Suveraniști români promovează fără perdea Rusia, pe Putin, interesele istorice ale Rusiei și interesele la zi ale lui Putin. “Suveraniști” – ce destin pervers cunoaște în zilele noastre acest cuvânt!
Privind peisajul politic prin prisma suferințelor crâncene și a traumelor pe termen lung cu care s-a ales România din pricina vecinătății cu colosul geopolitic care de secole se hrănește și crește numai din distrugerea altora, imaginea devine de două horror:
- O dată, întrucât există politicieni români care, mimând patriotismul, suveranismul și morala fără cusur, joacă, în propria țară, rol de ogari pentru vânătorul moscovit.
- A doua oară, întrucât, la celalalt capăt, există totuși un public român pentru acești ogari care îi și își înstrăinează țara.
George Simion, Diana Șoșoacă și – steaua (roșie), mai nou în oarecare ascensiune – Călin Georgescu sunt azi principalii piloni ai Rusiei putiniste, înfipți în solul românesc. Dacă la parlamentare și prezidențiale alegătorii vor ignora spectrul realității, în loc de piloni Rusia va avea aici castel.
Pentru toți trei, AUR reprezintă un solid numitor comun.
Șoșoacă a fost colegă de partid cu Simion, în AUR. Georgescu a fost președinte de onoare al AUR și propunere de premier din partea AUR.
În prezent, Șoșoacă nu poate candida la prezidențiale, dar Simion și Georgescu sunt în cursă. În prezent, în AUR a mai rămas doar Simion, dar pro-rusismul și pro-putinismul îi unește pe cei trei mai mult ca niciodată și ca orice.
Dacă interesele din umbră care-i mână în luptă le-o vor impune, Șoșoacă, Simion, Georgescu vor face cu siguranță front unit pentru prezidențiale. Aparentele, superficialele, pe fond mimatele diferende care i-au separat între timp vor fi ușor, foarte ușor de depășit.
Din acest punct de vedere, două scenarii-bloc se află azi la granița dintre posibil și probabil:
- Pentru turul I, o uniune Șoșoacă-Georgescu, asta în caz că și cei trei, și Moscova vor fi având semnale că Simion poate intra în turul II doar pe umerii AUR coroborat cu ceea ce a făcut deja PSD pentru el. Dacă semnalele vor fi, în schimb, mai vitrege. anume că poziția lui Simion e periculos de șubredă, logic ar fi ca Șoșoacă și Georgescu să se încoloneze în spatele lui Simion mai devreme decât le-ar fi convenit, așadar încă dinaintea primului tur (asta însemnând o retragere a lui Georgescu, pe ultima sută de metri). Dar, în caz că trendul deja în creștere al lui Georgescu va fi spectaculos de ascendent în scurtul timp rămas până la urne, posibilă spre probabilă devine chiar mai spectaculoasa retragere a lui Simion, pe ultima sută de metri.
- Pentru turul II, în eventualitatea calificării lui George Simion în acest tur, pare de la sine înțeles ca Șoșoacă și Georgescu să își mobilizeze electoratul în beneficiul lui Simion. Nu văd nimic din spectrul explicabil, care să împiedice lucrurile să decurgă astfel. Sau, în cealaltă variantă, a unui Georgescu intrat spectaculos în turul doi, ce i-ar putea împiedica pe Șoșoacă și Simion să își îndrume publicul spre Georgescu? Nici măcar PSD nu ar mai avea muniție suficientă în acest sens, în ceea ce-l privește strict pe Simion.
Conturul trasat mai sus arată fără doar și poate că România trece printr-o cumpănă teribilă, iar responsabilitatea care le revine alegătorilor este de data asta incomparabil mai mare decât versiunea cea mai realistă a responsabilității de care pot da dovadă politicienii responsabili.
