Ar putea exista o potrivire istorică între industria de apărare și capacitățile militare ale Turciei și un continent european care are nevoie urgentă de trupe și arme, semnalează CEPA.
Confruntându-se cu o posibilă provocare existențială în materie de securitate, Europa trebuie să pună întrebări rapide și să găsească soluții imediate. Poate că nu este pe gustul tuturor, având în vedere o istorie de relații tulburi, dar continentul are o soluție evidentă care îl privește în față – Turcia.
Turcia are cea mai mare forță terestră europeană a NATO, de aproape 400.000 de oameni, și dublu atunci când sunt incluse rezervele. Are peste 2.000 de tancuri de luptă principale, aproape jumătate din cele din partea europeană a NATO, în timp ce forțele sale navale au un control și o influență decisive asupra căilor maritime din Marea Neagră.
În vreme ce Europa se străduiește să pună laolaltă o forță de reasigurare pentru Ucraina de probabil 20.000-30.000 de persoane, doar Turcia are capacitatea de a se extinde la ceva eficient, cel puțin pe termen scurt.
Există câteva semne pozitive. Suspiciunea europeană înrădăcinată cu privire la Turcia a fost lăsată deoparte când ministrul de externe Hakan Fidan a fost rugat să participe la summitul de securitate din 2 martie privind Ucraina, la Lancaster House din Londra.
Dar Ankara poate face o diferență și mai mare în ceea ce privește producția industrială de apărare. Europa afirmă acum deschis că trebuie să crească producția industrială militară autohtonă, dar recunoaște că acest lucru va dura câțiva ani până va da roade.
Germania și UE au anunțat în perioada 5-6 martie pachete uriașe de finanțare pentru a sprijini producția de arme. Europa recunoaște târziu, dar cu claritate, că o posibilă retragere a SUA din apărarea continentului lasă lacune uriașe de capacitate.
Perspectiva unei păci dezavantajoase impuse de SUA și Rusia a determinat puterile europene să ia în considerare lansarea unei forțe europene de reasigurare în Ucraina, dar și să creeze mai multă independență și, prin urmare, mai puțină dependență față de SUA. În timp ce Turcia a jucat de ambele părți cu un oarecare efect în timpul războiului, o victorie rusă de-a dreptul ar permite Kremlinului să-și reînnoiască efortul cvasi-imperial de a domina Marea Neagră și Caucazul de Sud și de a eradica Ucraina, unde Turcia are interese substanțiale. Nimic din toate acestea nu ar fi binevenit pentru guvernul lui Recep Tayyip Erdogan.
Având în vedere stimulentele pe care le poate oferi Europa, Turcia ar avea toate motivele să coopereze, cu atât mai mult cu cât are astăzi capacități de apărare pe care Europa nu le va avea decât în viitor.
Turcia poate oferi soluții provizorii. Are un sector de producție uriaș și eficient, cu atuuri reale în producția de apărare. Are capacitatea de a produce tancuri, vehicule de luptă de infanterie și muniție – inclusiv obuze de artilerie de 155 mm – pe scară largă.
Țara are, de asemenea, tehnologii militare avansate și din ce în ce mai vitale, inclusiv capacități înegalabile în privința dronelor, acolo unde complexul industrial de apărare al Europei are lipsuri. Această capacitate a fost demonstrată în primele zile ale conflictului din Ucraina, unde dronele turcești Bayraktar s-au dovedit a avea eficiență letală în bătălia de la Kiev, ajutând la blocarea coloanelor de tancuri rusești.
Ce urmărește Turcia în schimb? Tânjește după cooperare și în special schimb de tehnologie, care ar putea funcționa bine pentru ambele părți. Acest lucru ar aduce un bine comun în ceea ce privește securitatea sporită pentru întreg continentul.
În ultimele zile, am văzut din ambele părți dovezi clare ale dorinței de a se angaja și de a lucra împreună. Compania turcă de drone Baykar a anunțat un acord important cu gigantul european de apărare Leonardo, pe 6 martie, în vederea unei viitoare producții comune pentru a exploata piața europeană de drone militare de 100 de miliarde de dolari. Acest lucru vine după investiția recentă a lui Baykar în compania aerospațială Piaggio din Genova, Italia.
Sperăm că acest lucru va acționa ca un apel clar pentru alte companii europene de apărare să contacteze partenerii turci care sunt dornici de cooperare. Ele ar putea oferi ajutor cu finanțare și acces la piețe.
Europa poate facilita foarte mult acest din urmă lucru, trecând rapid la modernizarea uniunii vamale UE-Turcia, în timp ce Marea Britanie ar trebui să-i urmeze exemplul cu un acord comercial bilateral post Brexit.
Țara a fost un pilon al securității europene prin calitatea de membru al NATO timp de 70 de ani. În ciuda disputelor care includ discuțiile privind migrația, refugiul sigur acordat grupurilor de opoziție kurde și, ca urmare, aderarea Suediei la NATO, acestea sunt vremuri extrem de dificile și acesta este un moment bun pentru a trece mai departe.
Turcia rămâne un partener și un aliat esențial pentru Europa, iar cooperarea sa este absolut esențială dacă vrem să înfruntăm furtuna cauzată de dilemele și amenințările noastre comune.
