Un președinte șlefuit de tragedie și de tradiție

Sursa: Facebook

Joseph R. Biden Jr. și-a dedicat cariera instituțiilor și relațiilor, notează New York Times, care realizează un profil al noului președinte. Iar instituțiile și relațiile vor rămâne, anticipează publicația americană, și vor fi instrumentele pe care Joe Biden se va baza pentru a guverna o națiune divizată.

Acum 33 de ani, era senatorul debutant din Delaware care vorbea rapid, dornic să afișeze un aer solemn în timpul unei scurte, nefericite curse prezidențiale.

Următoarea dată, în 2008, era liderul experimentat în politica externă și parlamentarul veteran care s-a străduit să capteze imaginația alegătorilor în alegerile primare democrate pentru prezidențiale.

Întrucât a tot cântărit dacă să mai facă și o a treia încercare, mulți democrați s-au temut că a intrat în cursă prea târziu. Prea bătrân, prea moderat, prea șerpuitor pentru a stârni interesul vocilor stridente din partidul său, prea înrădăcinat în politica mai civilizată din trecut pentru a se descurca cu abilitate cu Donald Trump.

Dar Joseph Robinette Biden Jr. a intrat. Și-a făcut campanie ca un tată îndurerat care s-a conectat cu o țară suferindă. Ca un relativ centrist care a pus accent pe caracter, pe stabilitate și pe credința în politica bipartizană. Ca un candidat care își asumă defectele, dar ale cărui vulnerabilități au fost în cele din urmă surclasate de slăbiciunile prea mari ale adversarului său și eclipsate de problemele seismice aflate în joc, în timp ce națiunea se confrunta cu ravagiile provocate de o pandemie mortală.

În multe privințe, a mers înainte ca omul politic care a fost dintotdeauna. Iar pentru un scrutin extraordinar a fost suficient.

Victoria de sâmbătă a domnului Biden constituie punctul culminant al unei cariere care a început în era Nixon și s-a întins pe o jumătate de secol de răsturnări politice și sociale. Dar dacă țara, partidele politice și Washingtonul s-au schimbat de când domnul Biden, acum în vârstă de 77 de ani, a intrat în Senat ca un văduv în vârstă de 30 de ani, în 1973, unele dintre punctele sale de vedere – despre guvernare și despre concetățenii săi americani – nu s-au schimbat aproape deloc.

Încă respectă instituțiile, susține în mod sfidător compromisul și vede politica mai mult prin prisma relațiilor decât a ideologiei. A insistat asupra faptului că, odată cu domnul Trump părăsind funcția, republicanii vor avea o „epifanie” în ceea ce privește cooperarea cu democrații – o părere care ignoră faptul că republicanii au fost rareori interesați să lucreze cu administrația Obama când domnul Biden era vicepreședinte.

Aceste credințe, împreună cu reputația sa de lider empatic și cu experiență, l-au făcut pe domnul Biden acceptabil pentru o coaliție largă de americani în acest an, inclusiv independenți și unii republicani moderați.

Acum, convingerile domnului Biden despre cum să unim țara și să mergem mai departe vor fi testate mai mult ca niciodată.

El va prelua fruntea unei națiuni devastate de o criză sanitară, răpusă de o recesiune economică și divizată practic în toate problemele politice majore ale zilei, de la modul schimbările climatice și justiția rasială, până la legitimitatea rezultatelor și alegerile libere și corecte.

Prima sa prioritate, a spus domnul Biden, va fi să pună coronavirusul sub control, dar vrea și să investească în infrastructură și să promoveze creșterea economică. Domnul Biden a lansat o serie de planuri de politici în jurul tuturor acestor probleme și a precizat că o urgență națională necesită acțiuni urgente și ambițioase.

