<< Eduard K. nu-și poate aminti exact lanțul de evenimente care l-au determinat să se apropie de un punct de control militar ucrainean și să strige: „Putin este președintele meu”. Creatorul de modă spune că își amintește de o stare de panică din ce în ce mai mare, în timp ce războiul avea loc în zona casei sale din nordul Kievului. Chiar și atunci când obuzele nu explodau în apropiere, plângea necontrolat la știrile pe care le vedea pe telefon. A devenit obsedat de ruși, forțele malefice înaintând pe cealaltă parte a pădurii. Probabil că tocmai pe ele le căuta atunci când a plecat de acasă, în papuci și pijamale, pentru pozițiile ucrainene din interiorul pădurii. În schimb, își amintește că, înainte de a-și anunța loialitatea față de președintele Rusiei, a spus că o căuta pe Katya Chilly – o candidată la Eurovision din Ucraina. A fost aspru pedepsit pentru problemele create >>, notează The Economist.
<< În acea după-amiază, Eduard K. a fost internat la unul dintre spitalele de psihiatrie din Kiev. Iaroslav Zaharov, medicul care l-a consultat primul, spune că afecțiunea lui era departe de a fi unică într-o țară traumatizată de cinci luni de lupte. Războiul l-a afectat într-un fel sau altul pe fiecare ucrainean, iar la cei mai vulnerabili stresul amplifică problemele momentului. În circumstanțe normale, psihicul funcționează ca un sistem digestiv, spune medicul; este capabil să se adapteze și să proceseze experiențe extreme. Războiul prelungit schimbă asta. Așteptarea suferinței slăbește sistemul nervos. „Oamenilor le place să controleze lucrurile, iar războiul nu te lasă să faci asta”, spune el. Ministerul Sănătății din Ucraina anticipează că războiul va lăsa 3-4 milioane de oameni în nevoie de intervenții farmacologice, iar alți 15 milioane vor necesita sprijin psihologic.
Când The Economist a trecut pe acolo, la sfârșitul lui iulie, pe secția doctorului Zaharov era activitate ca într-un stup. Un soldat tocmai fusese internat după un incident în care îndreptase arma de foc spre un coleg din prima linie. Întregul etaj al doilea al clădirii fusese preluat de armată, a dezvăluit medicul, cu noi internări în creștere odată cu ostilitățile din regiunea contestată Donbas, în estul Ucrainei.
Cea mai intensă presiune asupra resurselor a venit însă în timpul bătăliei pentru Kiev, din martie, când spitalul a rămas deschis, în ciuda rachetelor care zburau și cădeau în apropierea lui. Medicii au externat toți pacienții, cu excepția celor mai periculoși, și au tras cât s-a putut de resursele existente. Au fost multe incidente tragice. Unul dintre bărbații externați, care avea antecedente de boli mintale, s-a spânzurat după ce a descoperit că locuința sa de lângă Kiev fusese jefuită de soldații ruși. Soția lui primește acum tratament.
Eduard K. spune că mulți dintre pacienții internați alături de el veneau direct din Bucea sau Irpin, suburbiile Kievului unde forțele ruse de ocupație au comis atrocități teribile. Bărbații erau de toate vârstele și din toate mediile, spune el, de la foarte tineri la foarte bătrâni și prietenoși. Un grup de pacienți și-a băgat în cap că Eduard K. era Dumnezeu. „Și s-au prezentat unul câte unul: acesta este Arhanghelul Mihail și, tot așa, acesta este Arhanghelul Gavriil”, povestește el.
Unii erau prea traumatizați ca să vorbească, dar i-au adus lui Eduard daruri: mere, pliculețe ciudate de ceai, cafea, șosete. Până la sfârșitul primei sale zile petrecută în secție, noptiera lui era plină de cadouri nesolicitate. Un tânăr pacient îi aducea monede de o copeică. În mod evident, el asistase la atrocitățile rusești din apropierea casei sale din Bucea, deși nu a fost niciodată în stare să comunice exact la ce anume.
Guvernul ucrainean a trimis specialiști în sănătate mintală în unele dintre orașele cele mai afectate. Psiholoaga Natalia Zarețka a lucrat în Bucea, în ultimele trei luni, ajutând civilii să proceseze trauma ocupației. Ea se aștepta ca programul ei să se încheie după șase luni, dar cererea a fost atât de mare încât a deschis un nou centru de sănătate mintală în oraș. Doamna Zarețka spune că spectrul bolilor mintale este larg. Lucrează cu soldații care s-au întors după ce fuseseră torturați în captivitate și cu localnici care au fost prizonieri în propriile case.
Natura de Alice în Țara Minunilor a invaziei lui Vladimir Putin — ideile false privind nazismului ucrainean, „eliberarea” ucrainenilor vorbitori de limbă rusă și rachetele de „înaltă precizie”, care ajung să ucidă civili în centrele comerciale – face ca pentru mulți oameni recuperarea să fie complicată. Există puține lucruri la fel de periculoase pentru sănătatea mintală ca sentimentul de trădare și iluzie, spune Olena Nahorna, o colegă a doamnei Zarețka acum încorporată în trupele ucrainene din Donbas. Cei care înțeleseseră de la început că Rusia este inamicul au fost mai capabili în a face față ororilor războiului, susține ea. Celor care crezuseră că sunt prieteni li s-a părut mai greu. „Mulți ucraineni vedeau în Moscova un vecin, deși unul excentric. A fost o tragedie personală când acel prieten excentric a dat buzna în casele lor și a început să-i omoare”.
Doamna Nahorna identifică un potențial avantaj al războiului: unitatea națională creată de experiența împărtășită a traumei. Eduard K., acum eliberat din grija domnului Zaharov, spune că natura extremă a experienței sale i-a oferit o nouă claritate în viață. „Îmi dau seama că puteam fi mort, că alți soldați m-ar fi împușcat, iar asta este o mare lovitură în spate”. Medicul său este de acord, dar avertizează că este prea devreme pentru a cunoaște întreaga amploare a traumei sale și a Ucrainei. Domnul Putin, spune el, a aruncat o bombă cu acțiune întârziată asupra psihicului fiecărui ucrainean.
Abia ținându-și lacrimile, doctorul dezvăluie că propria sa furie l-a împins să încerce să se înroleze. A fost convins să nu o facă de către o fostă pacientă care acum luptă în Donbas. „Mi-a spus că trebuie să am grijă de mine, că toți vor avea nevoie de mine când războiul se va termina”. Avea dreptate. >>
