<< În discursul său din fața Congresului, rostit pe 4 martie, președintele Donald Trump a prezentat o imagine fantastică. Visul American, a declarat el, crește mai mare și mai puternic ca niciodată. Tarifele sale vamale vor păstra locurile de muncă, vor îmbogăți și mai mult America și îi vor proteja sufletul însuși. Din păcate, în lumea reală, lucrurile arată diferit. Investitorii, consumatorii și companiile dau primele semne că se îndoiesc de viziunea trumpiană. Prin protecționismul său agresiv și imprevizibil, domnul Trump se joacă cu focul >>, scrie The Economist.
<< Impunând tarife de 25% asupra bunurilor din Canada și Mexic, tot pe 4 martie, Trump lovește unul dintre cele mai integrate lanțuri de aprovizionare din lume (la scurt timp, însă, a anunțat amânarea tarifelor pentru Mexic până la 2 aprilie – n.tr.). Deși a amânat în ultimul moment, cu o lună, taxele asupra mașinilor, multe alte industrii vor avea de suferit. De asemenea, a crescut tarifele impuse Chinei și a amenințat Uniunea Europeană, Japonia și Coreea de Sud. Unele dintre aceste taxe ar putea fi, la rândul lor, amânate; altele s-ar putea să nu fie niciodată aplicate. Totuși, atât în economie, cât și în relațiile externe, devine tot mai clar că politica este stabilită după bunul plac al președintelui. Acest lucru va provoca daune de durată atât pe plan intern, cât și internațional.
În noiembrie, când Donald Trump a câștigat alegerile, investitorii și liderii de afaceri l-au aclamat. Indicele S&P 500 a crescut cu aproape 4% în săptămâna de după vot, în așteptarea ca noul președinte să dea foc birocrației și să implementeze reduceri generoase de taxe. Retorica sa protecționistă și anti-imigrație, sperau investitorii, nu se va concretiza. O corecție a pieței bursiere sau o revenire a inflației i-ar tempera, cu siguranță, cele mai rele instincte.
Din păcate, aceste speranțe se risipesc în fum. DOGE-ul Elon Musk provoacă haos și generează titluri de presă, dar semnele unei dereglementări masive întârzie să apară. (Ordinul lui Trump de a interzice achiziția de paie din hârtie de către guvernul federal nu va avea un impact semnificativ asupra profiturilor companiilor americane.) Planul bugetar adoptat de Congres în februarie menține reducerile de taxe din 2017, din primul mandat al lui Trump, dar nu le extinde – deși adaugă trilioane la datoria națională. Între timp, promisiunile tarifare ale lui Trump pot readuce nivelul efectiv al taxelor vamale la cotele din anii 1940, când volumul comerțului era mult mai mic.
Nu e de mirare că, în ciuda discursului lui Trump despre o revenire spectaculoasă, piețele financiare dau semne de avertizare. Indicele S&P 500 a pierdut aproape toate câștigurile acumulate de la alegeri. Deși creșterea economică rămâne decentă, în ultimele săptămâni randamentul obligațiunilor americane pe zece ani a scăzut, indicatorii încrederii consumatorilor s-au prăbușit, iar optimismul micilor afaceri s-a diminuat, sugerând o încetinire iminentă. Între timp, așteptările privind inflația sunt în creștere, poate și pentru că Trump vorbește despre noile sale tarife „minunate”.
În spatele acestui val de îngrijorare se află conștientizarea tot mai clară a faptului că Trump este mai puțin constrâns de limitele instituționale decât se așteptaseră investitorii. Deși creșterea prețurilor a distrus campania prezidențială a Kamalei Harris, perspectiva inflației nu îl descurajează pe Trump, care susține că prejudiciul economic cauzat de tarife merită sacrificiul. În primul său mandat, s-a lăudat cu boom-ul pieței bursiere; de această dată, bursele aproape că nu mai apar în numeroasele sale postări pe rețelele sociale. Amânarea tarifelor asupra mașinilor este prea scurtă pentru ca industria să se poată adapta. Trump rămâne ferm convins că tarifele sunt benefice pentru economie.
La fel de important este faptul că nici cei din jurul președintelui nu par să aibă vreo influență reală. Scott Bessent, secretarul Trezoreriei, și Howard Lutnick, secretarul pentru Comerț, sunt amândoi finanțiști, dar în caz că încearcă să-l tempereze pe Trump, nu par să aibă prea mare succes. În loc să fie consilieri înțelepți, ei par niște marionete, explicând de ce sunt esențiale tarifele și de ce Wall Street nu contează. Puțini oameni de afaceri îndrăznesc să-i spună președintelui adevărul, de teamă să nu-și atragă furia. Astfel, Trump și realitatea par să se îndepărteze tot mai mult unul de celălalt.
Asta reprezintă o amenințare pentru partenerii comerciali ai Americii. Dintr-un oarecare motiv, Trump își rezervă o ostilitate specială pentru Canada și Uniunea Europeană. Deoarece abordarea sa nu are nicio logică coerentă, nimeni nu știe cum să-i evite amenințările. Și mai rău va fi dacă își va respecta promisiunea făcută Congresului de a impune tarife reciproce, care să egaleze taxele pe care exporturile americane le întâmpină în străinătate.
Aceasta ar duce la impunerea a 2,3 milioane de taxe individuale, necesitând ajustări și negocieri constante – un coșmar birocratic pe care America l-a abandonat unilateral în anii 1920. Tarifele reciproce ar da o lovitură fatală sistemului global de comerț, în care fiecare țară aplică o rată universală pentru fiecare bun care nu face parte dintr-un acord de liber-schimb.
De parcă nu ar fi fost suficient de rău, tarifele vor afecta și economia Americii. Președintele spune că vrea să le arate fermierilor că îi iubește. Dar protejarea de concurență a celor 1,9 milioane de ferme americane va crește facturile la alimente pentru cei aproape 300 de milioane de consumatori și, în plus, compensarea fermierilor pentru tarifele de retorsiune va adânci deficitul bugetar. Indiferent ce crede Trump, creșterea economică va avea de suferit, deoarece tarifele vor crește costurile materiilor prime. Dacă firmele nu pot transfera aceste costuri asupra consumatorilor, profiturile lor vor scădea; dacă o fac, gospodăriile vor resimți acest lucru ca pe o creștere a taxelor.
Politicile lui Trump pregătesc un conflict major cu Rezerva Federală, care se va afla între ciocan și nicovală: menținerea ratelor ridicate pentru a controla inflația sau reducerea lor pentru a stimula creșterea economică. Una dintre cele mai importante instituții independente rămase în America, Fed, va trebui să țină piept unui președinte furios, obișnuit să obțină ceea ce vrea. Când administrația sa a încercat să preia controlul asupra responsabilităților de reglementare ale Fed, a lăsat politica monetară neatinsă. Cât timp va dura această separare?
MAGAlomanie
Economia globală trece printr-un moment periculos. După ce a sfidat realitatea (și constituția) când a pierdut alegerile din 2020, doar pentru a fi în mod triumfal reales în 2024, Trump nu mai are răbdare să i se spună că greșește. Faptul că protecționismul său este fundamental eronat s-ar putea să nu îi intre prea curând în minte – dacă cumva îi va intra vreodată. Pe măsură ce mesajul că Trump dăunează economiei devine tot mai puternic, acesta ar putea reacționa agresiv împotriva celor care îl transmit – fie că sunt consilierii săi, Fed sau mass-media. Cel mai probabil, președintele va rămâne pentru o vreme captiv în fantezia sa protecționistă. Lumea reală va plăti prețul. >>
