<< Pe măsură ce spionii ruși își asumă riscuri mai mari, ei sunt prinși >>, notează The Economist.
<< Viktor Muller Ferreira era un tânăr brazilian cu acreditări impresionante și care avea o mare oportunitate. Proaspăt absolvent al Johns Hopkins School of Advanced International Studies din Washington, DC, un incubator pentru elita securității naționale a Americii, și-a asigurat un stagiu la Curtea Penală Internațională (ICC) de la Haga. Dar când a ajuns la Amsterdam, în aprilie, a fost deportat rapid în Brazilia. Ferreira era, de fapt, Serghei Vladimirovici Cerkasov, un ofițer de informații care lucra pentru GRU, serviciul de informații militar al Rusiei.
Cerkasov era un așa-zis ilegal, genul descris în popularul serial de televiziune „Americanii” – un ofițer trimis în străinătate sub o identitate străină elaborată, adesea pe viață. Într-un document de patru pagini, obținut de serviciile secrete olandeze, un fel de „aide-memoire”, povestea lui de acoperire era prezentată cu detalii minuțioase, până la amorurile din copilărie și restaurantele preferate. Cerkasov se află acum într-o închisoare braziliană, condamnat la 15 ani.
Când KGB-ul sovietic s-a dizolvat, în 1991, a reapărut ca FSB, un serviciu de securitate internă, și SVR, o agenție de informații străine. GRU a rezistat, într-o formă sau alta, din 1918. Aceste „servicii speciale” se bucură de reputația înfricoșătoare a strămoșilor lor țariști și sovietici. Dar ies din războiul din Ucraina cu această reputație și rețelele lor, ruinate. Explozia care a avariat podul Kerci, pe 8 octombrie, a fost doar cea mai recentă greșeală de securitate. De asemenea, potrivit New York Times, agenți ucraineni sunt suspectați că au orchestrat un atentat cu o mașină-bombă la Moscova, în august, care a ucis-o pe fiica unui cunoscut ideolog ultra-naționalist rus.
Eșecul serviciilor de informații se află în centrul războiului. FSB, agenția principală pentru protejarea secretelor rusești și pentru spionaj în Ucraina, a încurcat ambele sarcini într-un mod spectaculos. Nu a reușit să împiedice America să obțină și apoi să mediatizeze planurile de război rusești pentru Ucraina — cea mai dramatică desfășurare de informații de la expunerea de către America a rachetelor sovietice din Cuba, în 1962. Mai rău, tocmai pregătirile remarcabile ale FSB pentru război — inclusiv planurile de a ucide disidenți și de a instala un guvern marionetă – au fost cele care i-au ajutat să-i convingă pe oficialii americani și britanici că nu era o cacealma concentrarea de trupe a armatei ruse.
Decizia lui Vladimir Putin de a intra în război s-a datorat, de asemenea, în mare parte rasolelii FSB. Serviciu al cincilea al agenției, responsabil pentru țările ex-sovietice, și-a extins dramatic echipa din Ucraina în iulie 2021, potrivit unui raport al Royal United Services Institute, un think-tank din Londra. Cu toate acestea, ofițerii săi au vorbit în mare măsură cu ucrainenii simpatizanți ai Rusiei, și au exagerat amploarea rețelelor lor de agenți din țară, dând Kremlinului impresia falsă că guvernul ucrainean se va prăbuși rapid.
Prejudecățile de confirmare au fost doar o parte a problemei. Agențiile de informații, precum armata, reflectă societățile din care provin. În cel mai bun caz, spionii ruși pot fi îndrăzneți și plini de resurse. „Am fost în mod constant surprinși de inteligența și intransigența unora dintre lucrurile pe care le fac”, spune John Sipher, care a fost șef al stației CIA la Moscova și ulterior a condus operațiunile în Rusia. „Au oameni, cu adevărat, foarte inteligenți.”
Dar acel talent coexistă cu corupția și disfuncția. Inteligența se îmbină, în fiecare etapă pe măsură ce urcă în lanț, cu veștile proaste eliminate înainte de a ajunge la Kremlin. Un oficial occidental descrie cum, într-o unitate GRU, se crede că ofițerii au jupuit 30% din salariile agenților pe care i-au recrutat. Această cifră a crescut la 50%, deoarece ofițerii au trebuit să petreacă, treptat, mai mult timp completând rapoartele cu informații colectate de pe internet.
Marea putere a intelligence-ului rusesc rezidă în mărimea sa. Cu toate acestea, doar o parte din personalul face spionaj util. Ofițerii FSB au fost cei care l-au otrăvit pe Alexei Navalnîi, liderul opoziției, cu Noviciok, un agent neurotoxic, în Siberia, în 2020. Nimic nu exprimă mai bine dublul etos al represiunii și al furtului decât faptul că cea mai râvnită funcție din FSB este de șef în serviciul al patrulea, o divizie responsabilă de „securitatea economică”. Ofițerii săi sunt plasați în companii cheie, oferindu-le oportunități ample de a se îmbogăți.
Luptele interne din cadrul agențiilor, dar și cele cu alte departamente guvernamentale sunt frecvente. „FSB este precum Game of Thrones”, spune Maxim (nu este numele său real), un fost ofițer FSB de contrainformați. „Ai clanuri diferite în interior, cu interese politice și financiare diferite”.
