Pariul său câștigător de a contracara redesenarea sfidătoare a circumscripțiilor electorale (gerrymandering) făcută de Donald Trump ar putea să-l transforme în următorul candidat democrat la președinție, notează The Economist.
<< Când Willie Brown a candidat la funcția de primar al orașului San Francisco, în urmă cu treizeci de ani, nu a detectat imediat un viitor politician în comerciantul de vinuri care făcea voluntariat în campania sa — tânărul cu păr și dinți perfecți. „L-am văzut mai degrabă ca pe o vedetă de film”, spune Brown. Când l-a întrebat ce rol ar dori să aibă în administrație, Gavin Newsom a sugerat că ar putea face parte din comisia de film, dacă exista una. „Nici măcar nu știa”, își amintește Brown. Până când primarul s-a hotărât să-i ofere lui Newsom un post, singura poziție rămasă liberă era în comisia mult mai puțin spectaculoasă pentru parcări și trafic.
Dar după ce Newsom a acceptat fără să se plângă și s-a apucat imediat de treabă, Brown a ajuns rapid la concluzia că avea disciplina necesară pentru a ajunge departe. Acum, după ce alegătorii din California au aprobat Proposition 50 — inițiativa guvernatorului Newsom de a redesena circumscripțiile electorale pentru a favoriza și mai mult candidații democrați — el a sărit în fruntea campaniei legate de următoarele alegeri prezidențiale, o competiție despre care se vorbește în șoaptă printre oamenii din interiorul Partidului Democrat, care se întreabă cine va fi următorul candidat al partidului. Printre numele des vehiculate, piețele de predicții îi acordă lui Newsom șanse de peste una din trei, cu mult înaintea celorlalți pretendenți.
Brown, ajuns la 91 de ani, unul dintre cei mai iscusiți democrați, prezice că șase candidați serioși se vor lupta pentru nominalizare, majoritatea desfășurând campanii tradiționale. „Va fi doar unul care va fi independent de acea structură și unic”, spune el. „Și acela va fi Newsom”. Ceea ce poate părea surprinzător, deoarece, doar pe baza CV-ului, Newsom pare o alegere cât se poate de convențională. În cele din urmă, i-a succedat lui Brown ca primar, apoi a câștigat funcția de locotenent-guvernator, iar mai târziu pe cea de guvernator. Face politică de meserie de 30 de ani și nu a locuit niciodată în altă parte decât în California.
Totuși, a dovedit un talent deosebit în a fi cu un pas înaintea colegilor săi. În calitate de primar, în 2004, a început să emită licențe de căsătorie pentru cupluri de același sex — cu 11 ani înainte ca Curtea Supremă să legalizeze căsătoria între persoane de același sex. Ca locotenent-guvernator, în 2016, a susținut legalizarea marijuanei. Mai recent, pe măsură ce s-a poziționat pentru o candidatură națională, s-a apropiat de centru, îndemnând orașele și comitatele să interzică taberele de oameni fără adăpost și declarând că este „profund nedrept” ca sportivii transgender de sex masculin să concureze cu femeile și fetele.
Conducerea sa în ceea ce privește Proposition 50 a fost un alt pariu — unul care ar putea să-l facă suficient de îndrăgit de aripa stângă a partidului pentru a-i oferi spațiu să se deplaseze spre centru. Unii observatori, inclusiv Lexington (numele rubricii în care apare acest articol – n.tr.), se îndoiseră de înțelepciunea acestei mișcări, care le-ar putea aduce democraților cinci locuri suplimentare. Newsom a vrut să joace la bluff contra lui Donald Trump, încercând să-l determine să renunțe la solicitarea ca Texasul — unde republicanii domină guvernul — să-și redeseneze circumscripțiile în favoarea lor, pentru cinci locuri în plus. În schimb, Trump a mărit miza, insistând ca și alte state dominate de republicani să-și redeseneze circumscripțiile. Acest lucru i-a determinat pe democrați, la nivel național, să se strângă în jurul lui Newsom, iar alți lideri democrați la nivel de stat să-i urmeze exemplul. Cum Trump a depus un efort minim pentru a-i ajuta pe republicanii din California, Newsom a cheltuit de două ori mai mult decât oponenții propunerii. Potrivit calculelor făcute de Politico, el și-a adăugat peste 100.000 de donatori pe lista potențialilor susținători pentru o candidatură în 2028.
Înțelegerea rafinată pe care o are Newsom în privința complexului media-politic este cea care îl diferențiază cel mai mult de ceilalți potențiali candidați. Este „trumpian” în zelul său pentru omniprezență mediatică. Dislexia severă de care suferă îl face să se chinuie cu texte pregătite dinainte, ceea ce l-a determinat de-a lungul carierei să se pregătească intens — și probabil explică de ce se simte acum confortabil să vorbească spontan. Este extrem de atent să contracareze imaginea de slăbiciune pe care, în opinia lui, o au democrații. „Lovim și lovim înapoi tare”, i-a spus recent unui influencer de pe YouTube care se numește ConnorEatsPants, în timp ce cei doi jucau împreună de la distanță Fortnite pe Twitch, o platformă de streaming — o formulare care nu a mai fost folosită vreodată pentru a descrie o campanie prezidențială „din umbră”. ConnorEatsPants l-a lăudat pe Newsom pentru o inițiativă amuzantă prin care acesta îl ironiza pe Trump, imitându-i postările grandilocvente scrise cu majuscule și meme kitsch generate cu inteligență artificială.
La începutul acestui an, Newsom și-a lansat propriul podcast, „This is Gavin Newsom”, în care intervievează politicieni și figuri media — inclusiv, în mod semnificativ, de dreapta. În primul episod, i-a cerut sfaturi lui Charlie Kirk, fondatorul organizației Turning Point USA, care a fost ulterior asasinat, despre cum ar putea fi „salvat brandul Partidului Democrat”. În acea conversație, Newsom a deplâns lipsa de echitate în competițiile sportive feminine cu participare a sportivelor transgender, fiind de acord cu Kirk în privința implicațiilor politice. „Suntem zdrobiți din cauza asta”, a spus el despre democrați. „Zdrobiți”.
Totul este mediat
După cum sugerează acel schimb de replici, Newsom are obiceiul lui Trump de a-și oferi propriul comentariu politic — de a furniza o metanarațiune pentru propria activitate politică, care, într-un mod ciudat, poate — în același spirit straniu al gerrymandering-ului asumat și declarat — să treacă drept transparență și autenticitate. Deși Newsom vorbește și despre politici publice, în podcastul său, adesea mediul însuși devine mesajul. Pe 30 octombrie, el l-a intervievat pe Ben Meiselas de la MeidasTouch, „o rețea de știri independentă”. În timp ce Meiselas îi oferea guvernatorului sfaturi despre cum să realizeze videoclipuri pe YouTube și se lăuda cu succesul său în mobilizarea rezistenței împotriva lui Trump, un ascultător s-ar fi putut întreba: cine era politicianul și cine era jurnalistul? Mai sunt aceste roluri diferite?
America a ales ca președinți doi republicani din California, dar niciun democrat. Problemele statului l-ar urmări pe Newsom, ca fost guvernator, chiar mai mult decât au urmărit-o pe ultima candidată democrată, o altă absolventă a „dojo-ului politic” al lui Willie Brown din San Francisco. Brown nu lasă nicio îndoială asupra celui pe care îl consideră a fi candidatul mai puternic. „Nu vreau să o mai văd rănită din nou”, spune el despre Kamala Harris. Ea, afirmă el, ar fi un excelent judecător-șef al Curții Supreme. >>
