Mașinăria lui de ucis a primit ordinul să obțină o victorie glorioasă cu orice preț, notează The Economist.
<< După săptămâni de discuții neclare privind un armistițiu, purtate la insistențele unui președinte Donald Trump doar parțial implicat, războiul dintre Rusia și Ucraina se intensifică din nou, într-un mod sălbatic și cu mize tot mai mari. În ultimele două săptămâni, au avut loc atacuri record cu rachete rusești asupra orașelor ucrainene și raiduri spectaculoase ale dronelor ucrainene asupra forțelor de bombardament strategic ale Rusiei, aflate adânc în interiorul granițelor acesteia. Însă toate acestea nu sunt decât un preludiu la adevăratul eveniment: o ofensivă de vară de mari proporții a Rusiei, care urmărește să frângă moralul ucrainean și să-i ofere președintelui Vladimir Putin o victorie simbolică, cu aproape orice preț.
Multe orașe și mulți soldați ucraineni se pregătesc pentru o confruntare finală. Kostiantinivka trăiește la marginea războiului încă din 2014. Acum, sentința pare scrisă pe ziduri pentru acest oraș din est, identificat de Rusia drept centru logistic al forțelor ucrainene din regiunea Donbas și poarta către ultimele redute din zonă. Până la 25 de bombe ghidate cad zilnic. Cei aproximativ 8.500 de civili rămași pleacă în fiecare zi din oraș, înainte de ora 15:00, când intră în vigoare interdicția de circulație. Trupele ruse strâng încet încercuirea din sud, est și vest. Dmitri Kirdaiapkin, șeful poliției, numește morbid asaltul ce urmează drept un „arc al iubirii rusești”. Știe foarte bine cum decurge ofensiva rusă: moarte, distrugere, repetiție. A văzut-o în 2014, ca ofițer în Horlivka, un oraș prins în luptele unui război inițial „negabil”; și apoi în timpul asediului Mariupolului, în 2022. Astăzi, ofițerii și paramedicii săi din Kostiantinivka lucrează din subsoluri și gonesc pe străzi urmărite de drone, în dube blindate care seamănă cu grătare uriașe.
Serviciile de informații ucrainene cred că Kostiantinivka și orașul vecin Pokrovsk vor fi centrul campaniei de vară a Rusiei. Există îngrijorări și în privința provinciei din nord-est, Sumî. Rusia a desfășurat acolo 50.000 de soldați și avansează lent spre capitala provinciei, într-o mișcare ce reflectă propria operațiune transfrontalieră a Ucrainei de anul trecut. Pentru prima dată de la începutul războiului, Rusia câștigă aproape la fel de mult teren în nord ca și în principalul teatru de operațiuni din Donbas, în mare parte pentru că trece cu ușurință peste fortificațiile care nu sunt adaptate războiului cu drone. Sate și orașe de graniță au fost evacuate, localnicii relatând despre roiuri de drone ieftine care deseori explodează în aer. Surse militare afirmă că, deși se așteaptă ca Rusia să stabilească o așa-numită zonă tampon, apoi își va redirecționa atenția către fronturile din Donbas și Zaporojie, continuând războiul de uzură care a transformat regiunea într-un pustiu brăzdat de cratere.
Liniile frontului nu s-au schimbat semnificativ strategic în favoarea Rusiei de trei ani. Însă surse ucrainene susțin că ofițerii ruși capturați le-au spus că ofensiva de vară este prezentată drept „ultimul efort”, menit să frângă moralul Ucrainei. Mihailo Kmetiuk, comandantul unității de elită Typhoon, specializată în sisteme fără pilot și operând în apropiere de Pokrovsk, afirmă că rușii continuă să planifice astfel de operațiuni doar pentru că ofițerii lor nu țin cont de viețile soldaților. El susține că opt din zece recruți noi sfârșesc pe câmpul de luptă, însă nu există niciun indiciu realist că valurile de soldați ruși se vor opri. Rusia recrutează constant cu 10.000–15.000 de oameni mai mult pe lună decât Ucraina, atrăgându-i cu prime generoase de înrolare, nu prin mobilizare forțată — o măsură profund controversată în Ucraina.
Unii ucraineni sunt sceptici că Rusia va reuși vreodată să străpungă frontul. Natura luptelor — în grupuri mici, dispersate, pentru a reduce riscul atacurilor cu drone — face ca înaintarea rusă să fie mereu lentă și cu pierderi mari. Inamicul nu a demonstrat încă că poate trece de linii defensive și să exploateze o breșă prin avansuri rapide sau semnificative. „Ultima ofensivă majoră a Rusiei s-a încheiat în mai 2022 [după căderea Mariupolului]”, spune Roman Kostenko, ofițer de forțe speciale, deputat și secretar al comisiei parlamentare pentru apărare și securitate. „Nu au reușit să cucerească Kostiantinivka în peste trei ani. Cum să vorbim serios despre strategia lor?”
Dar alți soldați sunt mai precauți. Un element esențial al rezistenței Ucrainei a fost avantajul timpuriu în războiul cu drone, însă acest avantaj se erodează treptat. Eduard, un ofițer din Brigada 93, spune că Rusia chiar a preluat conducerea în ceea ce el numește „maratonul dronelor de pe linia frontului”. O nouă unitate rusă numită Rubikon creează probleme serioase în zonele Kostiantinivka–Pokrovsk, reușind să distrugă liniile de aprovizionare ucrainene până la 40 km în spatele frontului. Apărută pentru prima dată lângă Kursk în 2024, Rubikon raportează direct Ministerului rus al Apărării și este considerată bine finanțată și extrem de organizată.
Rubikon lovește adânc folosind drone-mamă de dimensiuni mari, care lansează drone mai mici controlate prin cabluri de fibră optică, alături de drone fără fir care operează pe frecvențe greu de interceptat. Cooperarea tot mai strânsă cu China este, de asemenea, evidentă pentru cei care luptă pe linia frontului — mai ales în ceea ce privește dronele de recunoaștere, „ochii” câmpului de luptă. China refuză să le vândă Ucrainei, în timp ce, potrivit președintelui Volodimir Zelenski, facilitează producția de drone în Rusia. Totuși, nu este un joc cu sens unic. Ucraina a reușit recent să lovească un tanc ascuns într-un hangar aflat la 42 km distanță. Însă cea mai nouă generație de drone rezistente la bruiaj zboară adesea la altitudini atât de mari încât pot fi neutralizate doar cu sisteme antiaeriene cu rază scurtă de acțiune — cum sunt Hawk-urile fabricate în SUA sau sistemele sovietice Buk — iar aici Ucraina se confruntă cu o lipsă acută.
La trei ani și patru luni de la începutul războiului pe scară largă, Ucraina încă mai crede că va evita prăbușirea liniilor sale de apărare. Totuși, între o prăbușire totală și menținerea stabilă a frontului, există multe rezultate posibile, inferioare așteptărilor. Rezultatul probabil al ofensivei de vară a Rusiei rămâne incomod: nici victorie clară, nici înfrângere, dar cu suficient teren câștigat pentru ca Vladimir Putin să poată indica o schimbare pe hartă — suficientă, poate, pentru a-l încuraja să continue războiul. Odată ce luptele se vor stabiliza după această ofensivă, s-ar putea deschide din nou o fereastră diplomatică. Sau poate că nu. „Problema cu rușii este că ei pot absorbi pierderile”, spune dl Kirdiapkin. „Noi pierdem mult mai puțin, dar le resimțim mult mai intens”. >>
Războiul Trump-Musk, o lovitură năucitoare pentru războiul lui Putin
