Ţări din întreaga lume au adoptat luni un acord istoric la COP15, conferinţa pe teme de mediu organizată la Montreal, în încercarea de a opri distrugerea biodiversităţii şi a resurselor sale. După patru ani de negocieri dure, zece zile şi o noapte-maraton de diplomaţie, peste 190 de state au ajuns la un acord, relatează AFP, citată de News.ro.
Luni, la Montreal, ţări din întreaga lume au adoptat un acord istoric, vital pentru omenire. După negocieri dificile şi în ciuda opoziţiei Republicii Democratice Congo, ţările lumii au încheiat un acord sub egida Chinei, ţara care a prezidat lucrările COP15.
Acest „pact de pace cu natura”, cunoscut sub numele de „Acordul Kunming-Montreal”, are ca scop protejarea pământului, oceanelor şi a speciilor de poluare, degradare şi criza climatică.
Ţările au convenit asupra unei foi de parcurs care include protejarea a 30% din suprafaţa planetei până în 2030 şi acordarea unui ajutor anual de 30 de miliarde de dolari pentru conservare ţărilor în curs de dezvoltare.
„Acordul a fost adoptat”, a anunţat Huang Runqiu, preşedintele chinez al COP15, în timpul unei sesiuni plenare nocturne, înainte de a lăsa să cadă ciocănelul ce a consfinţit decizia, în aplauzele delegaţilor vizibil obosiţi. „Am făcut împreună un pas istoric înainte”, a declarat Steven Guilbeault, ministrul mediului din Canada, ţara-gazdă.
Dar textul oferă, de asemenea, garanţii pentru popoarele indigene, cele care au în grijă 80% din biodiversitatea rămasă pe Pământ, propune refacerea a 30% din terenurile degradate şi reducerea la jumătate a riscului de utilizare a pesticidelor.
În încercarea de a rezolva problema financiară încă arzătoare dintre Nord şi Sud, China propune, de asemenea, ca ajutorul internaţional anual pentru diversitate se ajungă la cel puţin 20 de miliarde de dolari până în 2025 şi la cel puţin 30 de miliarde până în 2030.
OMENIREA A DEVENIT O „ARMĂ DE EXTINCŢIE ÎN MASĂ”
„Elani, broaşte ţestoase marine, papagali, rinoceri, ferigi rare se numără printre milioanele de specii ale căror perspective de viitor vor fi mult îmbunătăţite” prin acest acord, a declarat Brian O’Donnell, de la ONG-ul Campaign for Nature. Acest text este „un pas înainte semnificativ în lupta pentru protejarea vieţii pe Pământ, dar nu va fi suficient”, a declarat pentru AFP Bert Wander de la ONG-ul Avaaz. „Guvernele ar trebui să asculte ceea ce spune ştiinţa şi să îşi sporească rapid ambiţiile de a proteja jumătate din Pământ până în 2030”, a adăugat el.
Alţi ecologişti se tem, pe de altă parte, că termenul-limită este prea îndepărtat, având în vedere urgenţa actuală. Oamenii de ştiinţă sunt conştienţi de faptul că timpul se scurge. 75% din ecosistemele lumii sunt alterate de activitatea umană, peste un milion de specii sunt ameninţate cu dispariţia, iar prosperitatea lumii este în joc: mai mult de jumătate din PIB-ul mondial depinde de natură şi de serviciile sale. În plus, precedentul plan pe 10 ani semnat în Japonia în 2010 nu şi-a atins aproape niciunul dintre obiectivele sale, în parte din cauza lipsei unor mecanisme reale de punere în aplicare.
Şeful ONU, Antonio Guterres, a pledat pentru un „pact de pace cu natura”, afirmând că omenirea a devenit o „armă de extincţie în masă”.
Dar discuţiile aproape că s-au prăbuşit atunci când s-a ajuns la tema financiară, care a rămas în centrul dezbaterilor până la sfârşit, chiar şi în timpul sesiunii plenare de adoptare, cu obiecţii din partea mai multor ţări africane. Ca şi în cazul discuţiilor din Egipt privind clima, care au avut loc în noiembrie, acest lucru a creat tensiuni între ţările bogate şi cele din sud. În schimbul eforturilor lor, ţările cel mai puţin dezvoltate au cerut 100 de miliarde de dolari pe an de la ţările bogate. Această sumă este de cel puţin 10 ori mai mare decât ajutorul internaţional actual pentru biodiversitate.
Pe lângă subvenţii, ţările din Sud au făcut presiuni puternice şi pentru crearea unui fond mondial dedicat biodiversităţii – o chestiune de principiu – similar celui obţinut în noiembrie pentru a le ajuta să facă faţă daunelor climatice. În acest sens, China a propus, ca un compromis, înfiinţarea unei tranşe dedicate biodiversităţii în cadrul actualului Fond Global de Mediu (GEF), a cărui funcţionare actuală este considerată foarte deficitară de către ţările cel mai puţin dezvoltate.
