Abuzul lor asupra generalilor și instigarea împotriva „dușmanului din interior” au fost periculoase și obscene. De acest Yom Kippur, Trump și locotenentul său, Hegseth, au multe de dat socoteală.
Acum câteva zile, Pete Hegseth a făcut ceva ce niciun șef al Pentagonului nu mai făcuse vreodată: le-a ordonat la aproape 800 dintre cei mai importanți generali și amirali ai Americii — împreună cu cei mai înalți consilieri ai lor — să lase totul baltă și să se prezinte la Quantico, Virginia. Într-un gest sinistru, ordinul a venit fără nicio explicație. Motivul s-a dovedit a fi un discurs anti-woke și o instigare la bătăi administrate protestatarilor.
Am și eu o problemă cu progresiștii, care au angrenat nu doar America, ci întregul Occident în dispute și obsesii ridicole, oferind dreptei populiste o armă majoră de folosit, ceea ce l-a propulsat în prim-plan pe ridicolul Trump. Dar pentru armată, aceasta este o problemă artificială, cunoscută și sub numele de prostie. Întreaga operațiune a fost extrem de costisitoare, profund disruptivă pentru operațiunile globale și strategic nechibzuită. Prin concentrarea într-o singură sală aproape a întregului lanț operațional de comandă, la o oră anunțată public, Pentagonul practic a invitat o catastrofă — fără alt motiv decât vanitatea unor indivizi iresponsabili.
Un manechin de la Fox News, cu părul dat cu gel, tatuaje tulburătoare și un trecut dubios, ridicat în mod absurd la funcția de secretar al apărării, Hegseth defilează acum sub titulatura de „secretar de război” (deși Congresul nu a aprobat no astfel de schimbare de titlu). Criticând politicienii care ar fi transformat Pentagonul în „departamentul woke”, el a susținut că „unei întregi generații de generali și amirali i s-a spus că trebuie să repete absurda iluzie că diversitatea este puterea noastră”. De asemenea, a rânjit spunând că „este complet inacceptabil să vezi generali și amirali grași pe holurile Pentagonului și aflați la comandă în întreaga lume. E o imagine proastă”.
El a prezentat zece „directive”, inclusiv noi teste de fitness, „cel mai înalt standard masculin” pentru pozițiile de luptă, cerințe de îngrijire personală și relaxarea restricțiilor privind hărțuirea și bullying-ul. „De asemenea, noi nu luptăm cu reguli stupide de angajament”, a declarat el. „Le dezlegăm mâinile luptătorilor noștri pentru a-i intimida, demoraliza, vâna și ucide pe dușmanii țării noastre”. Profesionalismul, incluziunea și reținerea sunt slăbiciuni atunci când „îți câștigi existența ucigând oameni și distrugând lucruri”. Dacă asta i-a produs cuiva vreo „strângere de inimă… atunci ar trebui să facă ceea ce este onorabil și să demisioneze”.
Apoi a apărut Trump (video complet la final). Un escroc de-o viață, cu cinci amânări de la serviciul militar în Vietnam, a venit în fața veteranilor de luptă pentru a le da lecții despre duritate. „Nu am mai intrat niciodată într-o sală atât de tăcută”, a spus el, sugerând că oricine ar pleca în semn de protest ar vedea „la revedere grad, la revedere viitor”.
Astfel, generalii au rămas tăcuți în timp ce Trump i-a sfătuit că una dintre principalele lor sarcini de acum înainte ar fi să lupte împotriva americanilor, pe propriul teritoriu. „Am semnat un ordin executiv pentru a oferi instruire unei forțe de reacție rapidă care poate ajuta la înăbușirea tulburărilor civile”, a spus Trump. „Aceasta va fi o chestiune importantă pentru oamenii din această sală, pentru că este vorba despre dușmanul din interior și trebuie să ne ocupăm de el înainte să scape de sub control… I-am spus lui Pete că ar trebui să folosim unele dintre aceste orașe periculoase drept terenuri de antrenament pentru armata noastră… pentru că vom intra în Chicago foarte curând”.
Dincolo de această grotescă amenințare, ar mai fi câteva observații despre această afacere sumbră:
- Proiecția slăbiciunii. Prin reducerea ofițerilor superiori la caricaturi ale obezității și incompetenței, prin batjocorirea profesionalizării care a făcut armata SUA cea mai puternică din lume, ei au încercat să delegitimeze chiar oamenii care au condus războaie, au gestionat desfășurări globale și au menținut descurajarea. Oare dușmanii care privesc vor considera că armata SUA este slabă sau puternică? Fie și doar această greșeală de calcul grotescă ar trebui să pună capăt unor cariere politice.
