Într-o lume în care peste 700 de milioane de oameni suferă de foame, iar resursele naturale devin tot mai limitate, cantitățile uriașe de hrană aruncate zilnic ridică o întrebare tot mai apăsătoare: cine poartă, de fapt, responsabilitatea și ce putem face concret?
Potrivit experților, risipa alimentară nu face referire doar la irosirea alimentelor, ci și a resurselor necesare producției, procesării și transportului acestora, adică apă, energie și combustibil.
La nivel mondial, agricultura consumă cantități enorme de apă pentru irigarea culturilor de legume, cereale și fructe, dar și pentru creșterea peștilor și animalelor. Prin risipa alimentelor neconsumate, irosim aproximativ un sfert din resursele de apă. Atunci când aruncăm un pahar cu lapte, risipim în jur de 1.000 de litri de apă, iar când aruncăm un kilogram de carne de vită, irosim aproximativ 50.000 de litri de apă.
Deși problema este una complexă, soluții există – și ele implică atât marile lanțuri de retail, cât și restaurantele, dar și fiecare gospodărie în parte.
Retailerii pot regândi politicile privind stocurile pentru a reduce risipa, pot dona produsele aproape de termenul de expirare și pot educa clienții. Restaurantele pot reduce porțiile, pot utiliza mai eficient ingredientele, pot oferi clienților posibilitatea de a-și lua la pachet mâncarea rămasă în farfurie sau pot redirecționa surplusul către organizații caritabile. În gospodării, schimbarea începe cu pași simpli: cumpărături planificate, depozitare corectă și folosirea ingenioasă a resturilor de mâncare.
Potrivit datelor Fundației World Vision România, un sfert dintre copiii care trăiesc în mediul rural se culcă flămânzi. „Nu putem vorbi despre educație și șanse egale cât timp un copil se gândește mai mult la mâncare decât la lecții. În mediul rural, pentru mulți copii, masa caldă de la școală este singura din zi.”
Donarea directă către oamenii aflați în nevoie s-a dovedit deja o soluție eficientă în multe state europene, dar în România e încă timid aplicată, deși legislația o permite. Alte țări au implementat modele inovatoare – aplicații pentru redistribuirea alimentelor, parteneriate între restaurante și ONG-uri, campanii educaționale la nivel național – care ar putea fi adaptate și la noi.
În cadrul interviului acordat Universul.net, Camelia-Adriana Bucătariu ne explică cum pot colabora actorii-cheie – retaileri, restaurante, autorități și consumatori – pentru a transforma această problemă globală într-o oportunitate de responsabilitate comună și sustenabilitate.
- Care este rolul retailerilor, restaurantelor, gospodăriilor în diminuarea risipei alimentare?
Camelia – Adriana Bucătariu: Retail: dinamic pricing, donații, raion „aproape de termen”, date clare. HORECA: porții flexibile, „la pachet”, meniuri zilnice calibrate.
- Cum putem reduce risipa? (un set minim de măsuri)
Platforma Tehnică a FAO pentru Măsurarea și Reducerea Pierderilor și Risipei Alimentare (TPFLW) promovează un „meniu de soluții” practice și accesibile pentru gospodării și consumatori, axat pe reducerea risipei prin schimbarea comportamentelor zilnice. Printre recomandări se numără: planificarea cumpărăturilor („shop smart”) și evitarea achizițiilor impulsive; gătitul eficient și utilizarea integrală a ingredientelor („cook smarter”); acceptarea produselor imperfecte („buy ugly fruits and vegetables”); verificarea și întreținerea frigiderului; aplicarea principiului „primul intrat, primul ieșit” la depozitarea alimentelor; înțelegerea corectă a etichetelor de valabilitate („use by” și „best before”); reducerea porțiilor și valorificarea resturilor alimentare prin rețete creative; utilizarea aplicațiilor digitale pentru partajarea alimentelor; donarea surplusului către organizații caritabile; și compostarea deșeurilor organice. Acest set de soluții, integrate în strategia FAO „Do Good: Save Food”, oferă o abordare circulară, cu beneficii simultane pentru economie, mediu și sănătatea publică.
- Cât ajută donarea directă către oamenii aflați în nevoie?
Ajută social și reduce risipa dacă se face legal și în timp util; rețeaua băncilor de alimente a salvat mii de tone/an în RO.
- Ce funcționează în alte țări și e aplicabil în România?
Țintirea gospodăriilor (campanii/etichetare clară), ținte sectoriale, raportare obligatorie, programe „Too Good To Go”/„surprise bag”, standarde porționare HORECA, achiziții publice verzi.
- Cum educăm/susținem consumatorii?
Inițiativa FAO „Do Good: Save Food!” este concepută pentru a educa și implica copiii și tinerii în acțiuni practice de reducere a risipei alimentare, cultivând o cultură a responsabilității și sustenabilității încă din școală. Programul oferă materiale interactive, jocuri educative și activități adaptate diferitelor grupe de vârstă, care îi ajută pe elevi să înțeleagă de unde provine mâncarea, cât de multe resurse sunt folosite pentru a o produce și ce impact are risipa asupra mediului. Prin acțiuni simple, planificarea meselor, consumul responsabil, reutilizarea resturilor și compostarea – copiii pot deveni agenți ai schimbării în familiile și comunitățile lor. Inițiativa contribuie astfel la atingerea Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 12.3 și la construirea unui sistem alimentar mai circular și mai echitabil.
În Uniunea Europeană, aproximativ 9% din risipa alimentară provine din restaurante și servicii de alimentație publică, inclusiv cantinele școlare (circa 12 kg/persoană/an), ceea ce evidențiază rolul esențial al școlilor în prevenirea acesteia. Recomandările formulate de Centrul Comun de Cercetare (JRC) subliniază importanța programelor educaționale în clasă pentru elevii din ciclul primar și secundar, care pot fi desfășurate sub forma unor lecții scurte sau a unor activități anuale, implicând cadre didactice, personalul cantinei și părinții. Elevii pot ține jurnale de risipă alimentară, pot învăța să planifice cumpărăturile și pot participa la activități practice, cum ar fi concursuri de gătit sau proiecte de „alfabetizare alimentară”. Abordarea risipei alimentare în școli nu doar reduce pierderile din cantine, ci contribuie la formarea unor comportamente durabile și responsabile în rândul noilor generații, cu efecte directe asupra gospodăriilor și comunităților.