Dar președintele ales, un veteran al Senatului, cu o experiență de 36 de ani, care nu a îmbrățișat niciodată cele mai de stridente propuneri progresiste, este, de asemenea, foarte conștient de faptul că structura partizană a Washingtonului poate limita sfera agendei sale. Este puțin probabil să insiste pentru schimbarea rapidă și transformativă a instituțiilor precum Curtea Supremă sau să accepte cele mai îndrăznețe propuneri din Green New Deal.

Cu toate acestea, cu toate instinctele sale de construire a consensului, el se va confrunta cu presiuni enorme și conflictuale când se va întoarce la Washington.

Progresiștii care au pu de-o parte diferențele dintre ei și domnul Biden în numele înfrângerii domnului Trump, vor începe rapid să-și urmărească prioritățile care s-ar putea să nu se alinieze întotdeauna obiectivelor sau calendarului domnului Biden.

Chiar și aliații săi cei mai apropiați cred că există elemente din lungul său parcurs care ar trebui reconsiderate acum, când este Casa Albă, inclusiv moștenirea proiectelor de lege privind criminalitatea, adoptate în timpul mandatului său în Senat. Domnul Biden a servit ani buni ca un democrat dur, iar uneori s-a străduit să-și dea seama de rolul său principal în proiectul de lege privind criminalitatea din 1994, pe care mulți experți îl asociază acum cu încarcerarea în masă.

Senatorul Mitch McConnell, puternicul lider republican, are o relație cu domnul Biden, dar este puțin probabil să fie mișcat de elogiul adus bipartidismului și civilității.

„Joe este un pacificator, a încercat întotdeauna să se înțeleagă cu republicanii”, a declarat democratul Harry Reid, fostul lider al majorității din Senat. Reid se arăta însă sceptic că liderii republicani din Congresvor simți la fel cu privire la reducerea diviziunilor la Washington.

„Nu a făcut lucruri nebunești”

Domnul Biden a fost un student mediocru cu ambiții mari, un tânăr jucător de fotbal gregar dintr-o familie irlandeză catolică, care și-a depășit bâlbâiala și a visat să candideze la președinție.

Între timp, s-a implicat în politica școlară, servind ca președinte de clasă la liceul său catolic și afișând o atitudine abordabilă pe care o va folosi decenii mai târziu.

„Exista gluma că, dacă Joe ar fi stat lângă un stâlp de iluminat, ar fi început o conversație”, spunea Bob Markel, un prieten din copilărie al domnului Biden. „Vorbeai cu el timp de 20 de secunde, el întindea mâna și îți spunea: Joe Biden”.

Provine dintr-o linie de pensilvanieni implicați politic, cu un străbunic care a servit ca senator în stat. Tatăl său era un om demn care se luptase financiar, „un student la istorie cu un simț neînduplecat al dreptății”, arăta domnul Biden în elogiul pe care i l-a adus. Joseph R. Biden Sr., care a mutat familia din Scranton, Pennsylvania, în Delaware, când domnul Biden avea 10 ani, a modelat busola morală a fiului său și i-a insuflat un puternic sentiment de identitate; povestea sa se conturează în eforturile de astăzi ale domnului Biden de a se conecta cu americanii din clasa muncitoare.

Domnul Biden s-a înscris la Universitatea din Delaware, unde s-a aruncat în politică în calitate de președinte de grpă, în anul întâi.

„Are același stil pe care cred că l-am văzut de când era adolescent”, ma spune dl Markel. „Această moderație poate fi urmărită înapoi până în adolescență. Era un tip iubitor de distracție, cu siguranță ieșea, dar nu făcea lucruri nebunești”.

Cu toate ambițiile sale politice, el a stat departe e activismul anti-război care a pus stăpânire asupra colegilor săi, în cazanul anilor 1960. După absolvirea facultății de drept, a urmat o cale către politica democrată instituțională: tânăr avocat, apărător public cu jumătate de normă și vedetă în devenire în cadrul partidului, în Delaware.

La sfârșitul acelui deceniu, bătrânii partidului i-au sugerat să-și încerce mâna la un loc în Consiliul din New Castle.

