Perioada martie-mai 2026 merită încercuită în calendar: regimul autoritar în devenire al lui Donald Trump și dictatura consacrată a lui Vladimir Putin au ajuns, concomitent, la mâna Ucrainei lui Volodimir Zelenski.
Trump s-a văzut în această ipostază chiar de două ori în acest interval de doar două luni: din cauza Iranului și din cauza Rusiei.
- Din cauza Iranului, căci a avut nevoie de consultanță ucraineană pentru armata SUA, în cadrul conflictului, în materie de apărare anti-dronă. Și tot din cauza Iranului, căci incapacitatea Washingtonului de a proteja adecvat nu doar propriile sale trupe, ci și statele aliate din Golf, în fața atacurilor iraniene de răzbunare, a făcut necesară intervenția de urgență a Kievului – cu militari, drone și know-how pentru șeicii din regiune (în presa internațională liderul ucrainean chiar a fost botezat “Volodimir al Arabiei“, după nu mai celebrul Lawrence de la începutul secolului XX.
- Dar și din cauza Rusiei, căci, fapt fără precedent, anul acesta dictatorul care o conduce a avut nevoie de garanții-beton că va fi liniște în Moscova pe durata paradei de 9 mai din Piața Roșie. Pentru a se asigura că va primi asemenea garanții, Putin a discutat cu Trump, iar Trump i-a transmis lui Zelenski un mesaj public, cerând o “scurtă încetare a focului”. Zelenski a acceptat, e drept, să-și țină dronele în frâu pe 9 mai, dar nu fără o replică ironică, suficient de isteț formulată pentru a deduce din ea faptul că Trump i-a devenit dator în numele lui Putin: „Vom clarifica ce înseamnă exact: câteva ore de securitate pentru o paradă la Moscova sau ceva mai mult?” Și liderul de la Kiev a plusat, anunțând că a emis un decret prin care “autorizează” desfășurarea festivităților de la Moscova, oferind chiar coordonate GPS cu locurile din capitala rusă care urmau a fi ferite de dronele Ucrainei.
Putin, tot de două ori în doar două luni, s-a văzut și el în ipostaza stânjenitoare în care a ajuns Trump:
- Cerându-le americanilor să-l apere măcar o zi de ucraineni, i-a făcut și pe ruși să priceapă, a făcut și restul mapamondului să înțeleagă faptul că patru ani de război au fost suficienți pentru a îngenunchea Rusia. Cu elementul implicit că, cu cât se prelungește războiul, cu atât mai repede se apropie și clipa în care marea putere nu se va mai ridica de la pământ. Alt aspect nu mai puțin umilitor: din penurie și de frică, de la parada din Piața Roșie au lipsit tancurile, rachetele și alte echipamente grele; a lipsit și un număr mare de soldați; a dispărut din program și un marș; iar o parte din paradă s-a derulat precum cursurile elevilor în Covid – în regim video.
- Apoi, fantastică este și o altă premieră: în aprilie, armata rusă nu doar că nu a mai avansat pe frontul din Ucraina, dar a și pierdut teren (120 de kilometri pătrați în minus, potrivit unei analize AFP, făcută pe datele Institutului pentru Studierea Războiului).
Dar drumul greu este departe de a se încheia pentru liderii american și rus. Căci dincolo de șanțul ucrainean în care au picat amândoi primăvara asta, la o aruncătură de băț se află și groapa chinezească.
Săptămâna viitoare, pe 14 și 15 mai, Donald Trump și Xi Jinping se vor întâlni la Beijing.
Mult-așteptatul summit a debutat deja cu stângul, pentru Washington, căci mersul prost al războiului din Iran l-a forțat deja pe președintele SUA să ceară o amânare de la data programată în aprilie, la cea nouă, din mai.
Și, cel mai probabil, summit-ul propriu-zis va decurge tot într-o modestă notă, având în vedere că Donald Trump i se va înfățișa lui Xi Jinping cu foarte puține cărți în mână: tarifele i-au fost spulberate, cota-i de popularitate scade dramatic tocmai înaintea alegerilor din Congres, iar războiul din Iran a expus limitele naturale ale puterii militare americane, după cum a expus și un deficit în plină accentuare a puterii politice a SUA, având în vedere efectul pervers pe care strategia lui Trump, privind Iranul, a avut-o asupra relațiilor Americii cu aliații din Golf, ca și asupra economiei globale.
Având în vedere acest context, summit-ul Trump-Xi poate fi unul periculos pentru aliații SUA din lumea largă, întrucât un președinte american slăbit poate fi deopotrivă momit și forțat de omologul chinez la concesii toxice față de Beijing (mai ales pe dosarul Taiwan și în ceea ce privește lărgirea marjei de manevră a Chinei în Asia-Pacific).
Dar summit-ul Trump-Xi nu scutește nici Rusia de emoții, în ciuda așa-zisei prietenii “fără limite” pe care o ventilează Moscova și Beijingul.
Căci:
- Pe de o parte, un Trump slăbit îi oferă lui Xi pârghii de a-și spori influența pe plan global și inclusiv în raport cu America. Asta, într-un moment în care China a căpătat un ascendent fără precedent asupra Rusiei – tot grație unui război care a mers prost, cel din Ucraina, tot grație unui lider extenuat de războiul care a mers prost, Vladimir Putin.
- Pe de altă parte, pe cât de angajate sunt pe un curs general de coliziune, pe atât de interesate sunt SUA și China de a sonda terenul pentru unele oportunități de apropiere măcar pe zone marginale. O sumedenie de factori (economici, politici și de securitate) pot alimenta o asemenea direcție. Așa ceva ar constitui însă o lovitură serioasă pentru Putin, iar în condițiile vitrege în care se află azi dictatorul rus, o astfel de lovitură ar fi resimțită și mai dureros decât ar fi fost cazul în circumstanțe mai puțin potrivnice. Putin a făcut politică de stat din mutilarea istoriei, dar există un lucru pe care nu îl poate schimba printr-o interpretare abuzivă a faptelor: acum peste jumătate de deceniu, Moscova și Beijingul au purtat un război și tot în acea perioadă China comunistă a cooperat cu SUA capitalistă, frustrând puternic Moscova comunistă.
PS: În mai 2026, parada din Piața Roșie a decurs așa cum, în Parada înfrângerii, am anticipat în mai 2023 că vor evolua lucrurile în viitorul apropiat:
- “Însă de anul trecut încoace, Parada Victoriei e tot mai puțin despre victorie, iar dacă invazia din Ucraina își va menține sau accelera trendul, în curând nici paradă nu va mai fi – căci nu vor mai exista soldați, nici tancuri, tunuri sau rachete; poate nici răbdare, prostie, delăsare, nepăsare, în rândul poporului spectator și telespectator”.
- “Pe de alta, avem riscul care nu exista acum un an, dar care a devenit posibil spre probabil între timp și suflă în ceafa regimului, în prezent: riscul ca însăși ziua Paradei Victoriei să fie pângărită de surprize ucrainene “în zbor”, la Moscova sau în alte orașe”.
- “Chiar dacă 9 Mai-ul 2023 trece fără asemenea happening-uri cu drone-bombardier sau măcar cu aparate care doar prin simpla și subita prezență să tulbure liniștea Kremlinului și să-i umilească întâi-stătătorul sub ochii supușilor săi, pentru Rusia lui 2023 amenințarea de acest tip persistă și ea se poate materializa în perioada ce urmează”.
