Pentru a avea câștig de cauză împotriva jihadiștilor din Sahel, Occidentul trebuie să învețe din greșelile trecutului, notează The Economist.
<< În multe țări occidentale, politicieni, soldați și veterani se adună în fiecare noiembrie pentru a aduce un omagiu camarazilor uciși în lupta pentru țara lor. Printre cei comemorați în acest an s-au numărat peste 3.500 de militari din America și țări aliate, care au murit în Afganistan înainte de retragerea umilitoare a Occidentului din această vară. Iar printre cei care au plătit tribut, departe de Cenotaphe din Londra sau Arcul de Triumf din Paris, s-au aflat soldați occidentali bătuți de praf în garnizoane mici dintr-o zonă a Africii. Odată formalitățile încheiate, aceștia și-au reluat pozițiile printre aproape 9.000 de soldați europeni și americani din prima linie a ceea ce este acum cea mai mare ofensivă a Occidentului împotriva jihadiștilor, în Sahel. Lucrurile nu merg bine. Cum se va termina totul, depinde în mare măsură de tragerea învățămintelor adecvate din eșecurile Occidentului în Afganistan.
Unii ar putea argumenta că principala lecție este aceea de a evita lupta împotriva insurgenților din țări îndepărtate, unde nu sunt în joc interese naționale presante. Dar nu este cazul în Sahel, unde jihadiștii aliniați cu Al-Qaeda și Statul Islamic au vizat țările occidentale, bombardându-le ambasadele și răpindu-le sau ucigându-le cetățenii. Dacă jihadiștilor li se oferă paradisuri și timp, cu siguranță vor lansa atacuri și pe pământ european sau american. „Acestea sunt scopul și hotărârea lor și s-au arătat deschiși în privința asta”, spune un general occidental.
Guvernele vestice văd și alte interese în joc. Cele mai afectate țări din Sahel (Burkina Faso, Mali, Niger) sunt printre cele mai sărace, au populația cu cea mai rapidă creștere din lume și se numără printre cele în care schimbările climatice vor face cel mai mare rău. Nu ar fi nevoie de prea multă forță din partea insurgenților pentru ca unele dintre aceste state fragile să se prăbușească. Milioane de persoane ar putea fi strămutate, iar mulți oameni vor fugi de dezastrul umanitar implicit, spre nord, în Europa.
Cum să te ferești de calamitate? Afganistanul pune în lumină nevoia de a avea răbdare. The Economist s-a opus retragerii din țară, în condițiile în care o mică forță mică i-ar fi putut ține la distanță pe talibani fără a suferi pierderi mari. Guvernelor occidentale – și în special Franței, ale cărei trupe duc cea mai mare parte a luptei – ar trebui să le fie clar că trebuie să se pregătească pentru o luptă lungă în Sahel.
A încerca să construim o democrație deplină în Afganistan a fost o misiune prostească. A face acest lucru în Sahel ar dura zeci de ani, dacă nu ar fi chiar posibil. Prin urmare, deși Occidentul ar trebui să ofere mai mult decât o soluție pur militară, ar trebui să fie realist cu privire la ceea ce poate realiza. Un început ar fi să răspundem nemulțumirilor locale. Nigerul a învins o rebeliune a minorității sale tuarege, în anii 1990, prin combinarea acțiunii militare cu discuții și promisiuni de reprezentare politică și alocare a unei părți din veniturile statului. În Mali, peste 40 de acorduri locale de pace au oferit o oarecare aplanare a conflictului necruțător. Cei din afară trebuie să ude acești lăstari verzi și rari ai păcii.
Afganistanul a mai arătat că, chiar și cu o putere militară copleșitoare, este greu să învingi o insurgență în lipsa atragerii de partea ta a populației locale. În Sahel, fiecare cerere de mită, fiecare masacru comis de milițieni sau soldați, alienează civilii de regimurile susținute de Occident și îi împinge spre steagul negru al jihadului. Dar guvernele nu doresc să dezarmeze milițiile sau să judece abuzurile, de teamă să nu provoace mai multe lovituri de stat. Ar trebui să se uite la Niger, care a reușit să descurajeze milițiile etnice. Deși puternic lovit de o insurgență jihadistă, a evitat astfel în mare măsură spirala violenței comunitare, care îi afectează pe vecinii săi. Mai departe, Uganda a arătat că este posibil să tragă nemilos trupele la răspundere, condamnându-i la moarte pe doi dintre membrii echipei sale de menținere a păcii, pentru uciderea de civili în Somalia.
Guvernele occidentale trebuie să fie sincere cu proprii alegători. Dacă nu obțin sprijin pentru un război lung, jihadiștii ar putea să aștepte pur și simplu până când operațiunea condusă de francezi obosește. Aceasta ar fi o rețetă pentru aceeași înfrângere umilitoare suferită de Occident în Afganistan. Nu trebuie să se întâmple din nou. >>
