<< La un an de la declanșarea războiului din Ucraina, Vladimir Putin nu a putut oferi nicio soluție la problemele cheie cu care se confruntă statul rus. Care este scopul final al „operațiunii militare speciale”? Cum poate fi explicată escaladarea constantă a războiului și numărul tot mai mare de victime al acestuia, în absența unor succese vizibile pe front? Când se va termina războiul și poate Putin să-i pună capăt? În cele din urmă, dacă totul decurge conform planului și ne așteaptă un război fără sfârșit, atunci după ce reguli ar trebui să trăiască societatea rusă acum? >>, scrie Kirill Martînov, redactor-șef al Novia Gazeta.Europa (în rusă – AICI, în engleză – AICI).
<< Aceste răspunsuri îi sunt cerute lui Putin nu atât de către opoziția politică din închisori și exil, cât de „partidul războiului”, ai cărui reprezentanți consideră că societatea nu a cunoscut o mobilizare socială profundă, ținând cont de „sarcinile istorice de confruntare cu Vestul global”. Propaganda TV prezisese că discursul lui Putin din 21 februarie va fi un discurs tradițional istoric, în care acesta va da în sfârșit ordinul „de a lua pe bune Berlinul”.
Aceste răspunsuri sunt așteptate de fosta „majoritate a lui Putin”, care încearcă să se adapteze la viața din Rusia de război și să asigure cel puțin o oarecare predictibilitate în propria viață, precum și siguranța familiilor lor. Răspunsuri nu le-au fost oferite nici așa-zișii reprezentanți ai elitei ruse, care nu se pot hotărî cât de mult rămășag militaro-patriotic să pună.
În timp ce primarul Moscovei pozează în camuflaj o dată la trei luni și ia parte la renovarea orașului Lugansk, fostul președinte Dmitri Medvedev se consideră șeful unei junte fasciste virtuale care amenință întreaga lume prin postări pe Telegram.
În plus, nu există o înțelegere comună a ceea ce se întâmplă în rândul figurilor care reprezintă regimul lui Putin, care au ascultat discursul președintelui, așezați în primul rând, și care i-au oferit 53 de reprize de aplauze, inclusiv câteva ovații în picioare.
Principalul produs politic intern al lui Putin a fost așa-numita stabilitate. Acum, haosul pe care l-a tot țesut în lume de ani buni a devenit factorul definitoriu al vieții, în Rusia însăși. Nimeni nu știe ce noi sacrificii sunt de așteptat mâine, de dragul războiului: viețile celor dragi, carierele lor sau proprietățile lor. În aceste circumstanțe, strategia principală de supraviețuire este ghidată de reflexe biologice – un număr semnificativ de ruși fac pe morții.
Discursul ținut în fața Adunării federale a reînnoit această ambiguitate, pentru sezonul următor. Putin a evitat întrebările cheie și a preferat să se concentreze pe subiecte familiare. Discursul președintelui nu a menționat pierderile de război, însă o mare parte a fost dedicată „măsurilor de sprijin social”, destul de modeste în ceea ce privește banii reali. Trezoreria rusă nu mai are mijloacele de a recurge la fosta generozitate a proiectelor sale naționale și a epocii plăților COVID, lucru pe care îl știe prea bine ministrul Finanțelor, Siluanov, care a fost prezent în sală ascultând discursul președintelui său.
Putin a descris Rusia drept țara marilor oportunități, folosind retorica epocii de dinainte de război, a menționat proiecte de infrastructură și a promis un nou parteneriat imens în Est. Dar nimeni nu știe cu siguranță ce implică aceste oportunități. Ceea ce s-a întâmplat la 24 februarie 2022 le-a arătat chiar și celor mai loiali ruși că orice plan de viitor poate fi distrus de o criză geopolitică bruscă bazată nu atât pe calcule raționale, cât pe „mesianismul geopolitic” al lui Putin.
În ultimul an, Putin și cercul său apropiat nu au găsit timp să explice în detaliu motivele unui război global pentru care îi recrutează pe ruși. Discursul din 21 februarie nu a condus nici la o revelație pe această temă, cu excepția faptului că Putin a insinuat că întreaga problemă constă în încercarea Bisericii Angliei de a promova un „zeu neutru de gen”.
Între timp, zeul rus, trebuie să înțelegem, are caracteristici sexuale clare, așa că apărarea dreptului zeului de a și le păstra este motivul atacurilor cu rachete asupra orașelor ucrainene.
Spre consternarea clară a propriilor propagandiști, Putin nu a anunțat o schimbare a statutului „operațiunii militare speciale” și nu a declarat niciun plan concret de utilizare a armelor nucleare. În general, discursul a fost oarecum demoralizant pentru cei care așteptau de la comandantul șef ordinul de a se apăsa butonul. În schimb, Putin a rostit un discurs din trecut: în ciuda unor dificultăți, de exemplu obstacole administrative cu care se confruntă afacerile noastre, totul decurge conform planului și nu aveți de ce să vă faceți griji. Scopul exact al războiului va fi stabilit de profesioniști calificați. Între timp, rușii împreună cu înțeleptul lor lider se pot bucura de planuri mărețe pentru viitor. În special, următoarele alegeri prezidențiale vor avea loc la termen, în 2024 și, ca întotdeauna, se vor desfășura „democratic și conform cu procedurile”. Această declarație denotă o încercare de a oferi subiecților săi promisiunea de stabilitate, deoarece rezultatele acestor proceduri democratice sunt clare pentru toată lumea. Totuși, populația Rusiei nu pare să se aștepte la o sărbătoare a democrației: se teme, în schimb, de un al doilea val de mobilizare.
Discursul s-a încheiat, ca întotdeauna, cu tema războiului nuclear, dar nici măcar în această declarație nu a pus aproape niciun dram entuziasm. Putin a afirmat că Rusia își va suspenda unilateral participarea la tratatul privind reducerea și limitarea în continuare a armelor strategice ofensive (New START). El a adăugat că Kremlinul poate relua acum testele nucleare, „dacă SUA o fac, așa cum intenționează să facă”.
În concluzie, Putin nu duce doar un război criminal împotriva Ucrainei, ci și împinge lumea cu câteva decenii în trecut, către cei mai răi ani ai Războiului Rece, când două superputeri nucleare se amenințau direct – reciproc și întreaga omenire – cu distrugerea totală. Singura diferență este aceea că, în prezent, președintele rus nu conduce nicio superputere. Fără o explicație clară a situației actuale, Rusia lui Putin își distruge propriul viitor, în termeni demografici, sociali și economici.
Vizita la Kiev a președintelui american, Biden, cu o zi înaintea „discursului istoric” al lui Putin arată că Occidentul și-a dat seama de lipsa de voință a Kremlinului de a purta un dialog, iar acum pariază pe înfrângerea economică și militară a lui Putin. În zilele noastre, ucrainenii, spre deosebire de ruși, au toate răspunsurile la întrebările lor existențiale. Ei știu de ce luptă, împotriva cui și pentru ce. >>
Cum au devenit descendenți ai rușilor albi principalii agenți de influență ai Kremlinului, în Franța
