Cancelarul care va veni semnalează creșteri masive ale cheltuielilor pentru apărare și infrastructură, scrie The Economist.
De ani de zile, aversiunea Germaniei față de datorii a fost o piatră de moară, ceea ce a dus la o subfinanțare paralizantă pentru apărare și infrastructură și a încărcat atât economia națională, cât și pe cea a Europei în ansamblu. Dar, deși nu va deveni cancelar decât peste câteva săptămâni, Friedrich Merz, care a câștigat alegerile din Germania pe 23 februarie, tocmai și-a transformat țara cu o lovitură de o îndrăzneală lăudabilă.
Pe 4 martie, Merz a dezvăluit planurile pentru două modificări ale ”frânei datoriei” (o prevedere constituțională în vigoare din 2009, care permite guvernului să aibă doar deficite structurale minuscule). Săptămâna viitoare, parlamentul va fi rechemat să le voteze. În semn că schimbarea este cu adevărat în desfășurare, randamentele obligațiunilor germane pe termen lung au crescut, pe măsură ce investitorii îndrăzneți au început să stabilească prețuri pentru împrumuturi mai mari.
Prima reformă va stabili un fond de infrastructură scutit de limitare de 500 de miliarde de euro (535 de miliarde de dolari) pe o perioadă de zece ani, un impuls în valoare de aproximativ 1% din PIB în fiecare an. Acest lucru ar trebui să pună economia în mișcare, dar nu înainte de vreme. Germania s-a aflat în recesiune în ultimii doi ani și, de asemenea, în acest an are o creștere apropiată de zero. PIB-ul țării este aproape exact unde era acum cinci ani, înainte de a lovi pandemia. O Germania lentă aplatizează cererea pe tot continentul.
A doua propunere a lui Merz, convenită de asemenea între creștin-democrații săi și social-democrații care conduc guvernul actual și cu care este acum în discuții de coaliție, este și mai importantă. Se referă la scutirea oricăror cheltuieli de apărare care depășesc 1% din PIB de la frâna de îndatorare. Aceasta îi deschide Germaniei calea pentru a face ceea ce ar fi trebuit să facă cu mult timp în urmă. Acum poate începe să se reînarmeze la un nivel la care să poată juca pe deplin, în peisajul schimbat al apărării europene, rolul pe care îl cer dimensiunea și poziția sa geografică.
Înlăturarea constrângerii frânei de îndatorare nu este același lucru cu a cheltui, de fapt, mult mai mulți bani, desigur. Dar Merz și social-democrații cu siguranță nu ar fi făcut acest pas important dacă nu ar fi plănuit să facă tocmai astfel. În prezent, Germania cheltuiește doar 2% din PIB pentru apărare, tocmai pentru a îndeplini o țintă stabilită de ONU pentru prima dată în 2014, dar pe care guvernul nu a luat-o în serios înainte ca Rusia să lanseze o invazie totală în Ucraina în 2022.
NATO nu a stabilit încă o nouă țintă de cheltuieli pentru apărare, dar cei mai mulți observatori consideră că o va face. Probabil că va fi în jur de 3,5% din PIB, poate puțin mai mult. În războiul rece, țările europene au cheltuit de obicei 4-5%, iar Europa este din nou într-o stare de pericol. Sub Donald Trump, America nu mai pare a fi un aliat de încredere, așa că Europa trebuie să se uite la propria sa apărare. În această situație Germania va trebui să cheltuiască mult mai mulți bani și să-i cheltuiască eficient, ceea ce nu a fost cazul în trecut.
Deoarece ”frâna datoriei” este o prevedere constituțională, modificarea acesteia necesită o majoritate de două treimi în Bundestag. De aici rezultă urgența. Partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania se opune oricărei modificări a regulilor, iar cel radical-stânga Die Linke se opune oricărei cheltuieli suplimentare pentru apărare. Ambele formațiuni s-au descurcat bine la alegeri; împreună vor avea peste o treime din locurile din noul Bundestag, o minoritate de blocare. Așa că modificările trebuie făcute chiar acum, înainte ca noul parlament să depună jurământul pe 25 martie. Este extrem de neortodox, nu în ultimul rând pentru că Merz nu a spus nimic despre asta în timpul campaniei. Dar acestea nu sunt vremuri ortodoxe.
Și s-ar putea să mai vină și altele. Potențiala nouă coaliție vorbește și despre alte reforme ale ”frânei datoriilor”, ceea ce implică și mai multe cheltuieli pentru alte domenii subfinanțate. Germania era un gigant adormit. Merz o trezește.
