VIDEO Interviu cu Jonathan Eyal: Nu cred că putem evita un nou referendum pe Brexit

Dacă Regatul Unit va părăsi UE vor fi costuri pe termen lung și pentru Marea Britanie, și pentru Uniunea Europeană, consideră Jonathan Eyal, expert în apărare și securitate, director în cadrul Royal United Services Institute.

Ce ar urma în perioada imediat următoare, în condițiile apropierii termenului-limită de 31 octombrie, cum va afecta Brexitul Europa de Est și, implicit România, dar și care sunt căile prin care se poate ieși din actualul blocaj în care este prinsă Londra, iată câteva din temele pe care prof. Eyal le abordează în interviul acordat Universul.net.

• Nu văd nicio soluție pentru moment. Problema esențială în Marea Britanie este că referendumul și rezultatul referendumului a divizat toată clasa politică, adică toate partidele politice suferă de aceeași problemă.
• Dacă ne uităm la Parlamentul de la Londra, toate întrebările au fost supuse în ultimele luni la vot și toate au eșuat. Parlamentul a fost întrebat: vreți să renunțăm la părăsirea Uniunii Europene? Rezultatul a fost NU. Vreți să părăsim fără niciun fel de aranjament Uniunea Europeană? Nu. Vreți să acceptăm aranjamentul care a fost negociat cu Uniunea Europeană? Nu. Vreți alegeri anticipate? Nu. Vreți încă un referendum? Nu. Lucruri care, vă spun, sunt absolut corecte, în sensul că toate aceste voturi au fost supuse Parlamentului și toate au eșuat.
• Până la urmă, există un blocaj total. Părerea mea personală este că acest blocaj nu poate fi depășit fără alegeri anticipate, care bănuiesc că vor avea loc până la sfârșitul anului acestuia. Deci data de 31 octombrie nu mi se pare fezabilă. Prim-ministrul britanic este obligat, prin act al Parlamentului, să obțină o amânare sau o prelungire a negocierilor până la sfârșitul lunii ianuarie a anului 2020.
• Ce va rezolva acest lucru, nu e clar, pentru că totul depinde de alegerile anticipate. Dacă vom avea alegeri anticipate, cine va câștiga și dacă alegerile anticipate vor fi urmate și de un nou referendum.
• Personal, deși nu am nicio metodă științifică de a dovedi lucrul acesta, bănuiesc că nu vom putea evita un nou referendum asupra aceleiași probleme – a rămâne sau nu în Uniunea Europeană.
• Bănuiesc că probabilitatea este mai mare de 50% ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană, într-un moment sau altul, undeva prin 2020. (Dacă va fi așa) la început nu va fi niciun fel de diferență din punct de vedere al problemelor care erau cele mai spinoase cu țări ca România.
• De exemplu problemele legate de statutul cetățenilor români în Marea Britanie au fost soluționate prin lege, cei care sunt acolo pot rămâne. Problema va fi ce se va întâmpla cu integrarea familiilor și cum va fi în viitor cu călătoria între aceste două state. Dar, încă odată, cred că aici va fi o negociere cu toată Uniunea Europeană și bănuiesc că nu vor fi mari probleme.
• Chestiunea este ce se întâmplă într-o perspectivă mai lungă, atunci când se vor ivi diferențe majore între Marea Britanie și alte țări ale Uniunii Europene, pe probleme precum comerțul și de relații externe.
• Bănuiesc că e mai puțin posibil (să fie afectate și relațiile din interiorul NATO). Probabil cu excepția Franței, alte țări ale Uniunii Europene nu vor avea interes de a crea zâzanie în cadrul NATO pentru a compensa alte probleme. NATO are o istorie lungă și foarte ilustră de a cauteriza, separa problemele care există în Uniunea Europeană de cele care există în NATO. De multe ori țări din Uniunea Europeană se ciorovăiesc, dar nu acest lucru nu se întâmplă și la nivelul NATO.
• Asta e valabil din mai multe motive, inclusiv din acela că la nivelul NATO alte agenții intră în contact una cu alta, ca de exemplu statele majore militare, care au alte interese în cooperarea unul cu altul.
• Cred că problema ține mai mult de un lucru pe care nu îl știm. Până acum toată lumea crede că părăsirea Uniunii Europene va implica o pierdere masivă pentru Marea Britanie, ceea ce mi se pare corect, dar mi se pare că este și toată povestea.
• Da, va implica o pierdere pentru Marea Britanie, din punct de vedere economic, politic ș.a.m.d. Dar va implica și o pierdere pentru Uniunea Europeană. Să nu uităm că este vorba de unul dintre cele două state nucleare care sunt membre UE, de unul din cele două state cu cele mai mari forțe armate, de unul din cele două-trei state cu o rețea diplomatică în toată lumea, de un scaun permanent în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite și 17% din bugetul total al Uniunii Europene înseamnă contribuție britanică. Să nu-mi spună nimeni că dacă lucrurile astea dispar într-o zi nu va fi afectată Uniunea Europeană deloc.
• Paradoxal, britanicii au fost așa de contrariați, așa de dificili, așa de complicați că până acum a fost foarte ușor de a arunca pe ei toată vina. Repet, vina este esențial britanică, noi am început acest lucru. S-a aruncat toată frustrarea pe Marea Britanie și acum trebuie să ne gândim care va fi rezultatul pentru Uniunea Europeană.
• Nu am auzit pe nimeni să îmi spună cum va fi umplut golul de 17% din buget. Avem niște previziuni temporare acum, adică Marea Britanie va continua să plătească un număr de ani, dar după aceea nu va mai plăti.
• De unde va fi umplut bugetul? Va fi tăiat bugetul? Vor fi contribuții mai mari ale altor state? Cum se va proceda cu structurile de apărare europene?
• Paradoxal, se discută acum despre așa-zisa autonomie strategică a Uniunii Europene tocmai în momentul în care una dintre țările cele mai importante din punct de vedere militar se pregătește să părăsească UE.
• Uniunea Europeană are un lucru foarte bun: o viziune care trage. Dar are și un lucru foarte prost: câteodată greșește și se uită la viziune și crede că viziunea e realitate.