- Teatrul absurdului al lui Trump. Timp de peste șaptezeci de minute, Trump a bătut câmpii despre orice, de la tarife la Premiul Nobel pentru Pace pe care îl râvnește. S-a lăudat că a alocat „o mulțime de bani… sper că vă place” și a promis 19 nave noi, deși „o navă urâtă nu este necesară”. A insistat asupra absurdității sale cu „Golful Americii” și a divagat despre papetăria lui preferată: „Vreau hârtia frumoasă, hârtia superbă cu scrisul auriu adevărat. Îmi iubesc semnătura. Chiar o iubesc. Toată lumea îmi iubește semnătura”. Cititori care, ca mine, sunteți cetățeni americani: Îi plătim pe acești ofițeri superiori să stea acolo și să asculte asta.
- Obscen meschinărie privindu-l pe Biden. Discursul a evidențiat din nou incapacitatea lui Trump de-l lăsa în pace pe succesorul-predecesorul – cel care timp de patru ani fusese comandantul suprem al celor adunați. L-a menționat pe Biden de unsprezece ori, ironizându-l drept „stiloul automat” și acuzându-l că „în fiecare zi cade pe scări”. A mai vorbit, de o manieră absurdă, despre mersul sprinten al lui Barack Obama pe scări — „da-da, da-da, da-da, bop, bop, bop” — contrastând cu prudența lui Biden, „tipul ăsta care habar n-avea”. Și, cireașa de pe tort, i-a numit pe democrați „mizerabili” care „nu te tratează niciodată cu respect”, iar pe primari – niște „proști”. Așa ceva nu s-a mai făcut niciodată. De obicei, când lucrurile sunt cu adevărat și literalmente fără precedent, există un motiv: pentru că sunt rele și idioate.
- Rasismul legat de cuvântul care începe cu „N”: Trump a afirmat că „există două cuvinte cu N pe care nu le poți spune,” și „unul este ‘nuclear.’” Celălalt, lăsat nespus, era insulta rasială. Implicația era că, dacă interdicția (fictivă) asupra cuvântului „nuclear” ar fi absurdă, la fel este și opoziția față de celălalt cuvânt cu N. De unde să începi? Este fiecare general de culoare un „recrut DEI”? Știe el câți soldați de culoare există și cât de mult le-a datorat America pentru securitatea sa de-a lungul anilor? Dar pariez că supremațiștii albi au apreciat asta, iar ei, cu siguranță, nu au votat cu „Sleepy Joe”.
- Sexism și incitare la violență: Trump a susținut cu nonșalanță violența împotriva protestatarilor, în felul următor: „Ea începe să-l scuipe în față și el nu are voie să facă nimic. Dacă e OK pentru voi, generali și amirali, am scos asta din regulă. Eu spun, ‘Ei scuipă. Noi lovim.’” De ce „ea”? Este o coincidență? Sau este un semnal către caucus-ul misogin că e OK să lovești femei? Există oare o epidemie națională de protestatare care scuipă?
E tentant să râzi de asemenea absurdități stupide, dar evident, în primul rând, este foarte periculos. Cel puțin, e o tentativă de a remodela armata într-un instrument partizan care să deservească o președinție autoritară. Dar e și ceva chiar mai mare aici: Trump și oamenii săi de încredere, precum Hegseth, nu au nici cea mai vagă idee despre ce a făcut ca Statele Unite să fie mai mult decât o altă națiune mare cu o geografie bună și resurse naturale. Ca unul care și-a petrecut viața de adult călătorind prin lume, știu că tocmai asta a făcut America respectată și puternică. Trump este un vornic de bâlci, care ar prefera să fie Mussolini.
Peste câteva ore începe Yom Kippur, Ziua Ispășirii, în majoritatea locurilor unde trăiesc evrei în lume. Iudaismul este departe de a fi o credință misionară, dar nu e nevoie să excluzi goyim-ii (neevreii) aflați în nevoie, precum acești doi clovni periculoși. Pentru vanitatea și calomniile lor, pentru aroganță și lăcomie, pentru minciună și nenumărate alte păcate, Trump și Hegseth ar trebui să se pocăiască.
