Aș sugera următoarea imagine:
- De sub molozul de beton pisat, fiare contorsionate, textile, plastice și lemnărie fumegânde, salvatorii îl evacuează în grabă pe singurul supraviețuitor al (încă unui) masacru comis de ruși în rândul civililor ucraineni. Plin de sânge, urlând de durere, speriat de moarte și cu membrele sfârtecate, omul de pe targă locuia la unul dintre etajele superioare ale unui bloc ce tocmai fusese lovit de o rachetă lansată de ruși. Prin urmare, salvarea însăși este una dramatică, având în vedere că targa trebuie coborâtă în chingi, pe scripeți și cu ajutorul unei macarale. După câteva minute, omul ajunge la spital. În timp ce e pregătit pentru intervenții chirurgicale complexe, află că vecinii sunt morți, dar și că și-a pierdut familia – copiii, soția, cățelul nu au avut nicio șansă. I se mai spune și că pentru a continua să trăiască îi vor fi amputate picioarele. Amândouă. Doar că – iar aici apare absurdul și inimaginabilul – înainte de a se apuca de treabă, chirurgul face două gesturi macabre, total de neînțeles: întâi, îi aplică victimei o “sfântă” morală, acuzând-o că locuia într-un bloc aflat pe traiectoria unei rachete și totodată că nu a fost în stare să-i protejeze pe cei dragi. Apoi, chiar înainte de a-i face anestezia, chirurgul îi pune pacientului sare pe rănile deschise.
Deși pare desprinsă dintr-un scenariu de film prost, imaginea de mai sus e una cât se poate de reală și mai ales e una cât se poate de actuală – blocul din povestea noastră este Ucraina, supraviețuitorul care a pierdut atâtea e președintele Zelenski, chirurgul sadic și sălbatic este președintele Trump.
În condițiile în care Ucraina a fost atacată în lipsa oricărei provocări, iar președintele său, în loc să-și scape egoist pielea, a ales să lupte și să asigure supraviețuirea țării pentru următoarele generații, omologul american, care și-a umflat coama gălbuie trâmbițând că va aduce rapid pacea, este de fapt preocupat să dărâme și restul cartierului, este interesat în a zdrobi tocmai victima, este interesat de a purcede la afaceri cu nenorocitul de agresor.
Morala stricată făcută de Trump lui Zelenski și sarea aplicată de același individ pe rănile deschise ale Ucrainei pot fi identificate în afirmațiile făcute de către președintele noii Americi, legat de cuantumul ajutorului oferit de SUA, legat de tipul de lider care ar fi Volodimir Zelenski.
Astfel:
- În numele “free speech-ului” de tip tiranic, Donald Trump împrăștie de multă vreme – a repetat-o și miercuri – un uluitor fake news cu privire la ajutorul oferit de America Ucrainei. Practic, individul de la Casa Albă a umflat suma de aproape trei ori, fără a preciza totodată și faptul că mare parte din banii alocați de Washington au intrat direct în economia americană. Fără a admite că Europa a investit ceva mai mult.
- În numele “free-speech-ului” de tip tiranic, Donald Trump împrăștie un barbar fake news și legat de Volodimir Zelenski și de poporul ucrainean, susținând că la Kiev puterea se află în mâinile unui “dictator”. Da, prin ochelarii de cal costeliv purtați de Trump, Zelenski e dictator, dar Putin nu!
Minciunile sfruntate rostite de către Donald Trump reflectă de fapt esența crezului său și al acoliților săi în ceea ce, cu aer bisericesc, și el, și ei numesc “free speech”.
Totodată, minciunile sfruntate rostite de către Donald Trump reflectă și esența obiectivului său legat de Ucraina: o pace rapidă și indiferentă, însă o pace mai ucigașă chiar decât războiul (căci Rusia o va transforma rapid în armă), respectiv un parteneriat fără precedent între America și Rusia, halca din care ar urma să se înfrupte cele două guri fiind Europa cu totul, nu doar Ucraina.
Desigur, celalaltă explicație posibilă pentru derapajul trumpist ar fi cea a unui subit episod de nebunie, dar am fi naivi să plecăm pe fenta asta, dat fiind noianul de semnale pe care Trump le dăduse de ani în șir.
Pentru moment, putem trage liniștiți concluzia că investiția Moscovei în ascensiunea lui Trump, începută acum un deceniu, se dovedește a fi fost cea mai bună afacere făcută vreodată de Putin.
Putem fi totodată ferm convinși că Trump, marele om de afaceri Donald Trump, nu a făcut în viața lui o afacere măcar pe o zecime atât de inspirată precum a făcut Putin de pe urma lui Trump.
Și totuși, în mod special în episodul acesta cu Zelenski-“dictator”, persistă senzația că există ceva care nu se potrivește nicicum cu tabloul general, oricât de bombastic o fi stilul președintelui Trump în ceea ce privește afacerile sau gestionarea crizelor.
Devenise de multă vreme evident că Trump va căuta o apropiere de Putin – a făcut asta și în primul mandat, a reiterat-o în campanie, a debutat pe aceeași linie și în acest al doilea mandat. Și tocmai pentru că numai surprinzătoare nu ar fi fost tentația proximității lui Putin, aparent nu ar fi fost nevoie să exagereze în asemenea hal încât să-l prezinte pe Zelenski ca dictator.
