Situația lui Putin pare tot mai disperată. Mobilizarea din Rusia și referendumurile din Ucraina – semne de slăbiciune

Sursa: TASS

<< La ora 8.00, ora Moscovei, pe 21 septembrie, Vladimir Putin și-a rostit amânatul discurs către națiune. El a ordonat mobilizarea parțială, începând de astăzi, a rezerviștilor cu experiență militară — 300.000 de oameni, potrivit unui interviu pre-înregistrat, difuzat ulterior, cu ministrul Apărării, Serghei Șoigu. Putin a mai spus că a sprijinit referendumurile pentru a permite celor patru regiuni ucrainene controlate de ruși să se alăture Rusiei. El a acuzat din nou Occidentul că amenință granițele Rusiei și că „șantajează” țara cu amenințarea armelor nucleare, promițând că va folosi „toate mijloacele” pentru a o apăra. Într-o aluzie puțin voalată la propriul său arsenal nuclear, a afirmat că vântul poate sufla și în direcția vestului. „Acesta nu este o cacealma”, a mai avertizat el. >>

  • O analiză The Economist

<< Intenționează Rusia să declare, oficial, război Ucrainei și să-și mobilizeze rezerviștii? „În acest moment, nu”, a insistat Dmitri Peskov, alunecosul purtător de cuvânt al Kremlinului, pe 13 septembrie, la câteva zile după ce armata Rusiei fusese înfrântă în provincia Harkov.

(…)

Pe 20 septembrie, Duma, parlamentul Rusiei, a modificat codul penal al țării pentru a înăspri pedepsele soldaților care se predau, jefuiesc sau nu respectă ordinele. Noua lege menționează „mobilizarea, legea marțială și timpul de război” drept circumstanțe agravante. Mărește pedepsele pentru soldații care își abandonează unitățile în astfel de perioade și stabilește noi pedepse pentru rezerviștii care nu răspund la convocare.

(…)

Într-un fel, referendumurile ar fi în mare măsură lipsite de sens. În Zaporojie, Rusia nici măcar nu controlează capitala provinciei. Deși Rusia controlează cea mai mare parte a provinciei Lugansk – deocamdată – a pus piciorul doar pe o parte din Donețk. Mai mult, ofensiva Ucrainei de la Harkov a slăbit grav poziția militară a Rusiei în această regiune. Pierderea orașului Izium, un nod și o bază feroviară cheie, îngreunează avansul armatei Rusiei, în Donețk. De asemenea, îi amenință pozițiile din Lugansk. La 19 septembrie, armata ucraineană a capturat Bilohorivka în regiunea Lugansk, care se află la 15-20 km la vest de Lîsîciansk și Severodonețsk, orașe din provincia Lugansk, pe care Rusia le-a capturat în vară, cu un preț greu și cu mare fanfară.

Unul dintre obiectivele organizării referendumurilor ar putea fi limitarea acestor progrese ucrainene în Donbas. Dacă Rusia ar anexa oficial LNR și DNR, Kremlinul ar putea pretinde, în mod fals, că ofensivele ucrainene din acele zone ar fi atacuri pe teritoriu rus. Asta ar ridica miza. „Loviturile pe teritoriul Rusiei [ar] deveni un război cu drepturi depline între Ucraina și NATO cu Rusia”, a scris, pe 20 septembrie, Margarita Simonian, editorul RT, o portavoce a statului rus. Rezultatul, remarcat ea cu voioșie, ar însemna „dezlegarea mâinilor Rusiei, în toate privințele”.

Modelul, sublinia aceasta, este Crimeea. Peninsula a fost anexată ilegal de Rusia în 2014, după un referendum la fel de fals. De atunci, oficialii ruși au emis avertismente de rău augur, potrivit cărora un demers ucrainean de a o recuceri ar reprezenta o escaladare gravă. „Orice încercare de a invada Crimeea este o declarație de război împotriva țării noastre”, spunea, fulminant, în vară, Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei și fost președinte al țării. „Ziua Judecății va veni [atunci] foarte repede și dur”.

Oficialii occidentali sunt preocupați de perspectiva escaladării, în cazul în care liniile rusești de ale frontului, din sud, se prăbușesc, permițând un asalt terestru ucrainean asupra Crimeei. Scopul domnului Putin ar putea fi acela de a provoca aceleași temeri în est, invitând probabil la presiuni occidentale asupra Ucrainei – care depinde de armele și munițiile americane și europene – pentru a-și tempera atacurile. Această strategie ar avea ca scop valorificarea preocupărilor vestice persistente, cum că Rusia ar putea folosi o armă nucleară, lucru asupra căruia președintele Americii, Jo Biden, a avertizat public pe 18 septembrie.

Nici mobilizarea, dacă este în cărți, nici anexarea nu vor rezolva problemele domnului Putin. Domnul Putin s-a abținut până acum să ordone o mobilizare națională, deoarece ar fi îngrozitor de nepopulară în Rusia. Deși războiul a fost un dezastru, majoritatea rușilor au fost scutiți de cele mai grave efecte ale acestuia. Dar recrutarea tinerilor și mobilizarea rezerviștilor ar schimba asta. Ar putea provoca furie pe scară largă față de regimul lui Putin, oferind în același timp puțin ajutor, în termen scurt, pe câmpul de luptă. Nu există o modalitate simplă de a antrena, echipa și găsi ofițeri pentru o nouă armată vastă. Procesul ar dura probabil mai mult de un an.

Și anexarea este plină de pericole. L-ar angaja pe dl Putin în întreținerea financiară și politică a unei regiuni sfâșiate de război, sub riscul perpetuu de atac din partea unei armate ucrainene care probabil va fi înarmată de Occident în anii următori. De asemenea, l-ar angaja să pună mâna pe marea bucată din Donețk, deținută în prezent de Ucraina – o sarcină care pare cu mult dincolo de puterile forțelor sale armate asediate, care și-au petrecut ultimele câteva luni lansând atacuri frontale costisitoare împotriva pozițiilor ucrainene de acolo. Nici amenințările nucleare nu sunt pe deplin credibile. Doctrina nucleară a Rusiei permite utilizarea armelor nucleare împotriva amenințărilor convenționale la adresa teritoriului rus, dar numai „atunci când însăși existența statului este amenințată” – e o ștachetă ridicată. În timpul războiului, armata ucraineană a lansat rachete și a efectuat raiduri împotriva Crimeei și a instalațiilor din Rusia, fără răspunsuri dramatice.

Chiar și așa, naționaliștii ruși, care se plâng de câteva luni că domnul Putin nu a reușit să ducă un război suficient de sălbatic și de hotărât, aplaudă ultimele mișcări. „Aceste acțiuni sunt dovada că, totuși, conducerea Federației Ruse… a ajuns la o înțelegere a naturii „totale”… a războiului împotriva așa-numitei „Ucraine”, a scris, la 20 septembrie, Igor Girkin, un înfocat ex-comandant rus în Donbas. Domnul Putin, a spus el, „se pregătește să lupte cu adevărat”.

George Friedman, despre opțiunile Rusiei: „Gambitul românesc este foarte dubios” / Ce ar întâmpina o debarcare pe litoralul României

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here