„Am petrecut mult timp mergând din ușă în ușă în cartierele clasei mijlocii, precum cel în care am crescut. Oamenii de acolo erau preponderent republicani în 1970, dar am știut să vorbesc cu ei”, spunea Joe Biden.

Revenindu-și după o tragedie

La vârsta de 30 de ani, domnul Biden se creștea rapid în cariera politică. Dar personal, era un om lovit. Într-o zi, trecuse de la un tată căsătorit cu trei copii, care câștigase o uimitoare victorie în cursa pentru Senat din 1972, la un văduv cu doi copii mici în spital, după ce un accident de mașină i-a ucis soția, Neilia, și pe fiica lor, Naomi.

De luni bune se străduia să se acomodeze cu postul de Senat pe care și-l dorise atât de mult.

Zeci de ani mai târziu, unul dintre fiii săi supraviețuitori, Beau, avea să moară de cancer la creier. Domnul Biden, până atunci devenit vicepreședinte, va fi spulberat din nou.

Cu toate acestea, aceste uimitoare pierderi personale, spun prietenii, au modelat abilitatea neobișnuită a domnului Biden de a empatiza – poate cea mai mare forță a sa.

Pe traseul campaniei, el nu a vorbit niciodată cu o autoritate mai profundă decât atunci când i-a promis unui alegător îndurerat că într-o zi, amintirea unei persoane dragi va aduce un zâmbet înaintea unei lacrimi. Abilitatea sa de a se conecta cu alegătorii în suferință, spun aliații, l-a pregătit în mod unic să candideze la funcția de președinte, pe fondul unei pandemii care a ucis mai mult de 237.000 de oameni în Statele Unite și a dat peste cap viața multor altor persoane, sub privirile dlui Trump.

„El a înțeles trauma emoțională pe care Trump a provocat-o țării într-un mod pe care majoritatea celorlalți candidați nu l-au înțeles”, a spus Shailagh Murray, care a fost asistent al domnului Biden, în calitate de vicepreședinte.

După accidentul din 1972, domnul Biden a început încet să-și refacă viața, căsătorindu-se mai târziu cu Jill Jacobs și având o fiică, Ashley.

Și, în cele din urmă, s-a stabilit la Washington, unde instinctele sale timpurii de bipartidism și de lucru în cadrul sistemului au fost consolidate de mentori precum Mike Mansfield, liderul veteran al majorității din Senat.

Domnul Biden s-a ridicat la conducerea Comitetului pentru relații externe al Senatului și a Comitetului judiciar al Senatului. A avut realizări, precum adoptarea Legi privind violența împotriva femeilor și interzicerea armelor de asalt, și a dezvoltat relații cu lideri din întreaga lume. El a torpilat nominalizarea lui Robert H. Bork la Curtea Supremă, fiind un obstacol pentru care unii republicani păstrează și azi un gust amar, și a susținut confirmarea judecătoarei Ruth Bader Ginsburg.

Mandatul său în Senat este, de asemenea, asociat cu ceea ce mulți americani consideră a fi prostul tratament acordat Anite Hill în fața comisiei sale în timpul audierilor de confirmare la Curtea Supremă pentru Clarence Thomas; cu votul său pentru războiul din Irak și opoziția sa față de autobuz; și cu eforturile sale majore în proiectul de lege privind criminalitatea din 1994, care i-a tulburat pe unii alegători pe tot parcursul campaniei.

În timp ce naviga în Congres, domnul Biden a construit relații cu republicani cu aceeași înclinație spre consens, precum senatorii Bob Dole, Arlen Specter și John McCain.

Dar domnul Biden, care a spus că a fost împins să candideze și de credința în drepturile civile, a fost, de asemenea, dispus să lucreze chiar și cu cei mai virulenți senatori segregaționiști. Și poate că cel mai controversat discurs pe care l-a ținut a fost elogiul său adus senatorului Strom Thurmond din Carolina de Sud.