SVR, un descendent al Direcții Principale Întâi, cel mai bun element, pe informații externe, al KGB – și vechea divizie a lui Putin – se consideră mai urban și mai priceput decât serviciile ruse surori. „Părerea noastră a fost că SVR era mult mai eficient și mai sofisticat decât GRU”, își amintește Sipher. Dar războiul l-a lăsat răvășit. Încă din primăvară, țările occidentale au expulzat peste 400 de ofițeri ruși de informații, majoritatea ofițeri SVR, eliminând aproape jumătate dintre cei care operează sub acoperire diplomatică în Europa. Cei rămași se confruntă cu un control sporit din partea serviciilor de securitate locale.
Un raport recent al SUPO, serviciul de informații al Finlandei, notează că ofițerii de informații ruși de acolo au fost în mare parte „despărțiți” de rețelele lor. Acesta avertizează că spionii ruși recurg la mijloace alternative. Unul este spionajul cibernetic. Un altul este recrutarea de străini în Rusia. Un al treilea, pe care presupunem că nu îl menționează, este să se sprijine mai mult pe ilegaliști precum Cerkasov. Dar asta are un cost. Presiunea asupra ilegaliştilor îi determină să-şi asume riscuri mai mari decât de obicei, potrivit oficialilor serviciilor de informaţii europene.
În martie, de exemplu, Polonia l-a arestat pe Pablo González, un jurnalist spaniolo-rus, cunoscut și sub numele de Pavel Rubțov, fiind suspectat că lucra pentru GRU. O sursă ucraineană spune că încerca să intre în Ucraina pentru a accesa o unitate cibernetică dintr-una dintre agențiile de informații ale țării (Rubțov neagă acuzațiile). Cerkasov ar fi putut viza CPI pentru că instituția deschisesd o anchetă privind crimele de război din Ucraina. Expunerea lor va fi simțită cu intensitate. Ilegaliștii sunt extrem de scump de instruit și desfășurat. Se crede că SVR are 50 până la 100 de ilegalişti dislocaţi, iar GRU doar 10 până la 20, potrivit unor surse familiare cu aceste programe.
În multe privințe, spionii ruși se confruntă cu aceleași provocări profesionale precum omologii lor occidentali. Devine din ce în ce mai dificil să treci granițele sub mai multe nume, având în vedere omniprezența controalelor biometrice, sau să construiești o istorie digitală care să reziste controlului. Plata și comunicarea cu agenții reprezintă o altă provocare. Dar în timp ce spionii occidentali au învățat cum să nu fie ușor de observat, cei ruși au întârziat să se adapteze. Ilegaliștii încă folosesc tehnica învechită de a-și însuși identitatea unui copil mort (cunoscută cititorilor din „Ziua șacalului”, un roman publicat în 1971.) Nesăbuința abundă. Datele scurse de la un serviciu rus de livrare de alimente, în martie, au expus numele ofițerilor FSB și GRU cărora li se livraseră alimente la sediu.
Asta nu ar conta atât de mult dacă serviciile de informații rusești nu ar fi supuse unui control intens. Încă de la încercarea de asasinare de către GRU a lui Serghei Skripal, un fost ofițer, în orașul englezesc Salisbury, în 2018, aliații occidentali au împărtășit o cantitate din ce în ce mai mare de informații despre spionii ruși. Deși serviciile de informații olandeze au fost cele care l-au dezvăluit pe Ferreira, operațiunea fusese un efort comun care s-a bizuit pe America, Irlanda și alte țări.
A existat puțină responsabilitate pentru toată această stângăcie. Oficialii occidentali spun că nu pot confirma zvonurile potrivit cărora Serghei Beseda, șeful Serviciului al Cincilea al FSB, a fost arestat în Rusia, în martie. Nu sunt dovedite pierderi de funcții la nivel superior. Acest lucru reflectă statutul privilegiat al silovikilor — securocrați — în statul rus. Putin nu are încredere în spionii săi – se spune că îl ocolește pe Alexander Bortnikov, șeful FSB, și vorbește cu șefii de departamente – dar nu ar fi înțelept să ducă o luptă cu ei în momentul în care regimul său se confruntă cu o creștere a nemulțumirii populare din cauza recrutării a sute de mii de tineri ruși pentru a lupta în Ucraina. Pe 8 octombrie, Putin trecut în responsabilitatea FSB securitatea podului Kerci.
Este probabil ca rezultatul să fie cam același. „Ai o tradiție adâncă de profesionalism în domeniul informațiilor”, spune Sir John Sawers, un fost șef al MI6, „și, ca o cangrenă, deasupra ei este corupția în creștere”. Maxim, fostul ofițer FSB, este de acord. „În anii 1990 și 2000 a existat o tușă KGB. Am rămas sub radar”, spune el. Pentru e, punctul de fisură a fost atunci când noii absolvenți ai academiei FSB au fost văzuți conducând Mercedes de lux în jurul Moscovei. Ucraina este o oportunitate pentru a reconstrui, spune el. „Trebuie să înlocuiască această lume a banilor cu ceva mai mare. Nu sunt sigur cum o vor face”. >>
Spionii Rusiei se zvârcolesc în lumina reflectoarelor – Edward Lucas
