Trump a declanșat o criză comercială și de apărare: cum ar trebui să răspundă Modi?, se întreabă The Economist.
<< Este neobișnuit să trăiești umilință, reabilitare și o probă definitorie, toate în același timp. Dar aceasta este situația Indiei astăzi. Președintele Donald Trump a anulat 25 de ani de diplomație, îmbrățișând Pakistanul după conflictul acestuia cu India din mai, iar acum scoțând India în evidență pentru tarife chiar mai ridicate decât cele impuse Chinei. Consecințele pentru cea mai populată țară din lume și a cincea economie ca mărime sunt de o importanță majoră.
Narendra Modi, prim-ministrul Indiei, a trasat recent calea către o națiune mai puternică și mai autosuficientă. El urmează, de asemenea, să se întâlnească cu Xi Jinping în China, după un amar conflict militar de patru ani între India și China în Himalaya. Pentru America, înstrăinarea Indiei este o greșeală epică. Pentru India, este un moment de oportunitate: un test definitoriu al pretenției sale de a fi o superputere în devenire.
Umilirea Indiei de către Trump are două forme. Pe 27 august, după ce a condamnat-o pentru achizițiile de petrol rusesc, președintele Americii a impus un supratarif de 25%, pe lângă tariful de import existent de 25% pentru bunurile indiene. A cumpăra țiței de la Kremlin este o afacere pătată. Dar, având în vedere că India o face printr-un mecanism de plafonare a prețului administrat de Occident, că vinde produse petroliere rafinate în Europa și că mare parte a lumii, inclusiv China, cumpără de asemenea petrol rusesc, supratariful face să pară că India a fost aleasă special pentru a fi pedepsită.
Cealaltă umilință este idila lui Trump cu Pakistanul. După un atac terorist în India, pe care Modi l-a pus pe seama Pakistanului, cei doi rivali s-au confruntat timp de patru zile, implicând peste 100 de avioane de luptă și alimentând temerile unui conflict nuclear. Cu toate acestea, Trump explorează acum afaceri cu criptomonede și minerit în Pakistan. El a luat masa la Casa Albă cu feldmareșalul Asim Munir, șeful dur al armatei și conducătorul de facto al țării, care îl propune pe Trump pentru Premiul Nobel pentru pace. America s-a oferit să medieze asupra Kashmirului disputat, încălcându-și propria politică de lungă durată și un tabu indian.
Eșecul Americii de a sprijini India într-un interes de securitate fundamental și decizia de a o pedepsi în materie de comerț au distrus încrederea indienilor. Din 2004, președinții americani au privit India ca pe o putere democratică în ascensiune, opusă dominației chineze în Asia. Economia sa de 4 trilioane de dolari și piața bursieră de 5 trilioane de dolari le eclipsează pe cele ale Pakistanului, măcinat de instabilitate, crize ale datoriei, terorism și dependență de China. Aceasta este o mare gafă strategică împotriva propriilor interese ale Americii, care se adaugă neglijării NATO în Europa.
Acest lucru explică a doua emoție resimțită de unii în India: reabilitarea. De la independența sa din 1947, India a evitat alianțele, deși eticheta a evoluat de la „nealiniere” la „multialiniere”. India se bazează pe Rusia pentru o parte din armament, iar pe Europa, Israel și America pentru altele. China furnizează componente de producție; Occidentul oferă tehnologie și piețe.
În 2020, însă, când relațiile cu China au intrat într-un îngheț profund după ciocnirile de frontieră din Himalaya, unii la Washington au sperat că aceasta ar putea prevesti o cvasi-alianță cu America. Au fost împărtășite informații de intelligence, iar exercițiile militare comune americano-indiene, care i-au inclus și pe japonezi și australieni, au dus în 2024 la un acord strategic privind legături de apărare mai strânse.
Indieni, sceptici față de implicările globale, se simt reabilitați de evenimentele din ultimele luni. Așa cum au avertizat mereu, dependența de America este periculoasă. Vizita lui Modi în China are menirea de a semnala că India are opțiuni.
Umilința și reabilitarea reprezintă o probă a capacităților și rezilienței Indiei. De 11 ani, Modi urmărește consolidarea națiunii, modernizarea și centralizarea. Au existat și eșecuri. O campanie de industrializare a avut rezultate modeste și nu a reușit să creeze noile locuri de muncă de care India are nevoie. Sistemul educațional este deficitar. Modi cade adesea în derapaje de șovinism hindus.
Dar au existat și succese. Noile drumuri și aeroporturi, alături de plățile digitale și platformele fiscale, au creat o piață unică uriașă. Sistemul financiar este mai puternic, cu piețe de capital profunde bazate pe economiile interne, un cont curent aproape echilibrat și bănci prudente. Este mai puțin probabil acum ca India să atragă lanțurile de aprovizionare în cadrul unui boom „China plus unu”, dar toate acestea o vor ajuta să facă față șocului comercial. Se preconizează că ritmul de creștere va rămâne peste 6%, făcând din India cea mai dinamică mare economie a lumii și, potrivit FMI, a treia ca mărime până în 2028.
Pericolul este ca agresivitatea Americii să trezească la viață o autarhie latentă și un anti-occidentalism ascuns. În discursul său de Ziua Independenței, rostit la Fortul Roșu din Delhi pe 15 august, Modi a pus accentul pe o mai mare autosuficiență. Dar dacă India ar merge mai departe și s-ar închide în sine, ar pune în pericol industria serviciilor, care exportă astăzi aproape cât toate celelalte sectoare la un loc. Firmele sale de servicii tehnologice obțin cel puțin jumătate din vânzări de la clienți americani, inclusiv companii de top care dețin „centre globale de capabilități” în India. Țara este a doua cea mai mare piață a OpenAI după numărul de utilizatori. Între timp, pentru a se industrializa mai rapid, India are nevoie de mai multe importuri de utilaje și materii prime din China.
Mai bine pentru India ar fi să încerce să limiteze daunele. Ar trebui să facă concesii raționale, inclusiv reducerea tarifelor și cumpărarea unei cantități mai mici de petrol rusesc și mai mult gaz natural american. America și India au încă legături durabile, nu în ultimul rând printr-o diasporă uriașă. Modi are dreptate să meargă în China: impulsionarea industriei de producție din India va însemna legături comerciale mai strânse în următorul deceniu, alături de tehnologia americană. El ar trebui să caute noi acorduri comerciale, adăugându-le la cele recente cu Marea Britanie și Emiratele Arabe Unite.
Privește în afară ca să privești înăuntru
O a doua prioritate ar trebui să fie reforma internă. Soarta Indiei — și alegerea sa — este să fie independentă. Mărimea și dinamismul contează mai mult ca oricând, pentru a obține condiții mai bune în acorduri, pentru a finanța apărarea și pentru a ridica nivelul de trai, chiar dacă comerțul mondial încetinește. India așteaptă de câțiva ani reforme majore, inclusiv modernizarea agriculturii, a sistemului funciar și a distribuției energiei, dereglementarea mediului de afaceri și reformarea justiției.
Multe dintre acestea necesită cooperare între statele Indiei și guvernul central. Încurajator este faptul că Modi a declarat recent că va simplifica taxa pe bunuri și servicii și va dereglementa economia, punând accent pe „Reforma Next Gen”. După 11 ani la putere, el trebuie să meargă mai departe și mai repede. Faptul de a înfrunta cele mai profunde provocări interne a fost întotdeauna în interesul național al Indiei. Într-o lume ostilă, este de asemenea cea mai bună formă de apărare. >>
Cum au tratat turiștii străini America după instalarea lui Trump