„Cel puțin a existat o oarecare civilitate”, a spus domnul Biden la o strângere de fonduri în iunie 2019, citându-i pe James O. Eastland din Mississippi și Herman E. Talmadge din Georgia. „Nu am fost de acord cu nimic. Am făcut lucrurile”.

Sub foc, domnul Biden și-a exprimat regretul pentru modul în care i-a invocat pe foștii colegi segregaționisti. Nu și-a cerut scuze pentru instinct.

În căutarea unui teren comun

Statura pe care domnul Biden a câștigat-o în Senat nu s-a monetizat întotdeauna în campania prezidențială.

Cursa sa din 1988 s-a încheiat cu o umilire, pe fondul unei controverse de plagiat.

În 2008, domnul Biden s-a străduit să iasă în evidență într-un domeniu aglomerat, printre jucători aflându-se Barack Obama și Hillary Clinton.

Dar, în calitate de vicepreședinte al domnului Obama, domnul Biden s-a întors, în multe privințe, în elementul său.

„De fiecare dată când am avut probleme în administrație, cine a fost trimis pe Deal pentru a-l rezolva? Eu”, a spus domnul Biden la acea strângere de fonduri din 2019. „Pentru că demonstrez respect pentru ei.”

Uneori, această abordare i-a adus rezultate – a ajutat la obținerea a trei voturi republicane pentru proiectul de lege privind stimulentul economic în 2009, de exemplu.

În alte ocazii nu a reușit – inclusiv în cazul efortului major de control al armelor, după incidentul armat din Newtown.

Domnul Biden, la fel ca mulți dintre colegii săi democrați, era înfuriat de președinția lui Trump și se temea de efectele corozive ale altor patru ani de diviziune extraordinară.

Dar era, de asemenea, în strânsă armonie cu votanții primari negri, mai în vârstă, și a urmărit cu atenție ce democrați au câștigat în cele mai dure districte la alegerile de la jumătatea perioadei, din 2018. În timp ce domnul Biden analiza o a treia candidatură prezidențială, a fost sceptic în privința abordării spre stânga ca răspuns la domnul Trump și aliații săi republicani. Și a fost convins, pe baza propriilor experiențe, că ar putea ajuta la găsirea unui teren comun.

„Trebuie să reînviem spiritul bipartidismului în această țară”, spunea Joe Biden într-un discurs ținut la Gettysburg, Pennsylvania, luna trecută. „Sunt acuzat că sunt naiv. Mi se spune: „Poate așa funcționau lucrurile, Joe, dar nu mai pot funcționa așa”. „Pot și trebuie dacă trebuie să facem ceva”, a spus el.

„Cunosc această țară”

Biden, desigur, are și o agendă politică, pe care a abordat-o deseori în ultimele luni.

A candidat de pe o platformă de extindere a accesului la asistență medicală printr-o opțiune publică și de promovare a clasei de mijloc. El a promis că va combate schimbările climatice și că va combate nedreptatea rasială, recunoscând că America „nu a fost niciodată la înălțimea” promisiunii că toți americanii sunt creați egali. După lovitura pandemică, el a devenit din ce în ce mai deschis către propuneri sociale și economice mai ambițioase.

Dar mai mult decât orice, el a candidat ca el însuși, cu toate convingerile și defectele pe care le-a arătat de-a lungul a jumătate de secol în viața publică.

2 COMENTARII

  1. Nu va așteptați la altceva, daca de Trump au scris NUMAI de rău, despre Biden veți citi numai realizări si minunații, care însă nu se vor vedea si in buzunar sau pe strada, ci numai in gazetele interesaților… Biden va relua agenda lui Trump dar va rata toate obiectivele, deși vor fi prezentate ca mari realizări de către media aservita. In maxim 10 ani CHINA e calare pe SUA si sincer, SUA o merita…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here