Într-un interviu pentru Europa Liberă , fostul șef al SIE Silviu Predoiu a dezvăluit care sunt provocările la care trebuie să facă față ofițerii din spionajul românesc, în confruntarea cu cei străini, în special cu cei ai Moscovei. După Revoluția din 1989, în condițiile reconfigurării totale a României, pericolul infiltrării Serviciului cu agenți străini a rămas la fel de mare.

Europa Liberă: Ce s-a întâmplat cu oamenii din sistem, cei care lucraseră pentru Moscova înainte de 1989? Unii dintre ei au continuat să rămână în Serviciu și după aceea?

Silviu Predoiu: „Haideți să definim ce înseamnă „pentru Moscova”. Cei care erau recrutați de Moscova și au fost identificați – au fost eliminați din Serviciu sau au fost gestionați ca atare – adică manipulați și dezinformați, ca ei, la rândul lor, să dezinformeze mai departe – încă de atunci. Cunoașteți că în fosta Securitate exista o direcție specializată pentru promovarea activității de contrainformații destinate statelor socialiste, Moscova fiind definită ca o țintă.

Un amănunt de culoare: în perioada instruirii mele ca ofițer de informații, niciodată nu ni s-a vorbit despre un atac – asta fiind în perioada 87-90,`89 – despre un atac din vest, tot timpul inamicul venea din est.”

Europa Liberă: Și atunci?

Silviu Predoiu: „Și pe atunci. Deci, acestea erau aplicațiile. Cam aşa se vedea. (…)Existau oameni care au lucrat pentru Moscova, fiind recrutați, și au fost gestionați ca atare de structurile specializate. Alții au lucrat pentru că așa au fost ordinele, dispozițiile. E foarte dificil. Sintagma aceasta „a lucra pentru Moscova” – nu înseamnă neapărat că lucrai în interesul Moscovei. Puteai să lucrezi în interesul Moscovei și atunci aveam o problemă. Puteai să lucrezi pentru Moscova pentru că aceasta era dispoziția. Deci, nu puteai să îi judeci pentru ceva ce s-a dispus mai sus.”

Europa Liberă: Dar cei care fuseseră „racolați”, să spunem, de Moscova, de KGB – au fost descoperiți atunci, imediat după `90 sau au fost cazuri când au fost descoperiți mai târziu?

Silviu Predoiu: „Au fost descoperiți înainte și sunt cazuri celebre, care s-au discutat, din perioada revoluției sau după… Au fost descoperiți imediat după revoluție. Noi sperăm că, cel puțin din SIE, n-am mai avut pe nimeni, și nu vorbesc doar de Moscova, care să lucreze pentru un alt serviciu. În ultimii 20 de ani, să zicem, n-am mai avut pe nimeni care să lucreze pentru alt serviciu. Deși, niciodată nu știi. Acesta este coșmarul. Am fost, o perioadă, șeful structurii de protecție – acesta e coșmarul acestei structuri de protecție. Niciodată n-ai garanția că ai făcut totul. Nu poți să știi. Pentru că noi cu asta ne ocupam. Și nu ne „prinde” lumea. Atâta vreme cât tu poți să recrutezi și îi faci pe alții să lucreze pentru tine, știi tot timpul că și alții pot să facă același lucru în raport cu tine. „Da, dar noi suntem foarte buni! – Da, dar dacă și ceilalți sunt foarte buni?!” Și atunci nu poți niciodată să lași garda. Tot timpul trebuie să fii atent, să urmărești, să monitorizezi, să studiezi. Cam asta este”.

Europa Liberă: Serviciul se ocupa și se ocupă și de, să spunem, diplomații care sunt recrutați de alte țări sau care ar putea fi recrutați fiindcă sunt vulnerabili?