Dar răul înfățișat mai sus și cel care poate urma după alegeri (în caz că “suveranismul” și putinismul vor trece cu bine prin aceste alegeri) are origini ce pot fi identificate într-o întâlnire secretă consumată acum patru ani fără o lună.
Aproape de mijlocul lui decembrie 2020, după scrutinul legislativ din acea iarnă, Vasile Dîncu, de la PSD, și George Simion, de la AUR, au fost surprinși la discuții în cadru informal.
Desigur, Dîncu a invocat interese pur sociologice, căci doar e sociolog. Despre Marcel Ciolacu, a afirmat că nu fusese prezent, dar a admis că liderul PSD la vizitat imediat după.
Desigur, Dîncu și Ciolacu or fi discutat atunci mai degrabă despre regenerarea pădurii amazoniene și ultimele descoperiri științifice din lumea asta decât despre cum mersese discuția cu Simion ori despre cum ar putea exploata PSD intrarea AUR în Parlament.
Nici doi ani mai târziu, Vasile Dîncu demisiona din funcția de ministru al Apărării din cauza unei luări de poziție în termeni dragi Moscovei și propagandei AUR pe tema războiului din Ucraina.
Așadar, afinități la vârf între PSD și AUR, pe tema Ucraina-Rusia, existau, iată, din cele mai vechi timpuri.
Afinități care, de atunci și până în prezent, nu au făcut decât să se diversifice să se consolideze și să producă efecte tot mai concrete, tot mai perverse, tot mai dificil de gestionat de către cei care își doresc cu adevărat mai puțină Rusie în România, mai puțin putinism în Europa.
Azi, în contextul scandalului declanșat de speranțele PSD că Simion îl poate face pe Ciolacu președinte (și trecerea la fapte în acest sens) Dîncu a scos strategic capul de la naftalină. Și nu oricum, ci, din nou, în strânsă sincronizare cu Ciolacu.
În ciuda parcursului pro-rus al lui Simion și a semnalelor venite pe filiere ucrainene și moldovene că Simion a făcut cu mult înainte de alegerile actuale jocurile Moscovei, Dîncu caută să îmbrace totul în ceață, după modelul clasic potrivit căruia dacă vrei să câștigi timp sau să îngropi o poveste, mai întâi faci o comisie. În speță, pentru a dilua semnalele deja existente despre Simion și Rusia, Dîncu cere ca serviciile românești să se pronunțe și ele. Deși pare simplu, în realitate asta este ceva mai complicat, iar “sociologul” PSD e greu de crezut că nu o știe.
În același timp, Ciolacu a plusat, punând toată greutatea funcției de prim-ministru în spatele ideii că Simion nu e spion rus și nici agent rus. Dar, totodată, după sincron cu indemnul lui Dîncu, Ciolacu a depus și o cerere la SIE pentru a afla, chipurile, ce e cu Simion.
Acuma, e greu totuși să treci cu vederea absența nuanțelor din reacția lui Ciolacu, măcar din perspectiva faptului că a fi spion rus sau a fi agent rus nu este mereu ceva exhaustiv. Servicii unei puteri străine și mai ales Rusiei poți face din diverse alte unghiuri și fără a îmbrăca haina strâmtă a spionului sau agentului.
E greu de crezut că Marcel Ciolacu și Vasile Dîncu nu știu asta, e greu să nu înțelegi de ce totuși au deschis pista o asemenea pistă înecată în fum.
În fine, în ciuda discuțiilor despre Simion și Rusia, pe care PSD are tot mai clar interesul de a le vedea alambicate, nu e deloc fără temei concluzia: alegătorii români au deja pe masă toate elementele pentru a înțelege poza de ansamblu.
Le pot ignora, desigur, atunci când vor merge la urne, dar nu vor mai avea cui să se plângă și nici temei autentic pentru lamentări odată ce portavocile lui Putin ar ajunge să facă legea în țara asta.
Ciolacu, beneficiarul-țintă al jocurilor Moscovei, prin intermediul lui Simion?
