale țării ca fiind mult mai decisive decât erau în realitate și a asigurat constant publicul că țara câștiga războiul cu Statele Unite. Tonul acela a continuat chiar și după Bătălia de la Midway din iunie 1942, în timpul căreia forțele americane au oprit și au început să inverseze avansurile teritoriale ale Japoniei. În acea confruntare, Japonia a pierdut patru portavioane din flota mare; SUA au pierdut unul.
În ciuda acestui eșec major, autoritățile japoneze au continuat să spună populației că războiul decurgea excelent. Au răspândit minciuni scandaloase, susținând că Japonia scufundase două portavioane americane la Midway și pierduse doar unul dintre ale sale. Liderii militari au făcut eforturi extreme pentru a ascunde adevărul, ținând chiar și marinarii răniți în izolare pentru perioade lungi de timp după aceea.
În iunie 1944, însă, această mascaradă a devenit imposibil de menținut, pe măsură ce Statele Unite au trecut la cucerirea Insulelor Mariane – o campanie al cărei succes urma să pună teritoriul japonez în raza de acțiune a bombardierului B-29 Superfortress, pe atunci cel mai nou bombardier american din punct de vedere tehnologic. Japonia și-a concentrat forțele rămase pe lupta pentru păstrarea insulelor. Dar a fost învinsă în Bătălia din Marea Filipinelor – care a ajuns să fie cunoscută și sub numele de „Marianas Turkey Shoot” (Vânătoarea de curcani din Marianas) din cauza succesului zdrobitor al americanilor. În Bătălia de la Saipan, Bătălia de la Tinian și Bătălia de la Guam, SUA au preluat controlul asupra insulelor cruciale din punct de vedere strategic. Aceste victorii însemnau că Tokyo urma să fie în curând supus unui atac aerian direct. Guvernul japonez nu a avut de ales decât să spună adevărul: războiul nu decurgea atât de bine pe cât se prezenta și-n curând se va înrăutăți și mai mult.
Toate națiunile se confruntă cu constrângeri economice și logistice, iar chiar și sistemele autoritare au propria lor politică internă. Pierderea Insulelor Mariane l-a doborât pe prim-ministrul militarist al Japoniei, Hideki Tojo, și i-a încurajat pe cei relativ moderați din cadrul elitei țării.
Este dificil de evaluat modul în care știrile despre puterea crescândă a Ucrainei – și expunerea Moscovei la viitoare atacuri – vor schimba opinia publică din Rusia, nu în ultimul rând din cauza cenzurii. Pentru a menține populația în ignoranță, guvernul lui Putin a înăsprit restricțiile privind utilizarea internetului. Însă, în ultimele zile, au circulat videoclipuri în care rușii își exprimau șocul față de vulnerabilitatea capitalei lor. Ziarele rusești au fost forțate să scrie articole despre capacitățile Ucrainei. Unul dintre ele a calificat chiar atacul cu drone drept „îndrăzneț”.
Ucraina a avut anterior dificultăți în a desfășura sisteme de arme de precizie cu rază lungă de acțiune, dar acum pare să-și fi îmbunătățit capacitățile de țintire și capacitatea de producție. În contraofensiva asupra Moscovei, sistemele ucrainene au lovit, fără îndoială, o serie de ținte strategice: o fabrică de componente electronice, infrastructura petrolieră și alte instalații. Chiar și principalul aeroport al Moscovei a fost închis pentru o perioadă din cauza atacului. După ce a penetrat o dată apărarea Moscovei, Ucraina va face acest lucru aproape sigur din nou. Președintele Volodimir Zelenski dă de înțeles asta.
Dacă Zelenski are dreptate, Putin va trebui să fie mai sincer cu poporul rus în legătură cu catastrofa pe care a abătut-o asupra lor. La mai bine de patru ani de la ceea ce trebuia să fie o campanie de trei zile, Rusia nu se află pe traiectoria către victorie.
Nimic din toate acestea nu înseamnă că Rusia va ceda instantaneu. Forțele sale continuă să lanseze atacuri mortale asupra orașelor ucrainene. Putin a sugerat periodic utilizarea armelor nucleare ale Rusiei, doar pentru a fi respins de aliatul său mai puternic, președintele chinez Xi Jinping, dar face din nou zgomot în legătură cu o astfel de escaladare.
Însă dinamica de bază a războiului pare să se fi schimbat. Rusia a slăbit. Chiar și fără ajutorul american, Ucraina pare să devină mai puternică și, din ce în ce mai mult, modelează războiul în favoarea sa. Cu cât poporul rus înțelege mai bine acest lucru, cu atât situația lui Putin devine mai gravă. >>