Silviu Predoiu: „Serviciu are în răspundere și protecția personalului român aflat în misiuni oficiale în exterior, deci diplomați sau alte persoane aflate în calitate oficială în exterior. Îi vedem, deci noi răspundem de ei. Bun, validarea finală este dată de ORNISS (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat), dar Serviciul de Informații Externe este cel care răspunde și e autoritatea desemnată de Securitate – sub această denumire apre în lege – și pentru personalul român aflat în misiuni speciale în exterior, deci nu pentru cetățenii privați, dar pentru oricine este angajat pentru instituții străine: funcționarii români de la NATO, de la UE – indiferent de punctul de lucru din lume – diplomații români din ambasadele noastre, diplomații români care lucrează în misiuni de pace, în misiuni de monitorizare, cei care merg să facă monitorizare în alegeri. Cei care merg oficial la recomandarea statului sunt validați de Serviciu, ceea ce nu-i o acțiune punctuală”.

(…)Europa Liberă: Au fost încercări de la racolare?

Silviu Predoiu: „Au fost. Sigur că da”.

Europa Liberă: Reușite?

Silviu Predoiu: „Au fost încercări reușite care s-au soldat cu retragerea avizului, cu protejarea persoanei… Da, au fost”.

Europa Liberă: Ce se întâmplă cu oamenii aceștia?

Silviu Predoiu: „Depinde de caz, de situație, de speță. Nu există o formulă”.

Europa Liberă: Ei ajung pe mâna instanțelor sau se rezolvă fără scandal?

Silviu Predoiu: „Depinde și de motivația gestului, și de modul în care [s-a întâmplat], până unde s-a ajuns, în ce măsură putem să recuperăm, putem să colaborăm cu ei ulterior, în momentul în care aflăm”.

Europa Liberă: Care sunt cele mai agresive țări care au reușit să racoleze din astfel de oameni sau care încearcă mai mult decât alții?

Silviu Predoiu: „Există această percepție… și răspunsul pe care îl așteaptă oricine este – Rusia”.

Europa Liberă: Sau China?

Silviu Predoiu: „Încearcă cel care vede vulnerabilitatea și găsește utilitatea, deci nu contează atât de mult cine anume. Pe această linie de muncă important e să ai acces la informație, să-ți creezi accesul prin oameni. Atunci când vezi vulnerabilitatea și de regulă, o exploatezi.”

Europa Liberă: Totuși, nu orice țară ar fi interesată de informații din România, de diplomații români, de pildă.

Silviu Predoiu: „Atunci când cineva lucrează la NATO sau UE poate fi o țintă. Eu nu prea am întâlnit persoane care să fie ținta unor activități de recrutare pentru informații din România”.

Europa Liberă: Altfel spus sunt vulnerabili mai curând cei care lucrează pentru informații internaționale?

Silviu Predoiu: „În România totul e public. Dacă faci un efort, afli orice. Dramatizez un pic, dar ținte au fost cei care aveau acces în calitatea lor de funcționari internaționali”.

Europa Liberă: Spuneați puțin mai devreme că atunci când ați fost instruiți să deveniți ofițer al serviciului autohton de spionaj, principalele exerciții identificau inamicul în Est. Ungaria se afla undeva în aceste exerciții?

Silviu Predoiu: „Se afla, pentru că Estul era definit până în RDG (Republica Democrată Germană), la momentul respectiv. Era modul de a defini lagărul socialist. Ceaușescu simțea o amenințare mult mai mare și mai concretă dinspre Est, decât dinspre Vest și așa o percepeam și noi, prin natura exercițiilor și pregătirii. Și, cel puțin, într-o anumită măsură, a avut dreptate, nu?”

Europa Liberă: Acum e la fel?

Silviu Predoiu: „Nu știu. Acum, nu mai e geografic vectorul de amenințare”.

(…) Europa Liberă: Și Rusia care tot amenință că, din cauza scutului antirachetă, ar putea să-și activeze propriile instrumente sofisticate împotriva România ? Rusia e considerată la acest nivel inamic… sau dușman? E vreo diferență?

Silviu Predoiu: „Nu cred neapărat că este o diferență dintre inamic și dușman. Rusia este un potențial – și de aici poți să adugi ce vrei, în funcție de interesele tale: potențial partener, potențial factor de neutralitate, potențial inamic etc. În primul rând, trebuie să știm ce vrem. Și, după ce știm ce vrem, stabilim ce este Rusia. Serviciul trebuie să afle de la decidentul politic ce să facă în raport cu Rusia”.

Textul integral al interviului poate fi citit aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here