Puritan de carton, Putin are, de fapt, pe lumea asta o mega-afacere: să stea la putere cât vrea, să strângă o avere nepereche, să-și cațere numele în zona rarefiată a istoriei Rusiei (mai sus chiar și de crestele pe care s-au cocoțat Petru cel Mare, Lenin, Stalin).
Cu consecvență de catâr, Putin și-a dezvoltat această mega-afacere, derulată accelerat în ultima parte a vieții, animat fiind de același spirit și recurgând la același practici care-i marcaseră debutul, în tinerețe, pe străzile dosnice ale Leningradului natal, apoi în politica locală a orașului rebotezat în Sankt Petersburg: spiritul gangsterismului sadea.
Căci ce altceva decât gangsterism și mafiotism înseamnă faptul de a crea cu mâna ta o problemă, pentru ca apoi tot tu să vinzi soluția? Metoda are chiar un nume arhicunoscut: taxă de protecție.
Pe scurt, întâi spargi geamul magazinului, eventual pui și pistolul la tâmpla micului patron, apoi omul, suficient de speriat, te va plăti ca tu să-l aperi… de tine însuți.
Pentru a-și atinge cele trei obiective enumerate mai sus – putere, avere, istorie – inițial Putin le-a creat rușilor săi problema: a declanșat războiul din Ucraina, făcându-le viața mai scumpă și mai ales, nesigură. Apoi, i-a pus să plătească pentru… securitatea lor. Cum? Răcnind la ei că sunt amenințați, încolonându-i la război ca să se apere, privându-i de absolut toate libertățile, izolându-i de lumea largă, tocându-le banii cum vrea (redirecționându-i de la investiții în dezvoltare către risipa odioasă pentru susținerea efortului de război).
Schema este atât de rudimentară, încât e practicată aproape din vremuri imemoriale și pe toate palierele crimei organizate – de la cele mai insignifiante, la cele din categoria “Golden”.
Chiar și așa, celor mai mulți dintre ruși tot nu le-a fost evident ce le face în realitate gangsterul-șef.
Cât timp războiul s-a derulat pe teritoriul Ucrainei – din martie 2014 până în 24 februarie 2022, apoi din 24 februarie 2022 până în 6 august 2024 – cea mai mare parte a poporului rus s-a dedulcit la nepăsare, rămânând orb la faptul că el, poporul, este cel căruia i s-a impus și totodată el, poporul, este cel care plătește taxa de protecție.
Dar la 6 august 2024, odată ce trupele ucrainene au intrat, la propriu, cu șenilele în regiunea Kursk din Rusia, s-a produs un punct de inflexiune multilateral dezvoltat (vorba limbii de lemn din vremea comunismului).
Schema logică e infinit mai evidentă începând cu 6 august 2024, dar încă rămâne de văzut dacă măcar grație “tratamentului Kursk” orbii își vor recăpăta vederea, dacă găinile vor dobândi control pe propriile ouă.
Până la urmă, episodul invaziei ucrainene din Kursk nu ar fi existat dacă nu ar fi fost mai întâi invazia rusă din Ucraina. Invazia rusă din Ucraina nu ar fi existat dacă Putin nu ar fi ordonat-o. Și Putin nu ar fi ordonat-o dacă nu ar fi urmărit să se eternizeze la putere, dacă nu s-ar fi lăcomit să aibă doar în mâna sa toate resursele țării pentru a-și umfla averea personală și pe a anturajului și dacă nu s-ar fi visat un Petru cel Mare mai mare decât Petru cel Mare.
În Rusia zilelor noastre, ca de atâtea ori în trecutul ei eminamente tulbure, un singur om are un moft, iar aproape 150 de milioane i-l finanțează.
Morala perversă este aceea că rușii au ajuns (iarăși) precum găinile de baterie, care ouă zilnic, dar ignoră cu tainică placiditate faptul că stăpânul cu o mână controlează zăvorul, iar cu cealaltă înșfacă ouăle. Zi de zi, de peste două decenii și cu o sălbăticie exacerbată în ultimii doi ani și jumătate!
P.S.: De remarcat sunt și câteva elemente care au au apărut în ultimele zile și care ne ajută la contextualizare, iar contextualizarea în general ajută la rafinarea înțelegerii imaginii de ansamblu. Un prim element este acela că Kremlinul începe să obișnuiască populația cu ideea că ostilitățile vor dura luni, nu zile pe teritoriul “inviolabil” al Rusiei. Momentan, e vorba de 1 octombrie, dar în neputincioasa epocă Putin termenele astea au darul de a fi… “dinamice”; la fel cum “dinamic” a devenit în cele din urmă și termenul-limită pentru cucerirea Kievului, ori pentru cucerirea integrală a zonelor Donețk și Lugansk, etc. Tot aici este de remarcat și faptul că scrutinul regional, programat pentru septembrie, va fi amânat în zonele fierbinți din Kursk.
Un al doilea element este pe măsură de tulburător: Rusia a ajuns la disperarea de a acționa precum Hamas. Altfel spus, de a-și integra lansatoarele de rachete Grad în zone rezidențiale, transformând în ținte legitime părți populate chiar de ruși, după cum atât de elocvent mărturisea recent chiar un oficial rus din orașul Sudja (toate detaliile – AICI).
