Să nu vă fie milă de Sorina Pintea

Mai zemoasă ca oricând, epoca Dragnea revine în forță în retorica, acțiunea politică și selecția de cadre a „noului” PSD.

Voci isterice din partid și din proximitatea sa mediatică resuscitează tema cătușelor, fierul-beton introdus în fundația operațiunilor anti-stat de drept ale PSD și ALDE.

Olguța Vasilescu e reambalată de Marcel Ciolacu și introdusă în echipa cu care acesta candidează la șefia partidului.

Eugen Teodorovici, campion la golănii și totodată ministrul de Finanțe care a reușit performanța de a pune pe butuci economia, rămâne o prezență vie și viguroasă în interiorul partidului.

În fine, PSD „nou”, prin vocea aceluiași Marcel Ciolacu, stinge din nou lumina pentru a spune povești de groază despre gustul diferit al roșiilor și pasta de dinți mai bună în Vest, mai proastă în Est.

Ca de fiecare dată atunci când se repliază pentru a ajunge din nou la butoane, PSD promite un viitor luminos prin întoarcerea în timp a întregii Românii.

Însă cel mai pregnant sentiment că vremurile de altădată bat la ușă cu pumnii lui Ciolacu, Olguța, Firea este epopeea lacrimogenă din jurul Sorinei Pintea. Dacă nu suntem atenți, ușa li se va deschide larg și o vom lua de la capăt, dar nu neapărat cu aceleași șanse de câștig pentru că, după atâția ani de gherilă, e hazardat să te gândești că o societate supusă unui asemenea stres a apucat să-și recapete forțele pe deplin.

Nici în România, nici în alte state civilizate, boala nu poate reprezenta un impediment în sine pentru a fi scutit de prevederile Codului penal. Tocmai din acest motiv, statul, din banii noștri, finanțează o rețea sanitară penitenciară, iar procedurile prevăd asigurarea asistenței medicale și în pușcărie, și în afara ei pentru orice deținut.

Sorina Pintea a beneficiat, fără doar și poate, de aceste instrumente care umanizează suficient de mult statutul de pușcăriaș, pușcăriabil sau doar suspect. Mai mult decât atât, Sorina Pintea nu a fost săltată de „brutele” de la DNA de pe patul de boală sau de pe patul de moarte pentru a fi dusă la audieri apoi plasată în arest. În fine, de arestat nu au arestat-o procurorii, în modul arbitrar de care vorbesc fabricile de fake news, ci de un judecător care a cântărit și a decis.

În schimb, Sorina Pintea a fost ridicată din fotoliul confortabil de director de spital județean și din postura ambițioasă de candidat la primăria unui municipiu-reședință de județ. Nu par două meserii chiar simple și ocolite de stres, în orice caz, nu pot fi considerate două ipostaze pe care le poți duce pe picioare ros de afecțiuni prea grave.

Altfel, de bolnavă, probabil a fost bolnavă. Dar de tratat, sigur s-a tratat.

Că nu s-o fi refăcut complet, asta pot stabili doar medicii, iar dacă problemele cu care a rămas, din punct de vedere medical, nu ar califica-o pentru „cazarea” în arestul central, asta tot medicii sunt singurii îndreptățiți să constate. Din câte am aflat cu toții, specialiștii s-au pronunțat în final că este suficient de „eligibilă”.

Să avem totuși grijă pe cine bocim.

Pentru omul Sorina Pintea, evident că șocul arestului și perspectiva unei eventuale condamnări creează o senzație apocaliptică. Dar fiecare cu acțiunile lui, ca atare și fiecare cu trăirile lui. Aici nu este nicidecum vorba de omul Sorina Pintea, ci de directorul de spital prins în flagrant, nu de vreun haiduc, ci de instituțiile abilitate ale unui stat membru UE. Motiv pentru care, actualul ministru al Sănătății, Victor Costache, are datoria de a-și cere scuze publice pentru gafa monumentală făcută atunci când a comentat arestarea și încătușarea predecesoarei sale.

Așadar, atenție mare la ce contestăm de fapt.

Este adevărat că, din ceea ce am putut constata navigând zilele astea pe Facebook, printre cei care au plâns-o pe Sorina Pintea s-au numărat și oameni de bună-credință, oameni care, între 2017 și 2019 și-au sacrificat timpul liber și confortul personal pentru a ieși în stradă și a protesta împotriva politicienilor acuzați de practici de care azi e acuzată Sorina Pintea.

E omenesc să ai sentimente amestecate atunci când vezi un om lipsit de libertate, ba despre care mai și auzi că nu se află în cea mai bună formă, din punct de vedere medical.

Să nu uităm, însă, că din cauza unor șefi de spitale care umflă prețurile la achiziții ori care le condiționează de șpăgi monumentale sau meschine, dar și din cauza unor miniștri sclavi la partid sau pur și simplu deranjați că unii construiesc spitale fără să ia mită, în țara asta pacienții mor zilnic prin spitale ca niște gândaci călcați cu zel. Să nu uităm că din cauza punerii pe butuci a sistemului medical, prin astfel de practici, „în ultimii 13 ani Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a decontat cetăţenilor români pentru tratamente în Europa 1,4 miliarde de euro”. 

Sunt sigur că Sorina Pintea e plăcut impresionată de spectacolul lacrimogen creat în jurul cazului său și probabil își pune, în sinea ei, speranțe mari la vreun soi de clemență.

Mai știu însă, din experiență proprie, că fostul ministru al Sănătății are un talent nativ la a cerși mila fără a și verbaliza acest lucru. Nu dau detalii, n-ar fi deontologic, dar Sorina Pintea, acest pesedist din „alt film”, după cum au fost mulți înclinați s-o caracterizeze, era genul de ministru care nu miza pe dreptul la replică. Pentru a compensa, știind foarte bine că nu are ce replică să dea, încerca din răsputeri să-ți intre pe sub piele. Era perioada în care Universul.net scria despre tentativa ei de a naționaliza milioanele de euro strânse din donații, de un ONG, pentru a ridica primul spital pentru copiii bolnavi de cancer (da, cam atâta suflet avea Sorina Pintea), era perioada în care mințea de înghețau apele când era întrebată de ce a refuzat să sprijine acest demers civic fără precedent în România.

În fine, îmbătați de aburii victoriei împotriva demolatorilor de stat de drept, să nu ne culcăm pe-o ureche. Am ajuns să ne petrecem iernile și verile în Piața Victoriei și chiar să fim gazați de ciracii în uniformă ai lui Dragnea pentru că, la un moment dat, o minte cinică a început să construiască o narațiune pe măsură. Iar ea a avut un titlu simplu: Spectacolul cătușelor. De la invenția asta de PR gangsteresc, a fost apoi doar un pas până la adevăratul spectacol pus în scenă de penali: demolarea legilor și instituțiilor vitale pentru lupta anticorupție, la pachet cu tentativa de scoatere a României de pe orbita UE.

Oricărui om de bună-credință și cât de cât rațional ar trebui să-i fie limpede că România nu a suferit de la prea mult zornăit de cătușe, ci de la prea puțin.

Fost ambasador: Nu te angajai în spital „fără a plăti o mită Sorinei Pintea”. Oamenii știau și că nu e singură