România de altădată. Cum arăta Lacul Herăstrău și Yacht clubul regal român, în 1937

Cum arăta lacul Herăstrău în urmă cu 82 de ani în locul în care astăzi se înșiruie terasele de ”fițe” din nordul Bucureștiului. Un reportaj din Ilustrațiunea română din august 1937 surprinde perioada imediat următoare asanării și modernizării lacului Herăstrău.

Zona de nord a Bucureștilor devenea la sfârșitul anilor 30 polul atracției protipendadei vremii. Asanarea lacului Herăstrău și amenajarea parcului, dar și a bulevardelor înconjurătoare oferea elitelor Capitalei zonele de agrement de care aveau nevoie. Pentru că și pe atunci, orașul era un iad, din care, către amiază, la fel ca și astăzi, mașinile începeau să iasă, spre Herăstrău.

”La ora cinci după amaiză, când începe să se potolească torida căldură a Capitalei, mașinile încep să curgă spre Herăstrău, spre Yacht-Club. (…) oameni cari se distrează, cari uită pentru o clipă că se află în iadul Bucureștilor și nu în Elveția sau pe coastele Atlanticului Așadar, după mai bine de 80 de ani, am putea spune că nu e nimic nou sub soare.

”Autobuzele cel mari ale S.T.B.-ului (Societatea de Transport București n.r.) traversează în goană un bulevard frumos, larg, bine pietruit, pe marginile căruia cresc clădiri noi, elegante, vile cochete, blok-hausuri impunătoare. Unde sunt maidanele, casele îngropate în pământ, bălțile verzi cu miazmele ucigătoare? Totul e asanat, curat, higienic. Locurile amenajate cu cu peluze formează un loc de refugiu și plimbare, adaugă Bucureștiului un farmec în plus”, descria reporterul Ilustrațiunii române cartierul care astăzi a devenit polul high-life-ului bucureștean.

”Pe marginea lacului Herăstrău, pe malul opus ”Lunei Bucureștilor” (intrarea în parcul Herăstrău din P-ta Charles de Gaulle n.r.) se creează terenuri de golf și de tennis. În curând va fi aici, pe malul lacului, un adevărat al sportivilor. Primul ”club” care a luat ființă aici e ”Yacht-Club regal român”.

”Yacht Clubul”, din care face parte întreaga elită a capitalei, a ridicat aici o clădire, în stil de vilă, unde se află un mic bar, o sală de restaurant, vestiar și dușuri. Totul e în culori vioaie, pereții sunt acoperiți de picturi moderne, natural marine, fețele de mese, roșii, galbene, albastre, portocalii, scaunele sunt învelite în aceeaș pânză colorată.

Jos, la lac, se ridică pontoane lângă care sunt ancorate câteva bărci cu pânze ale Clubului. Alături se află barca cu motor a Marelui Voevod Mihai, dăruită de primul ministru al Cehoslovaciei. E o barcă elegantă, galbenă, care paote primi șase persoane și realizează o viteză apreciabilă.

Citiți ce spunea un diplomat roman despre Uniunea Europeană încă din 1937!

De aici, de pe veranda cu ”chaise-longue”-uri se deschide o perspectivă miraculoasă: dincolo de apa argintie, pe malul opus, se văd construcțiile moderne, în coloane și linii drepte ale ”Lunii Bucureștilor”; mai âncolo, prăvălit spre vale, se află ”muzeul satului”, deasupra căruia se ridică turla bisericuței de lemn, adusă din Bucovina.

Mai departe, lacul e străjuit de ulmi înalți cari, ascund cu perdeaua frunzișului lor, peisajul industrial de acolo, din care se văd numai coșuri înalte de fabrici.

În fața ”Yacht-Clubului” se află un Catart (catarg – n.r.) cu stegulețe pentru semnalizări, pentru cei ce se află pe lac. Iar alături, o trambulină pentru înotătorii, cari vor să se răcorească în apa Ialomiței, adusă până la Herăstrău, e coarte căutată.

”Yacht-Clubul” posedă, în afară de cele cinci sau șase bărci cu pânze, cari sunt ancorate la ponton, mai multe bărci cu rame de toate formele și dimensiunile.

Sunt ”skyfuri” canadiene, bărci pentru concursuri, bărci mari pentru plimbări de familie, îmbarcațiuni ușoare de tot felul.

O barcă îngustă și lunguiață, pentru o singură persoană se numește ”Little Normandie” și aparține unui membru al clubului, care are probabil bine desvoltat simțul humorului.

Alte două bărci, cu siluetă de săgeată, sunt destinate diverselor concursuri. Sunt bărci ca acelea din celebrele ”matchuri” Oxford-Cambridge, cu cari membrii ”Yacht-Clubului” se antrenează pentru viitoarele regate…

Dealtfel, la ponton, se află un soi de aparat, pentru antrenarea rameurilor la aceste bărci extra rapide. E o barcă pătrată, legată cu lanțuri groase de țărm, care nu poate niciodată naviga.

Pe scăunele se așează sportivii și încep să bată apa cu vâslele, în acelaș ritm, comandați de antrenor. Învață astfel ca mișcările tuturor să concorde, efortul să fie făcut deodată… și barca să înainteze cât mai reprede.

O oază în afara ”iadului Bucureștilor”

La ora cinci după amaiză, când începe să se potolească torida căldură a Capitalei, mașinile încep să curgă spre Herăstrău, spre Yacht-Club. Bărcile sunt scoase din garaj și lansate pe apă, veranda e ocupată de cucoane, pe scaunele înalte ale barului stau sportivii încălziți. E un zgomot plăcut de oameni cari se distrează, cari uită pentru o clipă că se află în iadul Bucureștilor și nu în Elveția sau pe coastele Atlanticului. Priveliștea, de altfel nu e delor bucureșteană. Lacul răcorește locul, o briză plăcută vine dinspre apă, silueta sveltă și albă a bărcilor cu pânze ne face să ne credem pe unul din lacurile Italiei cântate de poeți.

Până târziu noaptea, când luminile se reflectează în apă, membrii Yacht-Clubului nu părăsesc malul fermecat al lacului.

Inițiativa celor cari au fondat Yacht-Clubul e foarte lăudabilă. Am avea însă numai o remarcă de făcut: de ce nu procedează astfel ca și masele largi ale publicului, tineretul sărac și fără posibilități materiale, să beneficieze de frumusețea acestor sporturi de apă, să se poată reconforta la malul lacului după o zi toridă?

Poate că sugestia noastră va fi primită de conducătorii ”Yacht-Clubului”, cari vor avea o filială și pentru cei cari până astăzi trebuie să se mulțumească numai cu… lacul Cișmigiu.”, se încheie reportajul Ilustrațiunii române.