La sfârșitul anilor ’80, Edward Teller, părintele bombei cu hidrogen, și Lowell Wood, un astrofizician, au propus un sistem aparent bizar de apărare a Americii împotriva atacurilor cu rachete. Sistemul „Brilliant Pebbles” prevedea mii de sateliți mici pe orbita joasă a Pământului, fiecare adăpostind rachete cu căutare termică pentru a distruge rachetele nucleare sovietice cu mult înainte ca acestea să-și lanseze focoasele. Ideea a dispărut, nu în ultimul rând pentru că tehnologia părea futuristă. Acum, Donald Trump o reșapează, scrie The Economist.
<< În timpul campaniei electorale, Trump a promis că va construi un „Iron Dome” pentru America, făcând referire la celebrul sistem israelian de apărare antirachetă. Denumirea este greșită. Sistemul israelian este conceput pentru a doborî rachete cu rază scurtă de acțiune. Ceea ce a vrut să spună Trump, într-un ordin executiv publicat la 27 ianuarie, vizează un efort mai ambițios de a detecta și contracara rachetele balistice intercontinentale (ICBM) și altele asemenea. America dispune deja de un sistem conceput în acest scop, cunoscut sub numele de Ground-Based Midcourse Defence (GMD), care se bazează pe interceptoare din Alaska și California.
Propunerea lui Trump diferă, însă, în aspecte importante. Unul dintre acestea este domeniul său de aplicare. GMD a fost conceput pentru a respinge atacuri limitate care implică un număr mic de rachete balistice, cum ar fi cele care ar putea fi lansate în cazul unui atac al Coreei de Nord. Scutul lui Trump ar trebui să blocheze „orice atac aerian străin”, ceea ce ar însemna nu numai rachete de croazieră și balistice, ci și o ofensivă strategică la scară largă din partea Rusiei sau Chinei, care ar implica sute de rachete simultan.
Criticii acestui proiect spun că este o nebunie, deoarece este în general mai ieftin să construiești sisteme ofensive suplimentare decât interceptoare pentru a le opri. Rusia și China – care își construiesc propriile scuturi antirachetă – au susținut, de asemenea, că apărarea americană riscă să submineze descurajarea nucleară, deoarece ar putea permite într-o zi Americii să lovească inamicii fără să se teamă de represalii. Susținătorii acestei idei argumentează că amenințarea reprezentată de rachete s-a schimbat: rachetele non-nucleare cu rază lungă de acțiune ar putea acum paraliza instalațiile militare de pe teritoriul continental al Statelor Unite, permițând inamicilor să constrângă America să nu participe la un război îndepărtat.
În orice caz, proiectul preferat de Trump este, de asemenea, demn de remarcat. GMD țintește rachetele care se apropie atunci când sunt în zbor. În teorie, este mai ușor să dobori o rachetă în „faza de propulsie” (când decolează). Problema este efemeritatea acestui moment – trei până la cinci minute pentru ICBM-uri. Noul ordin prevede „proliferarea interceptoarelor spațiale capabile de interceptare în faza de impuls”. Asta înseamnă un sistem de tipul Brilliant Pebbles: o mulțime de sateliți mici și înarmați, dintre care unii s-ar afla tot timpul deasupra Rusiei, Chinei și a altor inamici.
Costul construirii de sateliți mici și al plasării a mii de astfel de sateliți pe orbită este mult mai scăzut decât era pe vremea lui Teller – în parte datorită lui Elon Musk. Dar este încă extrem de costisitor și riscă să acapareze o bună parte din bugetul apărării. America i-ar trebui 500 de sateliți pentru a avea doar trei-patru interceptoare în raza de acțiune a rampelor de lansare nord-coreene, estimează Bleddyn Bowen de la Universitatea Durham.
O provocare tehnică cheie va fi construirea de senzori spațiali cu „urmărire de calitate pentru controlul focului” – suficient de buni în reperarea și urmărirea rachetelor inamice pentru a ghida interceptoarele către acestea – spune Tom Karako de la CSIS, un think-tank. Dar dacă tehnologia se va dovedi matură, implicațiile ar putea merge dincolo de apărarea antirachetă. „Vom asista la apariția, înțelegerea treptată și, în cele din urmă, acceptarea «focurilor spațiale»”, spune Karako, care ar putea include sateliți capabili să țintească, atât cu mijloace explozive, cât și electronice, ținte la sol, în aer și alți sateliți pe orbită.
Există mulți sceptici. Trump a lansat idei similare în primul său mandat, dar nu a reușit să le susțină cu bani grei. Cheltuielile pentru un Iron Dome american vor concura cu o serie de alte priorități, de la o marină mai mare la mai multe arme nucleare. „Este întotdeauna o problemă de buget”, spune Karako. „Arătați-mi bugetul pentru apărarea antirachetă și vă voi spune în ce va consta Iron Dome-ul vostru”. >>