Apoi, o apropiere a lui Trump de pozițiile lui Putin era de așteptat și din perspectiva promisiunii că va face pace în Ucraina în doar 24 de ore. Căci a obține o pace ultra-rapidă în Ucraina nu putea însemna decât a-i face cât mai mult pe plac lui Putin. Căci fără să vrea Putin, pace rapidă nu poate exista. Iar pentru ca Putin să vrea așa ceva, Trump nu avea de făcut decât să “vândă” Ucraina în termenii prezentați de Putin sau cât mai apropiat de acești termeni. Din nou, merită remarcat faptul că doar pentru așa ceva nu ar fi fost nevoie și de pus sare pe rana deschisă, deci de acuzat Zelenski că ar fi dictator.
Dacă excludem un eventual acces de nebunie sau pierdere a simțurilor din partea lui Trump, singura variantă care își face loc este aceea că Trump a exagerat brutal ca răspuns la ceva ce s-a petrecut în ultimele zile, ceva ce pentru el, Donald Trump, a fost cu totul neașteptat.
Iar acel ceva probabil nu poate fi găsit niciunde altundeva decât într-o decizie care tocmai a fost bătută în cuie la Kiev, exprimată frontal de Volodimir Zelenski, repetată fără echivoc de ministrul său de Externe, transmisă Casei Albe: decizia că Ucraina nu va ceda.
Că Ucraina nu va ceda nici acum, în februarie 2025, când Washingtonul o pune în fața unei păci nedrepte, așa cum nu a cedat nici în februarie 2022, când Moscova a pus-o în fața unui război neprovocat.
Din punct de vedere militar, din punct de vedere al propriei supraviețuiri, din punct de vedere moral și umanitar, Ucraina are toate motivele să refuze să se plieze ca o foaie de origami pe nevoile unui individ ca Donald Trump. Totodată, din punct de vedere al teritoriului, Ucraina dispune de lărgimea, profunzimea și relieful necesare pentru a insista să caute tipul de pace care o servește în cel mai înalt grad. Nu în ultimul rând, slăbiciunile Rusiei și instinctul de autoconservare al Europei (care s-ar putea reactiva în aceste momente care pun sub o teribilă presiune până și viitorul ei) constituie motive suplimentare pentru ca la Kiev defetismul sperat de Trump să și fie reacția definitorie.
După cum remarcam într-unul dintre textele recente, Trump riscă să comită o mare eroare punându-și toate ouăle în turbinca lui Putin, având în vedere că deși Ucraina e previzibilă din perspectiva faptului că ea însăși vrea ca războiul să se încheie, a fost acum trei ani și ar putea fi și de data asta imprevizibilă în ceea ce privește modul de a atinge acest obiectiv.
Dacă, începând cu 2022, America și Europa au făcut pasul spre o confruntare fără precedent cu Moscova, acest lucru a fost posibil nu pentru că America și Europa își doriseră asta, ci întrucât în situația asta le-a adus curajul Ucrainei de a opune rezistență și priceperea sa de a o face pe termen lung.
Cel mai probabil, așadar, e faptul că Trump l-a făcut pe Zelenski dictator după ce tocmai înțelesese și tocmai primise semnale solide în acest sens că Ucraina nu e genul de parcelă new-yorkeză pe care să o poți înghiți în portofoliul tău imobiliar fără a și risca să te îneci subit cu ea.
Zelenski și echipa sa, ucrainenii, ca societate și națiune suverană, par tot mai mult a fi prima nucă tare cu care “talentatul” agent imobiliar devenit președinte al Americii a avut de-a face în toată viața sa.
Trump lasă tot mai mult impresia că poate deveni perdantul de zile mari al propriei sale vanitatăți, al unei superficialități greu de închipuit la nivel de Casa Albă, al patriotismului autentic dovedit de Zelenski și de ucraineni, al lipsei de scrupule la un nivel nemaiîntâlnit și totodată al mentalității de cekist pervers, dovedite de Vladimir Putin.
Trump s-a visat președintele Americii, iar America l-a făcut de două ori președinte. S-a visat omul care va aduce pacea în Ucraina, dar Ucraina tocmai ce i-a transmis că pacea va trebui să fie atin6sa în termenii ei, nu în termenii lui. Trump s-a visat și egalul lui Putin, dar Putin tocmai l-a pus într-o ipostază cel puțin stânjenitoare.
Dacă Ucraina nu va ceda ușor – iar semne în acest sens există -, dacă europenii se vor mobiliza fie și parțial – și nu au motive să nu o facă, măcar din grijă față de ei dacă nu și din grijă față de Ucraina -,și dacă prețurile din supermarketurile americane nu vor coborî rapid și semnificativ sub cele din epoca Biden, ei bine unitatea de timp care va putea fi astfel câștigată de către Kiev ar putea induce o primă criză serioasă în tabără MAGA și în Biroul Oval.
O primă criză care poate așterne permise corespunzătoare pentru o primă reevaluare a primei tactici utilizate de perturbatorul numărul unu al lumii.
Nimic nu este pierdut cât încă jocul se joacă, iar în ultimii trei ani Ucraina a înțeles ca nimeni altcineva acest elementar aspect.
Dacă Zelenski este într-adevăr dictator, așa cum l-a acuzat Trump, el poate fi considerat ca atare doar dintr-o perspectivă: aceea că îi dictează lui Trump, după ce vreme de trei ani i-a dictat și lui Putin, care sunt termenii săi, ca și faptul că termenii săi plate că sunt ej negociabili, dar numai până la un punct.
