Povestea Vulturului Ilie a împlinit 100 de ani, zăganul vândut unui cârciumar pe post de curcan, vedeta peroanelor Gării Buzău şi a piloţilor din cadrul aerodromului militar, ucis de un glonţ tras de un militar neamţ şi înmormântat în Cimitirul Dumbrava cu alai şi onoruri, scrie Agerpres.
Potrivit legendelor, Vulturul Ilie ar fi fost prins când era pui într-o pădure din localitatea de munte Gura Teghii. Primii ani din viaţă i-ar fi petrecut într-o curte, printre curcani, după care ar fi fost vândut unui cârciumar. O altă variantă a legendei descrie vulturul ca pe o pasăre dornică de cunoaştere, care, la un moment dat, furată de peisaj, a căzut în curtea unui cârciumar din zona Gării Buzău, pe nume Adam.
„În perioada 1924 – 1942, buzoienii au convieţuit cu un vultur zăgan, specie foarte rară. Vulturul Ilie era o realitate a Buzăului în perioada celui de Al Doilea Război Mondial. Un cârciumar din zona gării a obţinut un pui de vultur, pe care l-a crescut şi îmblânzit, astfel că se obişnuise cu oamenii care-l adorau. Când veneau trenurile se repezea să capete hrană de la călătorii, care, de asemenea, îl simpatizau. La Gura Teghii, aproape de poalele Penteleului, spune legenda, între stânci, un mare vultur pleşuv îşi avea cuibul cu cei doi puişori ai săi. Întâmplarea face ca un cioban să treacă prin partea locului şi să găsească cei doi pui zgribuliţi de frig. Îi luă şi-i duse la stână. După ceva vreme unul dintre pui muri. Celălalt izbuti să se înfiripeze şi să prindă drag de viaţă. După toate regulile, ciobanul îi puse un nume şi probabil în amintirea Sfântului ce zboară cu căruţa sa printre norii cerului trasă de telegarii ce scapără scântei din copite spre groaza dracilor – i-a zis Ilie”, a povestit pentru Agerpres publicistul Viorel Frâncu.
După o vreme, potrivit legendei redate de Viorel Frâncu în cartea sa „Consemnări publicistice”, ciobanul ar fi mers la târg, unde i-ar fi vândut vulturul hangiului Adam din spatele gării din Buzău, spunându-i că este un pui de curcan.
„Cum nu putea încă să zboare, fu lăsat să convieţuiască în pace cu celelalte orătănii din curte, cu care Ilie s-a acomodat cu vremea. Hanul din spatele gării devenise noul său cuib şi atât de mult s-a legat de el că orice încercare forţată de schimbare de domiciliu a fost apoi imposibilă. Se obişnuise cu mersul pe jos, că de câte ori îşi lua zborul trebuia să se războiască cu puzderia de ciori care întuneca cerul oraşului şi-l ciuguleau, sărmanul de el, de-i mergeau fulgii, că el, fiind greoi în mişcări, nu se prea putea apăra de ele. În fiecare dimineaţă se ducea pe jos la piaţă, în hale, unde măcelarii îl aşteptau cu tainul de carne, sau la hala de peşte – după cum era zi de dulce sau zi de post. Mersul lui era încet şi legănat, prin centrul oraşului. Pe trotuar nu mergea, că se împiedicau pietonii de el. Pe stradă, iar nu mergea, că avea de furcă cu birjarii. De aceea mergea pe marginea străzii, pe lângă trotuar, pe acolo unde se scurg ordurile, unde nu se supăra nimeni”, povesteşte în cartea sa „Consemnări publicistice” Viorel Frâncu.
Vulturul Ilie devenise cunoscut inclusiv în rândul piloţilor, pentru că o bună parte din timp şi-o petrecea pe aerodromul militar din apropierea Gării, pe terenul „Drăgaica”. Se familiarizase cu avioanele şi cu aviatorii care îl denumiseră Ilie, după patronul spiritual al aviaţiei, Sfântul Ilie. Timp de 20 de ani, vulturul Ilie s-a bucurat de simpatia locuitorilor urbei şi devenise un personaj aproape nelipsit de pe peroanele gării.
„În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Buzăul era împânzit de trupe germane. Străin de evenimentele ce clătinau aşezarea lumii, Ilie îşi urma cu sfinţenie programul său. Era la vremea prânzului. De acolo, de sus, de pe localul gării, Ilie privea spre Dealul Paşii, de unde trebuia să apară expresul de Cernăuţi. În acel moment, un tren militar german intra în gară. Un soldat a sărit şi a deschis fereastra vagonului. Un răpăit surd de pistol mitralieră şi bietul Ilie se prăvăli mort pe peron. Uciderea Vulturului Ilie era să se încheie cu o revoltă a populaţiei împotriva soldatului asasin”, notează publicistul buzoian.
În cartea sa, Viorel Frâncu aminteşte cum oamenii l-au purtat pe vulturul Ilie pe ultimul drum, iar înmormântarea lui ar fi avut loc în Cimitirul Dumbrava, beneficiind astfel de un ritual ca în cazul oricărui cetăţean al oraşului. În memoria sa, în anii ’80, autorităţile locale au denumit o stradă din zona gării „Vulturului”, iar la începutul anilor ’90 o fabrica de bere a luat denumirea de SC „Vulturul” S.A.
În anul 2015, la intrare în Gara CFR Buzău a fost amplasată o statuie a Vulturului Ilie şi o plachetă de marmură semnată de Bucur Chiriac, un alt scriitor care s-a preocupat de păstrarea legendei, pe care scrie „Vulturul Ilie, răsfăţatul personalului Gării din Buzău, salută zilnic trenul din Moldova pentru a primi un cotlet de la vagonul restaurant, spre încântarea tuturor”.
„Pe 25 noiembrie 2015, la Gara Buzău s-a aşezat un vultur în amintirea celebrului Vultur Ilie de la Buzău. Am fost prezent la acel moment. Bucur Chiriac în anul 1988 a editat un volum de versuri numit ‘Ultimul zăgan’. În acest volum încearcă să transpună într-o formă poetică istoria acestui vultur unic de la Buzău. Vulturul provine de la Gura Teghii şi de fiecare dată când venea un tren cu restaurant primea o porţie de friptură de la responsabilul trenului care ţinea mult la el, o emblemă pentru noi, buzoienii. Chiar şi Radu Cârneci a scris un comentariu despre ultima carte a lui Bucur Chiriac, ‘Ultimul zăgan’, pe care buzoienii l-au înmormântat cu onoruri deosebite la noi la Buzău. Bucur Chiriac, un om de mare credinţă, născut la Buzău, a lucrat în diplomaţie şi a murit în anul 2016”, a declarat pentru Agerpres preotul Mihail Milea.
În anul 1988, la editura „Ion Creangă” din Bucureşti, a apărut, sub semnătura scriitorului buzoian Bucur Chiriac, volumul de versuri pentru copii „Ultimul zăgan”, titlu sugerat autorului de poetul Marin Sorescu.
