Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, este prăznuită de Biserica Ortodoxă Română în 30 noiembrie.
Sfântul Apostol Andrei, pescar de meserie, frate al Sfântului Apostol Petru, a fost cel dintâi chemat la vestirea Evangheliei lui Hristos.
Înainte de a fi apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind însă pe dascălul său, atunci când îl privea pe Iisus, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36), Sfântul Andrei a lăsat tot şi a urmat lui Hristos până la moarte şi înviere, fiind martor al minunilor şi Învierii Lui.
Sfântul Andrei l-a vestit pe Hristos pentru prima dată fratelui său Simon (Petru): „Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus” (Ioan 1, 41, 41).
După Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolul Andrei L-a propovăduit pe Hristos în Bitinia, Bizanţ, Tracia, Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre, Sciţia (adică Dobrogea) şi până în Crimeea.
Sfântul Andrei a avut sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint (în Grecia), cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci „Crucea Sfântului Andrei”.
Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează.
Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, în anul 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească naţională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001.
Sfântul Ierarh Andrei Șaguna
Tot astăzi este pomenit Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropoliţilor Transilvaniei Andrei Şaguna (30 noiembrie) şi Simion Ştefan (24 aprilie) în 21 iulie 2011.
Mitropolitul Andrei Şaguna s-a născut în Mişcolţi (Miskolc), Ungaria, la 20 decembrie 1808/1 ianuarie 1809, într-o familie de macedo-români din Balcani.
Studiile gimnaziale le-a făcut la Miscolţi şi Pesta, cele superioare – filosofie şi drept – la Universitatea din Pesta (1826-1829), iar cele de teologie la Seminarul Ortodox din Vârşeţ (din 1829).
După terminarea studiilor teologice, a intrat în mănăstirea sârbească „Hopovo”, unde a fost tuns în monahism sub numele de Andrei (24 octombrie 1833); hirotonit ierodiacon (februarie 1834); ieromonah (29 iunie 1837).
În 1846, a fost numit vicar general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu; ales episcop în 1847. A fost numit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Transilvaniei, în 1864, stabilindu-şi reşedinţa la Sibiu.
Mitropolia Transilvaniei, cu cele două eparhii sufragane, Arad şi Caransebeş, a fost reînfiinţată în 1864. După acest eveniment, Andrei Şaguna a convocat un sinod la Sibiu (1868) care a aprobat statutul organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania. Principiile fundamentale ale acestui statut, autonomia faţă de stat şi sinodalitatea (participarea laicilor alături de clerici la conducerea bisericii), au stat la baza statutului de organizare al BOR din 1925 şi al celui din 1948.
A fost primul preşedinte al „Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român” (ASTRA, 1861-1866). A întemeiat ziarul „Telegraful Român, gazetă politică industrială, comercială şi literară”, în anul 1853.
Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor de biserici şi şcoli; a fost ales membru de onoare al Societăţii Academice Române la 7 septembrie 1871.
A fost deosebit de activ pe plan politic, îndeplinind un rol de seamă în anii 1848-1849. A fost preşedinte al Marii Adunări Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3/15 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului la Innsbruck, Olmiitz şi Viena, apoi Guvernului din Pesta.
În anii următori, a prezentat în mai multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiunii române. După 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, în perioada 1863-1865 a fost deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor de la Sibiu (1861) şi al Congresului naţional al românilor de la Alba lulia (1863).
După crearea statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiei „activismului” în viaţa politică a românilor transilvăneni. îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor.
Andrei Şaguna a trecut la cele veşnice la 16/28 iunie 1873, fiind îngropat lângă biserica mare din Răşinari, aşa cum a rânduit el însuşi prin testament, fiind prohodit de un singur preot, „fără predică şi fără pompă”.
